Cu mai bine de un deceniu în urmă, calcanul „casei cu graffiti”, de la intersecția străzilor Arthur Verona și Dionisie Lupu, înfățișa un oraș prădat și pustiit, poate una dintre cele mai urâte realități bucureștene.
Muralul a fost realizat în 2011, printr-o colaborare între mai mulți artiști stradali, cu ocazia celei de-a șaptea ediții a festivalului Street Delivery.
An de an, au urmat alte picturi. Fiecare arăta o altă latură a Capitalei, a locuitorilor săi și a artiștilor din spate. Graffiti din strada Arthur Verona devenise un simbol al artei stradale din București: efemeră și într-o continuă schimbare pentru a ține pasul cu orașul.
Fără să știe ce va urma, autorii muralului din 2011 reușiseră să prezică soarta faimosului perete. Calcanul de pe Verona a fost demolat zece ani mai târziu, pentru a face loc unei noi dezvoltări imobiliare.
Să fi fost macaralele de rău augur sau doar un semn că problemele Bucureștiului au rămas aceleași?
Despre graffiti din strada Arthur Verona, cu Cage
Buletin de București a stat de vorbă cu Cage, membru al Sweet Damage Crew și totodată unul dintre artiștii care și-au lăsat amprenta pe „casa cu graffiti”.
Graffer la origine, Cage povestește că a început să deseneze ilegal pe străzi în timpul liceului, pe la sfârșitul anilor ‘90. Curiozitatea i-a fost stârnită de videoclipurile artiștilor hip-hop, unde graffiti-ul era „omniprezent”:
„Mi s-a părut interesant ce vedeam acolo și cumva, am copiat ce vedeam. Ulterior, am descoperit că nu sunt singur în povestea asta. Mai erau și alții care făceau același lucru și întâmplarea a făcut să ne întâlnim și să ne cunoaștem între noi. S-a creat un fel de comunitate.
Am dat semnături, taguri peste tot, pe unde apucam. Era un mimetism, să copiem ce vedeam afară, deși nu aveam toate informațiile necesare. Televizorul era principala sursă de informare, internet nici nu exista la vremea respectivă, mai erau 2-3 reviste din astea de pe afară aduse de oameni care mai plecau din țară și mai vedeai ce se întâmplă pe acolo.”
Zece ani mai târziu, s-a întâlnit cu alți grafferi și împreună, au decis că este timpul să formeze un crew, pentru a se ocupa de lucrările comisionate care apăreau.
Dacă inițial, echipa era alcătuită din patru membri, acum este formată din opt artiști „total diferiți unul față de altul, ca execuție, ca mod de gândire, ca mesaj”: Biex, Boeme, Cage, Lost Optics, Lux, Pandele, Recis și Shatran.
Sweet Damage Crew este acest melanj între toți membrii echipei.
Buletin de București: De unde v-ați inspirat pentru acel graffiti din strada Arthur Verona din 2011?
Cage: Păi, a fost simplu, ținea de tema festivalului în anul respectiv, dacă nu mă înșel. Și a fost destul de la îndemână, pentru că, în principiu, ideea Street Delivery este să închidem străzile pentru mașini, să redăm străzile oamenilor.
Și era vorba despre București și cât de aglomerat, cât de în păragină și de decăzut este el.
Am încercat să transpunem chestia asta în lucrarea respectivă, cu toate problemele birocratice. Vorbim despre un desen care s-a întâmplat acum 12 ani, nu că s-ar fi schimbat prea multe în București de atunci.
Luați în considerare să mai faceți o lucrare similară, tot așa, inspirată din București?
Nu știu, am mai făcut lucrări inspirate din București. A mai fost un festival, în parcul de lângă Casa Poporului. N-am pictat efectiv un perete, era un panou construit acolo. Am pictat niște elemente emblematice din București: Arcul de Triumf, chestii de genul.
Nu cred că luăm neapărat în calcul încă un desen care să arate problemele Bucureștiului. Ne-am schimbat și noi, în ultimii ani de muncă, direcția artistică. Am evoluat un pic mai mult.
Și care ar fi direcția voastră artistică în prezent?
Fiind un grup alcătuit din opt artiști, de sine stătători, încercăm să facem un mix între stilurile fiecăruia, pentru că sunt total diferiți unul față de altul, ca execuție, ca mod de gândire, ca mesaj.
Și atunci încercăm să aducem mai mult în față stilurile noastre ale fiecăruia decât să facem compromisuri. Există și compromisuri, evident, dar pe de altă parte încercăm să promovăm mai mult ceea ce facem noi pe plan personal.
Cum v-ați descrie stilul personal?
Stilul meu nu mai este de mult acela de-a picta. Eu manageriez echipa. Nu mai fac lucrări artistice, eu doar mă ocup de partea birocratică, de tot ceea ce ține de ceilalți colegi ai mei. Mai pun mâna pe acolo să-i ajut la un trafalet, la un spray, la o chestie de genul.
Dar mi-am luat eu acest rol de a coordona tot ceea ce se întâmplă. Și foarte rar mai pictez pentru mine. Mă rog, dacă trebuie să fie neapărat o descriere a stilului meu: este un stil organic cu tot felul de elemente ușor, nu știu, dezgustătoare. Dar acesta este stilul meu personal.
Ceea ce desenez eu pentru mine, nu este stilul dedicat picturii murale.
Am decis că e cazul să-i las pe colegii mei care se pricep mult mai bine să facă ceea ce fac și eu să mă ocup de partea asta de a rezolva problemele, managing stuff.
Ne puteți povesti puțin despre stilurile colegilor dumneavoastră?
E un pic complicat să descriem niște stiluri când discutăm o chestie, pictură pe pereți, pictură murală. Vorbim despre culori și tot felul de forme și totul este un interviu luat audio, fără niciun fel de imagine sau ceva. Cum să vă descriu?
Sunt stiluri diferite la fiecare parte. Unii sunt mai spre fotorealism, alții sunt mai spre geometric, alții sunt mai abstracți, alții folosesc mai mult umbră și lumină, alții sunt mai spre o direcție de bandă desenată și vector ilustrație.
Foarte versatilii. Fiecare are profilul lui personal de social media, unde își exprimă arta proprie și stilul respectiv, iar Sweet Damage Crew este acest melanj între toți membrii echipei.
Cum se situează libertatea artistului în cazul lucrărilor comisionate?
Am observat că în lucrul cu primăria, este destul de lejeră colaborarea și, mă rog, se fac câteva propuneri, ajungem la un consens și se dă drumul la treabă.
Pe partea cealaltă cu firmele, cu brandurile, este mult mai complicat. Acolo există niște briefuri care trebuiesc clar urmărite și ai multe ture de negocieri.
Dar cu primăriile am văzut că sunt destul de deschiși și înțeleg cumva ceea ce facem noi. Bine, există și aici discuții, dar se rezolvă mult mai repede.
Cum a evoluat percepția bucureștenilor asupra graffiti-ului?
Noi cumva către asta am tins, am vrut să schimbăm mentalitatea oamenilor prin ceea ce facem. Chiar dacă noi am plecat de la zona de graffiti ilegal, altfel nu aveam cum să evoluăm. A fost o creștere din asta constantă din acea etapă a vieții noastre către pictura murală. A fost o trecere destul de lină în ultimii 20 și de ani și cumva asta ne-am și propus.
Bine, nu inițial. Era teribilism și distracție când ne-am apucat, dar pe parcurs ne-am dat seama că putem îmbunătăți anumite aspecte și chiar putem face niște lucruri mai frumoase în oraș.
Ne-am propus să schimbăm mentalitățile celor din jur prin arta noastră.
Și aș putea spune că în ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult fenomenul, că nu suntem doar noi. În prezent, sunt mult mai multe echipe de artiști care au luat-o pe drumul ăsta al artei, al picturii murale.
Și mi se pare că apar din ce în ce mai multe lucrări, atât în București, cât și în țară. Probabil că a funcționat rețeta asta de a le da oamenilor ceva mult mai digerabil.
