Interzicerea păcănelelor în București este pe masa consilierilor generali și consilierilor locali din Sectorul 3, după ce mai multe proiecte propun scoaterea sălilor de jocuri de noroc din cartiere.
Criminologul Vlad Zaha spune că interdicțiile totale nu reduc neapărat criminalitatea și pot muta fenomenul în online sau în zona clandestină.
Într-un interviu pentru Buletin de București, expertul a explicat de ce interzicerea păcănelelor, limitarea reclamelor și programele reale de prevenție ar putea fi soluții mai eficiente decât o interdicție completă.
Buletin de București: Există vreo legătură între sălile de păcănele și anumite tipuri de infracțiuni?
Vlad Zaha: Legăturile sunt mai de grabă sporadice – tot ce putem spune este că în unele contexte, în special dacă există un număr crescut de persoane care joacă problematic sau au dezvoltat o adicție și nu beneficiază de suportul necesar, poate crește numărul de infracțiuni non-violente, precum furturi sau fraude.
În cazuri extreme vorbim de infracțiuni violente cum ar fi jafuri, spargeri sau distrugeri, dar care, de asemenea, au mai de grabă legătură cu jucatul problematic și nu cu sălile fizice de jocuri de noroc.
Aidoma, putem vorbi de infracționalitate mai crescută în zonele cămătăriei, exploatării sau depalidării, dacă discutăm de „săli” de jocuri ilegale/clandestine, sau de infracționalitate stradală concentrată pe aglomerări sau turism, dacă zonele de jocuri de noroc ajung foarte populare.
În orașele unde s-a adoptat interzicerea păcănelelor, ce s-a întâmplat cu nivelul criminalității?
Interzicerea totală, fizică, a păcănelelor, a jocurilor de noroc nu este asociată cu o scădere sau cu o scădere relevantă a infracțiunilor.
Cel mai recent exemplu vine din Cehia, unde un studiu pe patru orașe care au introdus o interdicție totală a relevat că nu s-au produs schimbări semnificative în ratele generale de infracționalitate, anume indexul infracționalității.
Această realitate – că infracționalitatea nu este deloc (sau este mult prea puțin) afectată are legătură tocmai cu „migrarea” producerii problemei dintr-o anumită zonă fizică legală, fie către o zonă virtuală, fie către una fizică ilegală, fie către o altă zonă legală – iar cuplat cu lipsa măsurilor ample de suport și reglementare, numărul jucătorilor problematici rămâne constant.
Cine este Vlad Zaha
Vlad Zaha este expert criminolog în domeniile politicilor publice antidrog și criminologiei publice, specializat în cadrul Universității Manchester și Universității Oxford.
De asemenea, colaborează cu fundații, think-tank-uri și diverse platforme și este implicat în proiecte de cercetare naționale și internaționale, care acoperă teme variate, de la sistemul penitenciar până la politicile privind drogurile.
Fiind un adept al politicilor publice bazate pe dovezi, oferă consultanță pentru decidenții politici și diseminează știința criminologică pentru publicul larg din România prin editoriale, social-media și mainstream media, precum și prin colaborări cu diverse fundații, think-tank-uri și platforme.
Este implicat, de asemenea, în diferite proiecte internaționale și autohtone de cercetare dintr-o varietate de domenii criminologice, începând de la penitenciare până la droguri. (Sursa)
Există trei fenomene sesizate în momentul în care are loc o interdicție totală: mutatul în online, mutatul în zona jocurilor de noroc organizate ilegal/clandestin, și mutatul către alte orașe unde sălile de jocuri de noroc sunt permise.
Referitor la zona online, cei mai mari organizatori de jocuri de noroc din România au oricum deja venituri și profituri de peste trei ori mai mari în online decât în spațiile fizice.
Cu alte cuvinte, o interzicere totală în orașe ar lua din start, pe de o parte, doar în jur de un sfert din veniturile caselor de pariuri & jocuri de noroc, și pe de altă parte, „pierderea” se va amortiza cel mai probabil aproape total prin faptul că oamenii vor tranziționa, din păcate, către mediul online, mai ales din cauză că reclamele la jocuri de noroc sunt păstrate și statul nu are planuri și programe reale, extinse, de prevenire, suport, reducerea riscurilor jucătorilor deja existenți, tratament pentru jucătorii problematici sau reglementare a zonei online.
În ceea ce privește zona ilicită sau clandestină care s-ar dezvolta după o interzicere totală, este o realitate pe care valul de primării medii și mari care s-au avântat spre acest demers, nu îl recunoaște.
Vor exista cu siguranța spații ilegale în apartamente, subsoluri și diverse zone din oraș în care se va juca clandestin, adesea sub imperiul înșelăciunilor, violenței, cametei și fără mecanismele de bază existente în jocurile de noroc actuale.
În acest sens, jocurile de noroc nu ar trebui interzise total de pe premisele fizice, ci limitate calculat și structurat: un anume număr de săli pe cap de locuitor, fie împărțite pe cartiere, fie delimitate într-o zonă prestabilită a orașului, unde să poată fi supravegheate sălile și supravegheați & ajutațe acele segmente de oameni care pot ajunge să aibă nevoie de ajutor, de către serviciile sociale.
Există exemple internaționale unde interzicerea totală a păcănelelor a funcționat?
Nu există exemple internaționale, relevante pentru Europa, unde interdicția a funcționat. Cele mai ample interdicții sunt în statele islamiste precum Iran, Arabia Saudită sau Kuwait, unde se bazează în special pe normele religioase – însă zona ilegală/subterană predomină.
În alte părți, inclusiv peste ocean sau în Europa, au fost încercate diferite modele de-a lungul timpul, precum monopol de stat asupra industriei jocurilor de noroc în statele nordice (care acum a fost abandonat și s-a revenit la „licențe” acordate operatorilor privați), interdicție a jocurilor virtuale (ceea ce a dus însă la folosirea de instrumente de evitare a interdicției), și așa mai departe.
Realitatea este că epurarea jocurilor de noroc cu totul nu este posibilă – iar cu cât am ajunge mai aproape de o percepție că au dispărut jocurile de noroc, cu atât totul va crește în subteran sau în online.
Ce alte măsuri ar putea reduce impactul jocurilor de noroc fără interzicerea completă a păcănelelor?
Reglementarea strictă este soluția corectă – pe de o parte, avem nevoie de o interdicție la aproape orice formă de promovare cu „bătaie lungă” – televizor, radio, spațiu online, spațiu public.
Pe de altă parte, e nevoie de calcule foarte amănunțite câte săli de jocuri de noroc (și cu ce fel de jocuri) sunt permise, în ce cartiere sau în ce zone distincte – în mediul online, măsurile sunt mult mai complexe dar pot implica inclusiv limitarea practicilor de joc, a sumelor jucate, a tipurilor de jocuri disponibile, a numărului de siteuri (bineînțeles fără reclame) etc.
Apoi vine vorba de măsurile cuprinzătoare pe care trebuie să le ia statul pentru a garanta prevenție, reducerea riscurilor, suport & tratament, după caz, care trebuie să includă și populația generală și populația din proximitatea zonei cu jocuri de noroc.
Vorbim aici de un efort de țară, care nu este nici pe de parte cuprins de Ordonanța de Urgență de acum care dă puterea primăriilor să decide ce și cum. Într-un fel, ar fi fost bine ca efortul să fie centralizat, structurat și concertat uniform, nu lăsat pe mâna fiecărei primării să experimenteze după bunul plac, fără nicio altă măsură complementară sau cuprinzătoare, parte a unei strategii mai largi.
Cât de asemănătoare sunt dependența de jocuri de noroc și dependența de droguri?
Ambele forme de adicție – jocuri de noroc și substanțe legale/ilegale, sunt atât de asemănătoare încât în cea mai recentă ediție a DSM, manualul de diagnostic în psihiatrie, au fost incluse în aceeași categorie: tulburări legate de consumul de substanțe și dependențe.
Această alăturare s-a produs, printre altele, și pentru că cercetările au arătat de-a lungul timpului că jocurile de noroc activează același sistem de recompensă a creierului precum substanțele psihoactive, cu mecanisme precum pofte, toleranță, sevraj etc.
Este foarte important să se apeleze la ajutor de specialitate din zona de psihologie, psihoterapie, consiliere, ajutor social sau psihiatrie pentru a primi cele mai bune îndrumări, inclusiv (și poate mai ales) de către cei care au în familie sau cunoștiințe afectate de astfel de tulburări, pentru a putea primi cele mai bune îndrumări despre planuri de suport/acțiune pentru cei afectați.
Ai tot vorbit despre „reducerea riscurilor” în contextul politicilor privind drogurile. Crezi că același principiu ar putea fi aplicat și în cazul jocurilor de noroc?
Da, poate exista și trebuie să existe consum responsabil de jocuri de noroc.
Însă un astfel de consum se poate forma doar atâta timp cât toate celelalte aspecte de reglementare strictă sunt puse în ordine: disponibilitate redusă de săli de jocuri, vizibilitate zero sau aproape zero (fără reclame), servicii sociale&medicale finanțate & operaționalizate la standarde înalte, ample măsuri limitative pentru zona virtuală, prevenție exemplară prin programe naționale derulate pe ani de zile încă din școala primară (e.g. Good Behaviour Game, care vizează toate comportamentele problematice).
Dacă statul acceptă industria jocurilor de noroc pe motiv că „aduce bani la buget”, dar în același timp incriminează drogurile, nu apare o contradicție în modul în care tratează diferitele tipuri de dependență?
Tensiunea și ipocrizia referitoare la faptul că România încă pedepsește penal consumatorii de substanțe ilegale (deținere consum propriu), și la faptul că nu legalizează unele substanțe precum canabisul, este cât se poate de evidentă.
Așa cum nu pedepsim penal sau contravențional jucătorii de jocuri de noroc, nu ar trebui să pedepsim nici consumatorii de substanțe, este evident că e o măsură brutală, inumană, care poate doar să rănească oamenii.
Așa cum nu eradicăm complet premisele fizice sau virtuale ale jocurilor de noroc din cauza consecințelor devastatoare asociate interzicerii, așa ar trebui să permitem și, de exemplu, cultivarea sau consumul restrâns de unele substanțe ilegale, de altfel mult mai puțin periculoase decât alcoolul, dacă ne referim la canabis sau diverse tipuri de psihedelice precum ciuperci, LSD, MDMA – pentru a putea controla consumul, a-l face responsabil, sigur, a putea testa substanțele, a taxa, a limita veniturile crimei organizate, a preveni consumul de etnobotanice etc.
România va trebuie să facă astfel de pași, căci modelul actual de război împotriva drogurilor este, evident, catastrofal.
Politicienii vorbesc despre drame familiale și oameni care își pierd casele din cauza dependenței de jocuri de noroc. Cât de des apar astfel de situații în realitate?
Jocul problematic, inclusiv adicțiile de jocuri de noroc, apar în medie, global, pentru aproximativ 5% dintre femei și 12% dintre bărbați – adică jumătate de milion de oameni de pe glob au cel puțin un simptom comportamental sau consecință negativă din cauza jocurilor de noroc.
Bineînțeles că cu cât ne referim la consecințe mai devastatoare, cu atât numărul scade mai aproape, sau sub, 1% dintre jucători care ajung la gesturi extreme.
Raportat însă la o populație de jucători precum cea a României, într-un mediu reglementat foarte slab și cu uriașă promovoare comercială, dublate de lipsa serviciilor sociale & medicale și într-o economie dăunătoare celei mai mari părți ale societății, chiar și un procent de sub 1% dintre jucători poate însemna zeci de mii de persoane care au nevoie de ajutor și nu-l primesc.
