„Descoperă o experiență unică de a locui cu priveliște direct spre viața de apoi: un cadru rar, liniștit și sombru, pe care dezvoltatorii tăi preferați din Sectorul 4 l-au transformat în noul tău avantaj imobiliar”. Așa ar suna un promo la imaginarul „Halloween Residence”, un nou proiect imobiliar, încă nebotezat, apărut la limita cu Cimitirul Bellu. Un complex de patru blocuri între 7 și 11 etaje. Un bloc care pare să-și fi întins fundația fix la marginea dintre viață și moarte.
Aproape de ora prânzului, pe aleile cimitirului Bellu, proaspăt digitalizat și transformat în muzeu în aer liber, lovea un miros ciudat de electrozi de sudură amestecat cu un strat gros de praf.
Noroiul și gunoaiele împrăștiate peste tot dădeau locului un aer de „hai că merge și-așa”, de parcă nici morții „de lux” din Bellu n-ar mai avea parte de puțină decență în Bucureștiul anului 2025.
11 etaje deasupra și veșnicia la parter
Noua construcție, care se ridică „apendical” în sufletul cimitirului Bellu, e atât de aproape de gardul vechi încât, dacă te vei apleca puțin peste balcon, ai putea jura că saluți vecinii. Chiar dacă ei nu mai pot răspunde de ceva timp.
Mai mulți localnici șușotesc prin stațiile STB că „locul e cam peste morminte abandonate”, că au văzut și ei pe Facebook informațiile și au chef să facă haz de necaz.
Primăria a scos rapid rigla și a dat dezmințiri ferme pasiv-agresive, că e campanie electorală și nu dă bine să fii prins cu clădiri cocoțate pe morți, mai ales în aceeași zi în care candidatul a acuzat „presiuni” venite de la dezvoltatorii imobiliari.
Primăria Sectorului 4 despre „Halloween Residence”: „Nu e ce credeți!”
Primăria Sectorului 4 a ținut să transmită că terenul pe care se construiește n-a văzut vreodată cruce sau lumânare. În 2006 aparținea deja unei firme care avea acolo 10 clădiri demolate legal în 2017, spun reprezentanții autorității locale.
Apoi au scos la înaintare Planul Urbanistic Zonal aprobat în 2009 de Consiliul General, pe motiv că e ca Biblia și că, dacă n-ar fi respectat-o, ar fi transformat primăria în suspectă de abuz în serviciu.
Astfel că, instituția condusă acum de un social-democrat, dă vina pe PUZ-ul aprobat în 2009, pe vremea când independentul Oprescu, susținut de PSD, conducea Primăria Generală, înainte să fugă în Grecia.
Drept urmare, autorizația „nu a aparținut în exclusivitate primăriei lui Daniel Băluță”, după cum subliniază instituția, într-un punct de vedere care trădează o oarecare iritare.
În documentele PS4, retragerile minime sunt, în mod miraculos, respectate: 4,35 metri la Nord, 15 la Est, 4,3 la Sud și 15 la Vest. Nici urmă de „clădire ieșită în consolă peste cimitir”, cum spun „nefundamentat” criticii.
Doar că, purtătoarea de cuvânt Violeta Boerescu n-a răspuns întrebării Buletin de București legată de existența avizului de la Direcția pentru Cultură a Municipiului București (DCMB), condusă de un alt personaj controversat, Dragoș Frăsineanu, cu o istorie veche în emiterea de „avize scandaloase”, după cum spunea chiar actualul președinte al României.
Acel aviz e important pentru că Cimitirul Bellu este protejat ca monument istoric de Clasa A și are o rază de protecție de minimum 100 de metri. Un fel de „zonă-tampon” între noi, cei care încă plătim taxe, și cei care n-o mai fac.
Doar că, în București, distanțele se măsoară cu pixul, care are prostul obicei să alunece.
Cimitirul Bellu, atracția principală a primarilor generali
Ironia face că la câțiva pași mai încolo de la gard, nu departe de mormântul lui Mihai Eminescu, tronează și cavoul familiei fostului primar general Videanu, amplasat fix la capătul aleii principale.
Acolo unde odinioară era o rampă de gunoi, acum se află „vila de veci” cu aer regal și coaloane grecești, autorizat, culmea, pe vremea unui alt primar general… Gabriela Firea.
Dacă ar exista fantomele și ar avea simțul ironiei, probabil s-ar distra în fiecare seară.
„Halloween Residence”. Furia poporului și liniștea morților
Lângă gardul cimitirului, la stația de autobuz, oamenii sunt deja obișnuiți cu combinația asta de „urbanism mai altfel, experimental” și cu greu poți scoate un răspuns serios.
Întrebată dacă și-ar lua un apartament lângă cimitir, o doamnă cu sacoșă de piață a privit lung și a zis:
„Da, e și asta ceva… dacă mi-aș lua eu apartament acolo, înseamnă că aș avea vecini liniștiți. N-aș vrea altceva, ar fi vis”, a spus râzând.
Într-o notă mai serioasă, o studentă în drum spre facultatea de Drept, vizibil iritată de poveste, a spus:
„Problema e că fiecare sector face ce vrea, de parcă locuim într-un oraș care e de fapt făcut din șapte orașe diferite lipite unul de altul. Asta ar fi problema. Eu m-am născut în sectorul ăsta, nu s-au schimbat prea multe, poate doar în rău. Aș vrea să fie implementate rezultatele de la referendum măcar, că poate nu mai vedem așa ceva”, a explicat ea.
„Să-mi fie somnul lin / Și codrul aproape…”, ar fi recitat Eminescu dacă era și el întrebat ce părere are despre betoanele de lângă locul lui de veci.
Poate că n-a vrut „mormânt bogat” și nici „flamuri”, dar privind ce se construiește azi lângă locul lui de veci, ai zice că Bucureștiul i-a înțeles poezia pe dos.
