Justiția este capturată, într-adevăr. Dar răul pornește de la politică. Fostul primar al Capitalei Sorin Oprescu, Marian Vanghelie, baronul de la 5, sau Puiu Popoviciu, autorul celui mai mare tun imobiliar din Capitală, au fost scăpați de magistrați controversați. În spatele lor se află politicieni veroși, colegi de partid cu cei trei infractori.
După ce Dragnea a provocat proteste masive schimbând legea cu toporul, prin acea OUG 13, cei care i-au urmat au înțeles că trebuie să folosească bisturiul tehnicalităților.
Au tot tăiat și ciopârțit legile justiției pe chestiuni mici, tehnice, greu de înțeles de public, care oricum era prea obosit să stea tot timpul cu ochii pe Parlament.
De exemplu, în chestiunea prescrierii. Toată lumea înjură CCR, dar de fapt vinovați sunt PSD și PNL, care au amânat enorm de mult să reglementeze ceea ce ceruseră din timp judecătorii constituționali, un simplu articol de lege, tocmai pentru a-și salva colegii de partid de închisoare.
Dragnea a creat Secția Specială, prin care corupția din justiție a dispărut magic, pe hârtie. Dar Dragnea nu mai are putere din 2019.
Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Stănescu, Bode, Predoiu, Grindeanu și ceilalți nu au avut nici un interes să revină la starea de dinainte, când DNA îi ancheta pe magistrați, sau să creeze o altă structură cu adevărat puternică.
Le-a convenit și lor să protejeze corupția din sistem. Le-a convenit că justiția este capturată.
Era de notorietate printre cei care urmăresc viața politică că lui Iohannis îi era foarte teamă să nu fie anchetat și judecat, după ce nu mai are imunitate prezidențială, pe chestiunea caselor. Prin urmare, a contribuit activ la scoaterea dinților anchetatorilor.
Iohannis a fost, de fapt, un Dragnea care a lucrat mai rafinat.
Lia Savonea a achitat oameni deja condamnați (cazul Popoviciu), a salvat ucigași (cazul Iorgulescu), i-a ajutat să iasă mai repede din închisoare pe Remus Truică, Sebastian Vlădescu, Nicolae Bănicioiu.
Într-un stat funcțional, ar fi pornit măcar o anchetă cu privire la această serie incredibilă de „coincidențe”. Mă gândesc că nimeni nu crede că Lia Savonea este doar un spirit caritabil, care eliberează oamenii din închisoare din pasiune.
Sunt foarte mulți magistrați cinstiți în justiție (aș spune că majoritatea chiar). Dar frica le-a fost indusă profund în oase, după ce unii dintre colegii lor au fost excluși din magistratură doar pentru că au avut curajul să critice.
Judecătoarea Daniela Panioglu, menționată și în documentarul Recorder, a fost de cinci ori exclusă din magistratură, doar pentru că și-a făcut meseria.
Ați văzut ce a spus în acea investigație și judecătorul Laurențiu Beșu: s-a gândit mult dacă să iasă în față, pentru că știe ce consecințe pot urma pentru cariera lui.
Și tot în acea investigație, două magistrate au vorbit ascuns, protejat, incognito. Ceea ce ne arată cât de mare este frica multor magistrați.
Sunt convins că ar ieși mai mulți să vorbească dacă ar simți că există măcar un semnal că se poate schimba ceva. Iar acel semnal ar fi trebuit să vină din politică.
Din păcate însă, toate mesajele pe care le primim noi, ca societate, și ei, ca magistrați aflați sub presiuni enorme, este că politicul nu vrea să schimbe nimic acum.
Președintele României, marea speranță de schimbare a naivilor care suntem, este galant cu Lia Savonea și îi transmite pe față că poate să-și continue opera de distrugere a justiției și eliberare a infractorilor.
Nicușor Dan a fost, din păcate, capturat de sistem chiar mai repede decât Klaus Iohannis.
Și nu e capabil nici măcar la nivel de discurs să dea acel semnal așteptat de partea cinstită a societății.
Ilie Bolojan este doar un contabil pus pe tăieri, care nu vede și nu înțelege – deocamdată cel puțin – dincolo de excell-uri cu cifre. Problemele din justiție, în afară de chestiunea pensiilor speciale, îl depășesc complet.
Grindeanu? Doar nu așteptăm reformă de la complicele OUG 13, omul care era expus în zeghe, alături de Drangea, la protestele din 2017?
Grindeanu este fața din politică a infractorilor din justiție, este marioneta pe care o păpușează Lia Savonea după propria plăcere.
AUR, POT, SOS?
Doar cei din USR mai sunt interesați de tema justiției, dar și aici pare că este tot mai marginală, fiind mai preocupați să supraviețuiască atacurilor în valuri ale PSD și propriei incompetențe politice.
Justiția este capturată, iar concluzia documentarului Recorder este, din punctul meu de vedere, foarte tristă: speranță există, dovadă cei care au vorbit, dar este foarte plăpândă, cât timp doar doi oameni au fost dispuși să iasă la vedere (Lascu și Beșu, Crin Bologa și Andreea Chiș sunt la pensie, nu riscă nimic), iar restul se ascund în umbră.
Felicitări celor de la Recorder că au reușit să aducă aceste voci și să prezinte problemele din justiție într-un limbaj atât de clar.
PS: Vreau să îl menționez aici și pe jurnalistul Virgil Burlă, unul dintre puținii jurnaliști care mai scrie în detaliu despre cum este capturată justiția. De altfel, o parte din materialul Recorder se bazează și pe dezvăluirile făcute de el.
