Deși este declarată monument istoric, fosta Fabrică de Bere Bragadiru zace în paragină de ani de zile. Din cauza vântului puternic de pe 2 aprilie, părți șubrezite din acoperiș au fost parțial smulse. Drept urmare, echipajele ISU au intervenit pentru demontarea bucăților de tablă în pericol de cădere.
A doua zi după vijelia din Bucureşti, pompierii au decopertat parțial acoperișul clădirii de pe bulevardul George Coșbuc. Intervenția s-a desfășurat în patru puncte ale acoperișului, transmite un reprezentant ISU prezent la fața locului.
Din același motiv, un alt echipaj a intervenit simultan pentru a demonta bucățile de țiglă de pe acoperișul unei clădiri abandonate, la doar câțiva metri de fabrică.
În acest context, au fost aplicate restricții de trafic: circulația tramvaielor a fost deviată pe str. 11 Iunie, iar circulația autovehiculelor s-a desfăşurat alternativ sub îndrumarea polițiștilor rutieri.
Un secol de tradiție lăsat în urmă
Cu peste un secol de tradiție în spate, fabrica de bere Bragadiru zace în paragină. Povestea sa începe cu cea a negustorului Dumitru Marinescu. Născut în 1842, acesta și-a început ucenicia a o vârstă fragedă în cofetăria și racheria negustorului Iancu Ștefănescu. Ulterior, ia în arendă mai multe fabrici de spirt și înființează prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru. La 1 decembrie 1879 își adaugă și numele Bragadiru, „după numele proprității mele din plasa Sabaru, districtul Ilfov” și se face cunoscut drept Dumitru Marinescu Bragadiru, potrivit Călător prin România.
Negustorul cumpără terenul cuprins azi între Calea Rahovei și Bulevardul George Coșbuc și construiește cea de-a treia fabrică de bere din București. La acea vreme, în Capitală se mai aflau încă două asemenea fabrici, a lui Luther (Fabrica de bere Grivița) și a lui Oppler. Totuși, cronicile de la 1901 arată că fabrica lui Bragadiru avea dotări de ultimă oră și producea peste trei milioane de litri de bere, comparativ cu producția competitorilor, de numai două milioane. După 20 de ani, Fabrica Bragadiru ajunsese la 261 de lucrători și avea deja 12 secții.
În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată ca o societate pe acțiuni. În același an, Dumitru Martinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii. Ulterior, folosește cele zece hectare cumparărate în zonă pentru a le oferi muncitorilor, dar și familiilor lor, condiții decente de trai în apropierea locului de muncă. Astfel, în interiorul a ceea ce numim azi Fabrica de Bere Rahova-Bragadiru existau locuințe pentru muncitori, casa familiei, Colosseumul cu sală de bal și cinematograf, o bancă, magazine, precum și o popicărie pentru distracția lucrătorilor, arată Călător prin România.
În România începutului de secol 20, Bragadiru a fondat cea de-a treia avere industrială din Europa, a pus bazele politicilor sociale în contractele de muncă și a influențat viața economică și culturală din București cu investițiile lui.
Odată cu naționalizarea din timpul comunismului, Fabrica de Bere Bragadiru devine Fabrica de Bere Rahova, după numele zonei în care se află, iar Colosseum-ul este transformat în Casa de Cultură Lenin. După căderea regimului comunist, lăsată să se degradeze, fabrica a devenit ușor-ușor o ruină. Palatul Bragadiru a fost retrocedat moștenitorilor și restaurat în totalitate, conform Economica.net.
Ansamblul format din Fabrica de bere și Palatul Bragadiru a fost declarat monument istoric de către Ministerul Culturii (B-II-m-B-19501).
