Bună, dragi prieteni! Ieri am fost pe teren din nou! E primăvară afară, e încă frumos și pot ieși la ce oră vreau eu din casă, întrucât nu există pericolul să-mi înghețe lăbuțele sau să-mi ardă pernițele, după caz. Așa că am primit invitație – pe persoană canină – să particip la o acțiune. Spuneți și voi, în ce redacție din țara asta sau din lumea asta mai primesc câinii invitație să participe la evenimente? Mie mi se întâmplă treaba asta de vreun an, de când mi-am început cariera de jurnalistă la Buletin de București. Dacă e să compar cu mami, editorul meu, eu chiar am primit invitații în ultimul an. Pe ea nu o cheamă nimeni. Niciunde. Niciodată. Cred că fac eu ceva bine sau ceva. Cert este că ieri m-am întâlnit cu prieteni vechi și mi-am făcut alții noi, de simpatică și modestă ce mi-s.
Sâmbătă, 120 de oameni au lăsat grătarele, ieșirile cu prietenii și alte activități interesante din timpul lor liber pentru a strânge ”pokemoni” în Sectorul 6 al Bucureștiului. N-avem voie să scriem cuvinte urâte în ziar, așa că zicem ”pokemoni” atunci când ne referim la mizeriile pe care noi, cățeii, le lăsăm când ieșim afară, iar stăpânii nu strâng după noi, deși ar trebui. Din cei 120 de voluntari, 65 au fost jandarmi, care au venit la această acțiune din timpul lor liber.
Evenimentul a fost organizat de Protecția Animalelor Ilfov, în colaborare cu Big Hearts Society, Clubul Câinilor Utilitari și un spital veterinar din Sectorul 6.
Eu nu înțeleg cum vine asta, să nu strângi după cățelul tău. Ce contează că faci în iarba înaltă sau nu-s oameni în jur? Trebuie să strângi. De exemplu, noaptea, când nu se vede nimic, bunicul are pe cap o lanternă, ca oamenii ăia care merg în peșteri, speologi le zice. Și eu ies afară, fac ce-mi vine, iar bunicul meu, trecut bine de 60 de ani, strânge după mine. Am și o borsetuță tare simpatică, roșie, în care am pungi multe, pe care mi-am cumpărat-o din salariul de la ziar. Se asortează cu hamul și lesa, să știe toată lumea că-s fetiță. Deci dacă bunicul meu poate, toți puteți să strângeți după cățeii voștri. Asta, dacă îi iubiți, sunteți responsabili și nu vreți să se îmbolnăvească.
”În România, cei care nu strâng în urma câinilor lor riscă amenzi. Amenzile nu sunt reglementate la nivel național, ci la nivel local, de fiecare primărie. Bucureștenii care nu adună după animalele lor riscă amenzi cuprinse între 200 și 3.000 de lei”, îmi spune Hilde Tudora, reprezentanta Protecției Animalelor Ilfov.
Dar mai întâi să vă las poze, așa cum v-am obișnuit, să vedeți cu ochii voștri aventurile prin care am trecut. Pentru început, am plecat de acasă. Am inspectat din nou lucrările din zona în care trăiesc. Nu mai arată totul ca o mare litieră, ca data trecută, dar circulă niște zvonuri prin cartier cum că putem lua amendă dacă vom călca pe iarbă. Nu știu ce voi face atunci, că în litiera pisicilor n-am voie să mă duc, pentru că mă bate Nora, în cadă nu mă pot urca, afară iau amendă… Uooffff! Încă n-am verificat informația asta din trei surse, așa că încă mai am speranțe că totul e doar un vis urât și pot merge afară liniștită.
Apoi am mers cu metroul din nou. L-am luat și pe bunicul cu noi, pe post de asistent. La metrou m-au mângâiat oamenii, mi-au zâmbit, au vorbit cu mine. Cred că m-au recunoscut din ziar, și-au dat seama că sunt o vedetă.
Apoi am ajuns în curtea spitalului veterinar de lângă stația de metrou Gorjului, unde nu ne așteptam să dăm peste 100 de oameni, veseli nevoie mare că în sfânta zi de sâmbătă vor strânge pokemoni și gunoaie.
Aici ne-am întâlnit cu Hilde Tudora, despre care am scris mai sus. Ea ne-a povestit ce se întâmplă și cum încearcă, prin acțiunea organizată de ei, să-i facă pe oameni să fie mai responsabili când își plimbă cățeii. A vorbit și despre bolile pe care le putem lua dacă stăpânii nu strâng după noi.
Apoi Hilde a făcut O GRĂMADĂ de poze cu mine și m-a pupat de n-am mai avut aer! Ea zice că semăn cu Alfie, cățelul ei. M-am uitat și eu pe Facebookul ei, să văd dacă asemănarea e izbitoare. Semănăm, dar el e mai slab. Dar și mie îmi place de tine, Hilde! Mult, mult!
Apoi am vorbit cu medicul veterinar Cristian Cristea.
La final am făcut și o poză cu el. Știu că par un pic speriată, însă m-am prins că e veterinar și mie mi se întâmplă tot felul de lucruri dubioase când ajung la medicii de căței: îmi fac injecții, mă spală, îmi umblă în urechi, prin alte părți despre care e rușine să vorbesc, ba m-au și operat… Nu știu câtă încredere să am, chiar dacă s-a înțeles bine cu mami.
După aceea am vorbit cu Carla Buleanu, președinta Asociației Big Hearts Society.
Nu se putea să plec fără să fac poză și cu ea!
Surpriza este, prieteni, că m-am întâlnit cu cel care mi-a deschis orizontul în materie de cașcaval: Romică Chințoi, instructor canin la Clubul Câinilor Utilitari. Iar a zis că-s grasă, dar măcar a îndulcit termenul, a zis că tot ce contează e să fiu fericită. Și chiar sunt!
Am făcut poză și cu el și cu fetița lui, așa cum e obiceiul. Mi-a plăcut mult de ea, m-a mângâiat foarte mult, iar eu efectiv ador copiii!
Băiatul ăsta m-a urmărit toată curtea și m-a mângâiat continuu cel puțin jumătate de oră.
Mi-am făcut un nou prieten: un cățel de nici două kilograme.
În poza asta nu se întâmpla nimic notabil, dar a zis mami că a făcut-o pentru că sunt frumoasă.
Apoi, după ce oamenii aceia mulți s-au împărțit pe echipe, au plecat la vânătoare de pokemoni. Și au găsit O GRĂMADĂ!
Mai exact, a fost vorba de 400 de KILOGRAME de gunoaie, adunate în doar câteva ore. Enorm! Enorm! Repet: chiar nu înțeleg de ce oamenii nu strâng după animalele lor! Și de ce aruncă gunoaie! Voi părea crudă, dar eu chiar sunt pentru amenzile usturătoare date oamenilor care nu-s responsabili!
Cam atât de aici, pentru azi! Eu sunt Lisa, reporter canin la Buletin de București!
CITEȘTE ȘI
Comments are closed.