Dacă vă gândiți că este imposibil să faci tocăniță pentru peste 500 de căței, Fundația Speranța ne-a demonstrat contrariul în repetate rânduri. O dată pe lună, iubitorii de animale „pun osul la treabă” și se strâng la adăpostul din Popești Leordeni. La „Tocăniță pentru toți Bobiță” au mers și reporterii Buletin de București, special pentru a afla rețeta succesului. Invitatele speciale ale acestei ediții au fost membrele Moto Soul Sisters, primul Riding Club de motociclism dedicat exclusiv femeilor din România.
Evenimentul a avut loc în această sâmbătă, la o zi distanță de Ziua Femeii. Fiind deja obișnuite să se abată de la normele societății tradiționale, motociclistele au decis să-și celebreze feminitatea într-un mod mai aparte: la ceaun. Și alți participanți le-au urmat exemplul: în loc de cadouri și flori, au plecat acasă cu un prieten pe viață.
L-am găsit pe Trandafir, un cafeniu foarte drăguț, al cărui nume ne-am hotărât să îl schimbăm. Încă nu știm cum, dar ochișorii lui ne vor spune. Ne bucurăm să-l adoptăm și să facă parte din familie.
Andreea, 34 ani
Totul a început în jurul orei 9:30, odată cu sosirea primilor invitați. După câteva mângâieri grăbite oferite cățeilor, bikerițele, alături de restul doritorilor, s-au apucat de gătit: au tocat legumele și carnea de pui. Ingredientele au fost distribuite în șapte ceaune mari, amplasate în apropierea intrării.
În ciuda „lacrimilor de fum și ceapă” provocate de ceaun, niciunul dintre bucătari nu s-a lăsat păgubaș, ba chiar făceau cu rândul pentru a amesteca în tocăniță. Ceilalți participanți nu mai știau cum să se împartă: în speranța că vor primi puțină afecțiune sau măcar niște gustări, cățeii parcă intraseră într-o competiție pentru atenție. Cei liberi se lipeau imediat de câte un picior ieșit în cale, pe când cei din cușcă lătrau de zor pentru a atrage o mângâiere printre gratii.
Cum era de așteptat, puii și paraplegicii, cunoscuți drept „trotinetele” adăpostului au avut cel mai mult de câştigat:
„Șefa trotinetelor” este Levănțica, o căţeluşă maronie care, în ciuda paraliziei, nu și-a pierdut câtuși de puțin pofta de viață. Ca majoritatea patrupezilor din adăpost, aceasta are o poveste tragică: a fost găsită într-o pungă alături de fratele ei, după ce cineva a încercat să îi înece. Deși amândoi au fost aduși la adăpost pentru a primi ajutor, Frunzuliță nu a putut fi salvat. Totuși, dacă n-ar fi rămas cu semnele cruzimii la care a fost supusă, nu ți-ai putea da seama de rănile trecutului său doar din comportament.
Levănțica și-a depășit cu totul condiția, ea nu știe de cărucior. Pentru ea, asta este o viață absolut normală. Și a devenit și această Alpha a paraplegicilor, este șefa culoarului: ea îi aliniază pe toți, îi ceartă, îi împacă, este senzațional de urmărit.
Delia, Voluntar Speranța
Hera, o altă eroină a adăpostului și totodată, una dintre campionii programului de reabilitare „Mesagerii Speranței” a fost salvată dintr-o canișa ilegală de câini de luptă, unde nu era decât un sac de box pentru ceilalți căței. La Speranța, a ajuns sfâșiată și a trecut prin multiple intervenții medicale, unele chiar fără anestezie. După tratarea rănilor fizice au urmat cele emoționale. Timp de mai multe luni, s-a lucrat cu Hera pentru ca ea să-și recâștige încrederea în oameni.
Însă noi n-am fi ghicit povestea sa, pentru că Hera pe care am găsit-o sâmbătă este o cațelușă cu o privire blândă, care adoră copiii. Din păcate, este foarte probabil ca ea să-și petreacă tot restul vieții în adăpost. Deși cu oamenii se înțelege de minune, traumele pe care le-a suportat încă de mică au făcut-o să nu fie la fel de prietenoasă față de alți câini. Așadar, viitorul ei adoptator trebuie să fie cineva cu experiență, explică Delia pentru Buletin de București.
După aproximativ două ore de așteptare, masa a fost servită: cele 500 de castroane au fost aranjate pe asfaltul negru din curtea adăpostului. Fiecare blănos a primit câte o porție, deasupra căreia au fost picurați câțiva stropi de vitamine. Cred că este de prisos să spunem ce succes a avut mult râvnita tocăniță.
Răzvan, unul dintre participanții evenimentului descrie experiența ca fiind una „de suflet”. Şi eu consider la fel, cu riscul de a fi puțin prea siropoasă: personal am simţit că evenimentul a fost organizat din suflet și pentru suflet. Deși a fost prima sa vizită, Răzvan nu ezită să ne asigure că se va întoarce.
Spre finalul evenimentului, o voce groasă răsună în curtea adăpostului: „Hai la fasole! Toată lumea la fasole!”, strigă unul dintre membrii echipei Speranța. După ce cățeii și-au primit masa, venise și rândul participanților. Meniul zilei: o bine-meritată fasole cu cârnați și murături.
Am fost uimită de cât de prietenoși sunt toți cățeii. Și de cât de jucăuși, deși ne-au văzut pentru prima dată. Mă așteptam să fie mai reticenți, mai crispați. E clar că sunt foarte bine îngrijiți și socializați cu oamenii. După care, am mâncat și din tocănița noastră care a fost senzațională, o fasole foarte bună.
Alexandra Andrei, Vicepreședintele Moto Soul Sisters
Fundația Speranța a apărut în aprilie 2001, aproape peste noapte. Fondatorii tocmai ce aflaseră că, în ziua următoare, statul avea să eutanasieze câteva sute de câini fără stăpân. Așadar, și-au sunat toți cunoscuții și au reușit să salveze peste 300 de patrupezi. Din 2006, adăpostesc constant peste 500 de câini.
Noi promovăm ideea potrivit căreia, atunci când adopți un câine, el trebuie sa fie un membru al familie. Le spunem adopții responsabile. O adopție responsabilă este atunci când o persoana adoptă în cunoștință de cauză.
Victor Gavril, coordonator Major Donors, Adăpostul Speranța
Dacă și vouă v-a venit subit cheful de gătit, e bine de ştiut că cei de la Speranța organizează „Tocăniță pentru toți Bobiță” lunar. Iar arta ceaunului este astfel la îndemâna, ori roata, rotiţa şi lăbuţa, oricui.
CITEȘTE ȘI:
