Foișorul de Foc și-a deschis porțile pentru vizitatori în data de 13 septembrie, cu ocazia Zilei Naționale a Pompierilor. Monumentul istoric a fost redeschis după trei ani, timp în care a stat închis pentru consolidare și modernizare, anunță Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU).
Lucrările au urmărit păstrarea autenticității arhitecturale a clădirii și au presupus, printre altele: „ utilizarea unor materiale de conservare identice cu cele originale, refacerea elementelor ornamentale și dotarea cu echipamente moderne.”
Totodată, Foișorul de Foc este una dintre cele trei clădiri din țară unde s-a utilizat tehnologia izolării seismice a bazei. Mai exact, s-au folosit „izolatori și amortizori seismici, care asigură protecția structurală a edificiului împotriva seismelor, contribuind astfel la păstrarea integrității clădirii”, transmite IGSU.
Lucrările de consolidare și modernizare s-au desfășurat pe parcursul a trei ani, cu fonduri asigurate prin Programul Operațional Regional 2014-2020.
Foișorul de Foc, transformat în Muzeul Național al Pompierilor
Foișorul de Foc a devenit Muzeul Național al Pompierilor în 1963, după trei ani de lucrări pentru consolidare.
Patrimoniul muzeului, colecția întreagă a exponatelor, însumează aproape 10.000 de obiecte, majoritatea obținute prin donații, ce ilustrează evoluția activității pompierilor români, de la militari și voluntari, până la civili.
În cadrul muzeului, bucureștenii vor găsi sute de exponate, de la uniforme și echipamente istorice la obiecte simbolice ce păstrează vie amintirea pompierilor din alte vremuri.
Foișorul de Foc a fost gândit ca „un turn de apă și de foc”, care să răspundă nevoilor vremii, și anume lipsa tehnicilor de alimentare cu apă eficiente, mai ales în contextul pagubelor produse de Marele Incendiu din 1847.
Clădirea a fost ridicată între 1890 și 1892 după planurile arhitectului-șef al Primăriei Capitalei de atunci, George Mandrea.
Aceasta avea un rezervor de 750 mc și o înălțime de 42 de metri. Totuși, Foișorul nu a funcționat niciodată ca rezervor din motive tehnice, mai precis lipsa unor pompe suficient de puternice pentru a ridica apa la înălțimea bazinului.
Din acest motiv, a fost cedat pompierilor în 1892 și a funcționat ca turn de observare a incendiilor până în 1910, când s-a instalat telefonul.
După1934, a fost închis și utilizat ca spațiu de depozitare. Între anii 1960-1963, clădirea a fost consolidată și renovată, fiind transformată în Muzeul Național al Pompierilor, care s-a deschis oficial în anul 1963.
Din 1972, muzeul a intrat în subordinea Comandamentului Pompierilor, la inițiativa Comandantului Pamfil Tatu.
