Investigații, reportaje, interviuri, editoriale și știri de interes local
Friday , 1 March 2024
BdB e un proiect marca Funky Citizens
Acasă Articole REPORTAJ | Ziua în care s-a strigat pentru pace, pe trei voci, iar SRI a percheziționat protestatarii
ArticoleMainReportaj

REPORTAJ | Ziua în care s-a strigat pentru pace, pe trei voci, iar SRI a percheziționat protestatarii

536
FOTO: Adina Căpîlnean

În ciuda vremii neprietenoase, în weekend-ul care tocmai a trecut au avut loc în Capitală trei evenimente separate, dar cumva conectate. Subiectul principal a fost „războiul”, atât ca subiect general, cât și cazurile particulare. Primul a fost un miting împotriva războiului, organizat de Comitetul Împotriva Războiului. Al doilea eveniment a fost un marș de arătare a solidarității cu Palestina, organizat de asociația Solidaritate România-Palestina. Ultimul eveniment a constat într-o încercare de deschidere a unui dialog între participanți, organizat de Grupul de Acțiune Socialistă. 

Manifestațiile nu au fost diferite de altele la care am participat: sub un numitor comun și revendicările „oficiale” ale protestului, se strâng oameni care ajung la aceeași concluzie pe căi diferite, deci oameni diferiți cu cereri și viziuni de ansamblu diferite. Nu este o diversitate de opinii mai accentuată ca la alte proteste. Dacă ar fi să identific o diferență în comportamentul participanților, ar fi faptul că sunt mult mai vocali, probabil fiind vorba despre un subiect mult mai sensibil. 

Scandări împotriva războiului

Ziua de sâmbătă a început cu o prezență timidă, dar vocală, în Piața 1 Decembrie, la Universitate. Evenimentul a fost motivat, potrivit informațiilor oferite de organizatori, de ultimii doi ani „marcați de conflicte militare majore”. Acesta a fost organizat în tandem cu 17 proteste similare, din 17 țări europene, și a avut ca scop susținerea păcii și încurajarea rezolvării conflictelor pe cale diplomatică. 

Deși au fost puțini oameni, o parte dintre participanți au venit special la București pentru a participa la seria de evenimente de sâmbătă: din Cluj, din Brașov, și chiar din Grecia. O mare parte dintre aceștia au fost tineri de până în 25 de ani, însă au fost prezente persoane de toate vârstele. Atât discursurile, cât și scandările, atrăgeau atenția asupra lucrurilor pe care le pierdem într-un război: pe lângă viețile omenești, este distrusă infrastructura importantă precum școlile ori spitalele. Fie sunt puse la pământ de bombe, fie nu sunt niciodată construite sau renovate, din lipsă de fonduri necesare lucrărilor. În orice caz, sunt „efecte pe care le resimțim, ca societate, atât înaintea unui război, cât și mult timp după petrecerea unuia”.

Printre revendicările participanților se numără „oprirea focului pe o durată nelimitată în Ucraina”, „oprirea focului în Fâșia Gaza”, „oprirea războiului social” din Europa, dar și „demararea unui dialog diplomatic pentru pace”. Raportat la numărul mic de participanți, au fost mulți care au luat cuvântul pentru a-și împărtăși punctul de vedere. Participanții aveau discursuri pregătite, scrise de acasă. 

La acest protest, măsurile de siguranță au constat în prezența câtorva jandarmi și un echipaj de la Brigada Antiteroristă a SRI.

După ce toată lumea care a vrut să vorbească a luat cuvântul, majoritatea oamenilor au coborât la metrou pentru a ajunge la Piața Victoriei, unde începea marșul pentru susținerea Palestinei, implicit pentru susținerea opririi focului.

Măsurile de Securitate luate de Jandarmeria Capitalei și SRI

În București au fost organizate mai multe marșuri pro-Palestina până acum. Acestea au ieșit în evidență prin măsurile de securitate suplimentare luate de Jandarmerie, dar și prin atitudinea autorităților și a presei cu privire la participanți și la scopul acestora. Ce a fost diferit acum e că a trebuit să trec prin mai multe filtre de securitate, atât ale Jandarmeriei Capitalei, cât și unul al Serviciului Român de Informații (SRI).

Mi s-a deschis ghiozdanul de trei ori, a treia oara fiind din cauză că aveam un laptop la mine, care a trebuit „verificat de colegii de la SRI”, și am avut parte de un control cu detectorul de metale. De asemenea, au existat camere de luat vederi în toate punctele de acces către zona destinată protestatarilor, împrejmuită de un gard de metal în locurile în care s-a staționat, și un „gard de jandarmi” în timpul marșului. Măsuri similare ar fi fost luate la toate protestele care au avut legătură cu conflictul Israel-Palestina, atât la protestele pro-Israel cât și la cele pro-Palestina. 

Potrivit unui comunicat al jandarmeriei, aceștia au făcut atât fotografii cât și filmări pe toată durata evenimentului, „ca măsură preventivă, pentru descurajarea și probarea eventualelor fapte antisociale”. La intrarea în zona destinată, era câte o persoană desemnată să facă poze fiecărui banner și fiecărei pancarte pe care pe care participanții o aveau la ei. Mai mult, jandarmii au condiționat intrarea unor participanți de renunțarea la unele mesaje pe care le considerau problematice: printre acestea s-a numărat și un mesaj împotriva NATO.

Desfășurarea Marșului

Prezente la marș au fost persoane de toate vârstele, dar și aici majoritatea au fost tineri. Potrivit Jandarmeriei Capitalei, la marșul și mitingul pro-Palestina de sâmbătă au participat în jur de 200 de oameni, însă s-a simțit de parcă ar fi fost mult mai mulți. 

Printre lozincile care au fost scandate s-au numărat „Free, free Palestine!”, „Palestina liberă!”, „Opriți genocidul”, „Uniți salvăm Palestina!”, „Libertate, vrem dreptate!”.

Mi-am amintit de ultimul marș la care am participat, care s-a desfășurat pe aceleași străzi, dar în sens invers: și atunci au fost tobe, lozinci strigate la unison și oameni care își doresc binele tuturor. Diferențele au constat, după cum spuneam, nu în diversitatea de opinii, care fluctuează între „radicale” și „temperate” ca la orice protest, ci în primul rând au legătură cu fundalul cultural al participanților, care accentuează discrepanța resimțită inițial: în astfel de cazuri participanți au o religie și cultură diferită de religia și cultura autohtonă, cu care ne-am obișnuit la celelalte marșuri.

Faptul că vor exista oameni care invocă divinitatea musulmană la un astfel de protest nu este cu mult diferit de „Doamne ajută”-ul pe care îl spun aproape ca un tic verbal românii. Printre multele discursuri care au fost rostite, care făceau apel la încetarea focului în Fâșia Gaza, au existat și oameni care invocau ajutorul sau judecata religiei de care aparțin. 

Întâlnirea pentru discuții de după proteste

Participanții de la proteste au fost invitați la un grup de discuții organizat de GAS. Din nou, într-un număr timid, s-au prezentat majoritar tineri, dar numai în sala de evenimente de la ArtHub, unde participanții au avut șansa și să se încălzească. Potrivit organizatorilor, prin acest eveniment speră să motiveze existența unor discuții constructive în urma protestelor: un fel de prezentare a problemei din perspectivele individuale ale participanților, și analizarea posibililor pași ce pot fi luați de fiecare pentru susținerea păcii, în primul rând, și după ce protestul s-a terminat. 

Ceea ce inițial a pornit într-un format de conferință, s-a transformat, spre final, într-un dialog liber în care s-au implicat toţi participanții.

„Armistițiu“

Evident, majoritatea oamenilor cu care am interacționat doreau pace și rezolvarea conflictelor prin diplomație. Nu pot să garantez pentru toți participanții, cum nu pot să garantez pentru toți participanții de la niciun protest. În schimb, mi-a plăcut ideea unei discuții la final, ideea unui dialog între participanți. Dacă, în general, protestul reprezintă o formă brută a unui dialog cu autoritățile, astfel de discuții le-ar permite cetățenilor să pună dialogul constructiv înaintea revendicărilor.

pe același subiect