Tragedia de lângă Lacul Morii aduce a scenariu de film precum Ziua Cârtiței. Aceeași melodie, cântată de un arc cu tensiunea pe sfârșite, care iese dintr-o flașnetă târâtă plictisit printr-o mahala de secol 19. Spre deosebire de lumea lui Eugen Barbu din romanul Groapa, noroaiele Cuțaridei s-au mutat hacana, la câțiva kilometri, iar cele două universuri – cel al boierilor din Centru și cel al amărâților murdari – , se întrepătrund astăzi grație tehnologiei 4G și a samsarilor din imobiliare.
S-a murit, dar s-a și acuzat – este sintagma ultimelor zile. Numai Dumnezeu n-a apărut în vâlvătaia de opinii care au scos-o vinovată inclusiv pe sărmana femeie. S-a vorbit și despre instituții, fix pe modelul „morții cu pământ, vii cu hârtii”, despre responsabilități, s-au cerut demisii, s-au analizat CV-uri.
Asta la 17 ani distanță după ce un cetățean asiatic a sfârșit pe străzile Bucureștiului din același motiv.
Nimeni nu vorbește însă despre o lege care se află deasupra tuturor comitetelor şi comiţiilor: Ordonanța de Urgență nr. 155 din 21 noiembrie 2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu completările și modificările ulterioare, transformată în lege în 2013.
Prevederile sale plantează semințele unei munci sisifice în materie de gestionare a câinilor „fără stăpân”, cu ghilimele de rigoare.
Prin prisma experienței de reporter de teren, care a acoperit Bucureștiul ultimilor ani și care a gustat de nenumărate ori din spaima ancestrală servită de haite apărute din pământ, îmi permit să spun că, în Capitală, câinii “fără stăpân” sunt o noțiune abstractă. Bine, aici ar fi o mica excepție a maidanezilor care viețuiesc la gropile de gunoi și care nu au de ce să plece de acolo pentru că au totul sub bot.
În rest, în București fiecare maidanez are un stăpân sau mai mulți. Plecând de la cei care le aruncă un rest de șaormă din milă sau de sațietate, și ajungând la doamnele în capot care bântuie cu oala de ciorbă stricată printre blocuri, în frigul dimineții.
Plus cetățenii-snobi care îi pupa-n bot cu patos pentru un like pe Facebook sau pe Instagram și care atunci când ajung acasă fac duș cu clor și apoi își iau în brațe patrupedul pe care au dat sute de euro după fătare.
Revenind la legea de mai sus, aceasta reglementează inclusiv o procedură menită să preîntâmpine capturările accidentale de câini “evadați” și anume revendicarea câinilor capturați de hingheri.
Și aici vin cu un exemplu personal. Acum trei ani, după ce primăria de care aparțin a strâns vreo șase câini agresivi din zona în care locuiesc, care încolțeau inclusiv mame cu copii în brațe, la câteva zile “proprietarul” i-a eliberat fix în același loc. Pe propria răspundere.
FORMULAR DE REVENDICARE/ADOPȚIE
CONSILIUL LOCAL …………………
Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân
DECLARAȚIE-ANGAJAMENT nr. ……/………
Subsemnatul/Subsemnata, ………………………………., domiciliat/domiciliată în …………………………, str. ………………….. nr. ….., bl. …, et. …, ap. …., sc. …, județul/sectorul ……………………., telefon ………………, posesor/posesoare al/a BI/CI seria …… nr. ……………., eliberat/eliberată de ………. la data de …………., mă angajez să revendic/să adopt câinele cu numărul de identificare ……………… sau microcipat cu numărul ……………., trecut în carnetul de sănătate, adăpostit de Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, devenind proprietarul/proprietara acestuia, în următoarele condiții:
1. să respect normele de îngrijire și hrănire a câinelui;
2. să prezint periodic câinele la medicul veterinar, în cazul în care se impune intervenția acestuia sau pentru a fi vaccinat antirabic;
3. să anunț Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, în cazul decesului, furtului, pierderii sau al înstrăinării acestuia, în termen de 15 zile;
4. să nu abandonez câinele, să îl controlez, să îl supraveghez, iar, în cazul în care nu îl mai doresc, să îl predau Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân;
5. să permit reprezentanților Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân să monitorizeze câinele adoptat;
6. câinele va fi crescut și adăpostit la următoarea adresă: ……………………………………………..; orice schimbare de locație mai mare de 15 zile va fi comunicată telefonic serviciului de unde s-a făcut adopția. Declar totodată că dețin un număr de ……… câini/nu dețin niciun câine.
Data ………..
Semnătura revendicatorului/adoptatorului,
Semnătura reprezentantului Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân,
Așadar, cine verifică dacă, cel puțin, punctul șase este respectat? Dacă patrupedul revendicat are cușcă sau acoperiș și nu a fost eliberat ulterior lângă bloc, pe strada, sau pe câmpul de lângă? Nimeni alții decât inspectorii Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor care, pentru nerespectarea condițiilor prevăzute în declarația-angajament, pot da amenzi de la 5.000 lei la 10.000 lei.
În cazul abandonului, legiuitorul s-a radicalizat de-a dreptul și a prevăzut închisoarea de la 2 la 5 ani.
Pe lângă faptul că pușcăriile “sunt pline” de astfel de oameni ori grefierii au stenografiat mii de condamnări cu suspendare și visteria statului dă pe-afară de la amenzile încasate, credeți că legea aceasta are vreo sincopă raportându-ne la cele petrecute recent?
Vreo scăpare, spre exemplu, care nu acoperă situația în care un câine care ar fi fost revendicat a fost lăsat liber pe câmp și a omorât un om? Timp de răspuns: încă 17 de ani.
FOTO: Inquam Photos / Alexandra Pandrea
