Consilierii generali vor vota, mâine, dacă sunt de acord ca Primăria Capitalei să acorde post-mortem titlul de excelență disidentului Gheorghe Ursu ca semn de recunoștință pentru contribuția la prevenirea populației bucureștene în caz de cutremur. Disidentul a denunțat, printr-o scrisoare trimisă către postul de radio Europa Liberă, faptul că, după cutremurul din 1977, mii de clădiri au fost lăsate neconsolidate din ordinul direct dat de Nicolae Ceaușescu. Acordarea titlului este propusă chiar de primarul general, Nicușor Dan.
Nu e deloc o coincidență faptul că astăzi, la aproape 45 de ani de la momentul 4 martie 1977, o mare parte din problema riscului seismic al Bucureștiului este prezentat tocmai de clădirile la care Gheorghe Ursu se referea, fără a Ie nominaliza explicit, în scrisorile sale.
Se arată în referatul de aprobare
Gheorghe Emil Ursu atrăgea atenția încă din 1977 asupra unei probleme care a rămas nerezolvată, chiar și la mai bine de 45 de ani de atunci. În continuare Capitala are sute de clădiri cu fațada căzută, iar restaurările sunt amânate de la o lună la alta, fie din cauza că nu sunt bani, fie că proprietarii refuză să investească în ele. Multe dintre aceste „problemă” ale Bucureștiului sunt monumente istorice ale Capitalei declarate sau, după caz, încă neînscrise în Lista Monumentelor Istorice.
Cazul lui Gheorghe Ursu a devenit cunoscut prin prisma cruzimii de care a dat dovadă Securitatea în anchetarea sa, într-o perioadă în care regimul ceaușist trecuse de la represiunea „pe față”, la una ascunsă. Pentru cei mulți, Ceaușescu voia să dea impresia că se distanțase de politica represivă din perioada lui Gheorghiu Dej.
Gheorghe Ursu fost inginer constructor, scriitor şi poet. A fost și unul dintre puținii care nu au acceptat să gândească după standardele regimului comunist, ci a scris și a vorbit liber, conștient de consecințe.
Pe 21 septembrie 1985 a fost arestat, pe motiv că deținea 17 dolari. În realitate, a fost arestat în urma denunţului făcut de una dintre colegele sale, care a intrat în posesia jurnalului său intim. Jurnalul avea 61 de caiete, peste 6000 de pagini, reprezentând însemnările zilnice făcute în perioada 1949-1984.
După arestare, a fost plasat în aceeaşi celulă cu doi recidiviști violenți, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care l-au agresat continuu. Disidentul a rezistat torturilor până pe 17 noiembrie 1985, când a decedat în arestul Miliției București.
Sursă Foto: Captură ecran/video TVR
