Există două tipuri de șoferi în România: cei care merg pe Autostrada Moldovei și cei care încă nu au făcut-o și nu știu ce-i așteaptă. Pentru aceștia din urmă, iată un scurt ghid de supraviețuire pe Autostrada Moldovei.
Acest drum nu e doar o autostradă, e un test psihologic, fiziologic și spiritual.
Bine, este o deosebire fantastică față de „cimitirul” E85. Aici mergi mai în siguranță, mai repede, ca să te blochezi mai repede. În fine, bine ați venit în noua eră a vitezei moldovenești! Ați simțit fiorul? Nu, nu e viteza – e adrenalina pură a imprevizibilului rutier.
Autostrada A7, mult-visata coloană vertebrală a Moldovei, e de vineri încoace devenită aproape jumătate realitate. Și nu este doar un drum-simbol, ci un poligon de testare pentru nervii, mașinile și, mai ales, vezicile noastre. Acum ați simțit fiorul?
Marea Vărsare de duminică seara
De la Moara Vlăsiei, de la intersecția cu DJ 101, pe axa Balotești–Fierbinți Târg, Autostrada Ploiești–București, adică „rădăcina A7”, primește o bandă în plus de la cei care au gândit-o.
Sunt 19,5 kilometri de aici spre București, dar până aici, după ce ai ieșit de pe autostrada Moldovei, prin nodul de la Dumbrava, într-o oarecare după-amiază de duminică, îți dai seama că, dacă Dante ar fi fost român, aici și-ar fi mutat Infernul.
Din 2010, când a fost inaugurată bucata până la centura Capitalei, trăgeai cu tunul. Așa a cam rămas, cu mici excepții, și după 2018, când, cu chiu cu vai, a fost inaugurat și apendicul de 6 kilometri, de la DNCB, din Voluntari până în Sectorul 2, pe strada Gherghiței.
Dar de duminică, 19 octombrie 2025, la doar două zile de la inaugurarea lotului Mizil-Pietroasele de pe A7 – cel unde bulgarii au dat rateu la un banal pod — lucrurile nu vor mai sta așa. La ieșirea de la A7 spre București, începe marea „Vărsare”.
Toată Autostrada A7 se varsă în nodul de la Dumbrava. Aici, cămările Moldovei se suprapun cu traficul dinspre Ploiești (a se citi „Munte/Brașov”) de la final de weekend.
Rezultatul? Un blocaj epic, bară la bară, pe aproape 40 de kilometri infernali, și zero disciplină rutieră, unde se schimbă benzile ca pe Magheru, la ora de vârf.
Aici se suprapune mahmureala de la munte cu nerăbdarea cronică a moldovenilor, care au abandonat complet E85-ul, și pe axa Buzău-Urziceni, mai nou.
Ghid de supraviețuire pe Autostrada Moldovei: testul vezicii și logistica supra-umană
Aici ajungem la capitolul vital: când intenționezi să te urci pe A7, indiferent din ce capăt, la această oră trebuie să-ți planifici nu doar traseul, ci și capacitatea rezervorului, consumul extra-urban și, mai ales, anti-consumul extra-uman.
Mai ales daca ești cu copii după tine. Da, indiferent de vârstă, vezica urinară umană devine o piesă strategică în ecuația mobilității.
Pe toată distanța de 90 de kilometri până la Buzău și, ulterior, pe cei aproape 85 km de la Buzău la Focșani, nu doar că nu vezi o benzinărie, dar asta e chiar ultima problemă.
Lipsa spațiilor de servicii cu toate cele necesare, mai ales când începi să auzi în urechi Prohodul, iar gândurile îți fug la prețurile unui scaun de mașină (stânga față), este cruntă: „Aia e, cât poate să mă judece familia pentru asta?”, ajungi să te întrebi, într-un moment de abandon total, când te încearcă efectiv toate emoțiile pământului.
De altfel, sunt foarte multe TIR-uri, în buza bretelelor de acces, blocate de parapete din plastic, șoferi care sunt trași pe dreapta de tahograf. Cei profesioniști beneficiază de înălțimea roților, oriunde, la margine de drum, chiar și pe banda numită pe bună-dreptate, și-n acest caz, „DE URGENȚĂ”.
E drept, se lucrează la spațiile de servicii – au răsărit inclusiv stații de încărcare pentru mașinile electrice, secolul XXI, dom’le, ce mai contează fiziologia! – dar nimeni nu se gândește să pună un ToiToi sau măcar să sape, naibii, o groapă strategică, o tranșee astupată cu frunze de brusturi, orice numa’ să nu schimbi scaunul de la șofer sau să poți să pui o oliță pentru copil pe pământ, în siguranță, și nu la 2 metri de mașini care circulă cu 130 km la oră, în cel mai bun caz.
Lecții de civilizație rutieră de pe A7: fără „faraoni”
Și totuși, daca scapi de rușine, Autostrada Moldovei ne oferă o rază de speranță, un exemplu de civilizație auto pe care nu-l găsim pe A1, A2 sau A3. Dacă pe celelalte „flăsharii” și „faraonii” domină benzile, aici se simte un soi de disciplină aproape neromânească.
Am strâns un număr considerabil de kilometri între Focșani și Buzău și viceversa din decembrie anul trecut și până în prezent. Un flash sau un claxon n-am primit – sau n-am văzut și auzit a se fi dat.
Spre deosebire de Autostrada Soarelui în sezon, când „banda 1 este pentru săraci” și „banda 2 pentru faraoni”, aici cei care se proptesc lângă parapete și-i uită Dumnezeu acolo sunt foarte rari.
Iar cei care există așa, drept sămânță de scandal autohton, sunt cam pe aceeași treaptă evolutivă cu cei care intră pe banda de urgență la accidente, cu mașini a căror număr de cai depășește IQ-ul interfeței umanoide dintre scaun și volan. Pe A7, se pare că am lăsat, surprinzător, aroganța neamului în urma noastră. Până acum.
Ghid de supraviețuire pe Autostrada Moldovei: drumul care nu încape în Capitală
După tot acest maraton al civilizației și al reținerii, ajungi inevitabil în gâtul de sticlă de la Dumbrava, de pe A3, spre București. Pentru că, nu-i așa, ce autostradă ar fi completă fără o porție zdravănă de ambuteiaj final? Poți să-ți faci prieteni, să înveți o limbă străină sau să termini un podcast întreg cât stai pe loc.
Dar, paradoxal, exact aici începi să zâmbești arogant-amar, cu o înțelepciune de „suveranist” urban, pentru că știi că ai supraviețuit ani de zile E85-ului, ai promovat testul vezicii și nu te-a „flăshărit” nimeni până aici.
Iar acum, nota ultra-optimistă. Avantajul major e simplu: ajungi, și ajungi mult mai în siguranță decât pe cimitirul mai sus amintit prin locuri unde încă nu se vede nicio cruce sau candelă(sper să rămâna așa).
Dacă scapi de vreun carambol final, de duminică, ajungi mai odihnit, fără tâmple zvâcnind sau cu tensiunea de roller coaster.
Și da, toaleta de acasă are farmecul ei, chiar dacă la un moment dat te apuca traumele de pe E85, abandonezi progresul rutier, și faci dreapta pe județenele Ilfovului, prin Snagov.
