Van Gogh pleacă la război. Școala online a lovit, din nou! De data asta, doar o mână de copii din cartierul Rahova. Vreo 600 de suflete au fost țintuite, iar, în fața calculatoarelor. Nu din cauza vreunei pandemii, ci din cauza exploziei de lângă școala devenită într-o dimineață una a groazei: Liceul Bolintineanu.
Că școala noastră este în groapă, nu mai este nimic nou. Însă problema intervine când dascălii o duc pe „culmile gloriei”, girați, atent, de toți șefii care i s-au perindat, la conducere.
O oră de desen, care trebuia să fie despre floricele și păsărele, sau, mă rog, ce se învață acolo, s-a transformat într-o instigare la revoltă împotriva sistemului.
Sistem despre care un Van Gogh ratat, dintr-un cartier obscur din Rahova, se vede treaba că nu știe nimic. Și, din păcate, dă și mai departe inepțiile din tablourile care au rămas la stadiul de vis.
O puștoaică din clasa băiatului meu, care a avut nenorocul sa stea în blocul groazei, dar marele noroc să scape nevătămată, este luată la întrebări despre situație de profesoara de desen.
Până aici, admirabil! Un profesor care se interesează de situația copiilor, mai rar, în ziua de azi. Fetița explică și este compătimită și încurajată. Din nou, admirabil!
Doar că discuția nu se oprește aici, așa cum ar fi fost normal. Eventual, putea să mai continue cu: „te pot ajuta, cu ceva”?
Dar empatia este departe de vulturii, vânători de note, caiete opționale și bani pentru fondul clasei.
Van Gogh lasă pensula și șevaletul deoparte și îi întreabă pe copiii de 11 ani: „Știți că proprietarii apartamentelor, distruse vor deveni chiriași după renovare?”
Mulți dintre ei, cu siguranță, nu știu nici ce este aia renovare, iar explozia i-a afectat și pe ei, chiar dacă nu realizează acum. Din fericire, nu erau la școală în ziua nefastă.
Băiatul meu ar fi răspuns: „desigur, că asta e legea!” Dar, din păcate, de data asta, l-a urmărit o brumă de bun simț, pe care nu o are de obicei.
Spun că ar fi răspuns așa pentru că discuțiile despre legi, stat, președinți, lume, războaie sunt la ordinea zilei la noi în casă.
Cu pensula, să facem o revoltă
Și pentru că spiritul civic a izbit cu forța în pictorul ratat, profesoara de desen continuă: „nu se mai poate! Trebuie o revoltă împotriva sistemului!”
Desigur, cei mici nu au înțeles nimic! Sau poate doar cuvântul „revoltă”. Care, din păcate, la aceste generații de zurlii se poate transforma într-o secundă în ceva mai grav.
Cam cum ar fi ca doi copii mai zvăpăiați s-o împingă în tablă pe doamna, că le-a pus 4 la oră? Se revoltă, nu? Pentru că ei cred, că sistemul i-a nedreptățit. Pentru că așa au fost învățați!
Pentru că incultura și proastă informare a dascălilor, (nu a tuturor) se repercutează cu succes asupra miilor de copii care le trec prin mână. Sau pe sub șevalet!
Mizeria umană, proastă creștere, dezinformarea și mocirla minții au lovit cu putere într-un profesor care nu are ce căuta la catedră.
Un profesor care, pe lângă faptul că este pe lângă situație, vrea să facă prozeliți ai ideilor proaste niște copii de 11 ani.
Un profesor care nu îi învăța despre marii pictori ai lumii, ci instigă la revoltă! Probabil că a rămas în carul cu boi (da, e o pictură) și a ratat stațiile educației, culturii, bunului simț și ale unor minime informații, despre legi.
Van Gogh s-a pierdut pe drum. Părinții l-au pierdut din vedere
Că Van Gogh a ratat succesul și a ajuns într-o școală obscură din Rahova nu ar fi cea mai mare problemă.
Indiferența părinților, cărora nu li se pare nimic anormal, poate naște viitoare probleme ale societății, (să nu zic monștrii).
O societate pe care scuipăm, în special pe autorități, dar pentru care nu facem nimic. Schițăm doar un zâmbet, tâmp, în colțul gurii și trecem mai departe. Fără ca nici măcar să explicăm copiilor situația în cauză. De o mare gravitate!
Cu goana după note, licee bune, (care or mai fi alea?), balet, înot, fotbal, pian, meditații, părinți și profesori, deopotrivă, ne aruncăm copiii într-o zonă gri.
În care tot ceea ce înseamnă cunoașterea reală, informarea și spiritul civic adevărat încep să pară desuete. Apoi, îi blamăm!
Nimeni nu îi învăța la școală că un om informat este un om puternic! Și nu cu parul, stimată doamnă profesoară, nu cu revoltă, pe necunoaștere! Ci, cu mintea ascutiță!
Tot ceea ce v-am relatat aici este confirmat de o băbuță simpatică, altfel o doamna respectabilă, cu urechi de elefant și ochi de vultur: MAMA MEA!
Care-mi supraveghea copilul la lecțiile online. Și, desigur, de băiatul meu, care a avut norocul să nu fie în școala groazei.
Și de fetița care s-a speriat groaznic, când blocul a sărit în aer!
