Lupta cu mafia imobiliară a fost, în campania electorală pentru alegerile din 7 decembrie, un fel de blazon cu care s-au afișat toți candidații de pe primele locuri. Chiar și cei care au fost complice cu „rechinii” ce au distrus orașul s-au lăudat că s-au opus acestora. Dan Trifu, candidat independent la Primăria Capitalei, este, în realitate, unul dintre puținii aflați în această cursă electorală care chiar știe ce înseamnă să te „duelezi” cu interlopii care se prezintă ca dezvoltatori imobiliari.
Luptă de 30 de ani cu cei care urăsc spațiul verde din București și l-ar vrea betonat până la 20 de etaje. ONG-ul pe care-l conduce a deschis până acum peste 300 de procese împotriva celor care încalcă legislația de urbanism. Pe multe le-a câștigat. A fost amenințat, înjurat, pus să plătească despăgubiri uriașe. Dar nu l-au oprit.
Continuă să creadă că Bucureștiul se poate dezvolta durabil, în baza legii și cu respect pentru sănătatea cetățenilor săi. În plus, a fost primul care și-a anunțat candidatura la Primăria Generală, a doua zi după alegerile prezidențiale, când rezultatele parțiale îl dădeau câștigător pe Nicușor Dan.
Astăzi este ultima zi din campania electorală pentru alegerile din 7 decembrie, când bucureștenii își aleg un nou primar. Un sondaj publicat duminica trecută arată că doar 38,6% dintre cetățeni știu deja cu cine vor vota. Restul încă se mai gândesc, în condițiile în care sunt 17 candidați înscriși în cursă.
Competiția este foarte strânsă în prima parte a clasamentului, distanța dintre candidați fiind foarte mică, în marja de eroare a sondajelor. Prin urmare, orice se poate întâmpla.
Buletin de București a publicat în ultima săptămână de campanie seria specială de interviuri în care candidații relevanți pentru funcția de primar general au răspuns unor întrebări esențiale privind planurile lor pentru Capitală.
Timp de cinci zile consecutive, până la încheierea oficiale a campaniei, am publicat câte un interviu cu fiecare dintre cei pe care i-am contactat și au acceptat să răspundă întrebărilor noastre.
Buletin de București: Trebuie să recunosc că anunțul candidaturii dumneavoastră ne-a luat prin surprindere, pentru că sunteți unul dintre cei mai vechi reprezentanți ai societății civile și unul dintre cei mai vechi luptători cu mafia imobiliară. De ce ați decis să faceți acest pas către politică?.
Dan Trifu, candidat independent la Primăria Capitalei: Plecarea lui Nicușor Dan a lăsat un gol foarte mare în Primăria București. Deocamdată lucrurile sunt sub control, dar am văzut cine avea intenții clare de a candida și având în vedere ce Planuri Urbanistice Zonale zac la primărie, m-am gândit că dacă pun mâna și pe Capitală, atunci chiar că vom avea probleme majore în oraș.
Noi am instrumentat peste 300 de dosare, iar 45 sunt pe rol. Am zis că parcă este de ajuns și după 30 de ani de lupte trebuie să pătrundem acolo. Acum vrei 20 de ani, un fost director al Secției Române a BBC ne-a spus mie și lui Nicușor Dan așa: „Sunteți, nemaipomeniți, dar țineți minte ce vă spun. Dacă nu intrați între ei, nu o să treceți nici de poarta lor”.
N-am înțeles multă vreme lucrul ăsta. Dar acum, văzând în ce situație ne aflăm, în ce dezastru generat de oamenii ăștia, mi-am zis că eu, care știu fiecare centimetru pătrat din București, din Ilfov și din multe zone ale țării, sunt omul de încredere pentru Primăria Capitalei.
Inițial, am crezut că activitatea mea este una mai cunoscută, dar acum și eu constat cu surprindere că mulți oameni nu știu cine sunt Dan Trifu și Fundația Ecocivica.
Astea au fost motivele. Dar esența este așa: nu vreau să le predau orașul. Chiar dacă nu câștig acum, voi continua. Munca noastră la Ecocivica va fi aceeași fie că sunt la primărie, fie că sunt pe partea asta civică. Nu le voi preda orașul.
Chiar dacă nu sunteți atât de cunoscut pe cât sperați, totuși ați reușit ceva: ați păstrat pe agenda publică această luptă cu mafia imobiliară, iar acum toți candidații se laudă fie că luptă cu mafia imobiliară, fie că vor lupta cu mafia imobiliară.
Cum apreciați aceste declarații ale unor primari de sector, de exemplu, care se bat cu pumnul în piept că au fost dați în judecată de „rechinii imobiliari” și promit că vor păstra „linia lui Nicușor Dan” pe urbanism?
Păi nu eu i-am generat pe rechinii imobiliari. Ei, care au fost la putere, i-au generat. Cele mai nocive sectoare, știm cu toții, sunt Sectorul 4 și Sectorul 3. La Sectorul 6, am mai colaborat cu Ciprian Ciucu, am mai rezolvat câteva lucruri.
Dar ați văzut câte ies la iveală din anumite sectoare ale Capitalei? De exemplu, în Sectorul 4, este Metalurgie Park, cel mai mare cartier rezidențial construit după Revoluție. O catastrofă, nu respectă nimic din avizele primite: niciun procent de spațiu verde, nu au școală, nu au grădiniță, nu au zonă pentru social, nu au cultural.
Mii de oameni care locuiesc ca într-un ghetou trebuie să facă naveta zilnică spre școli, spre grădinițe și spre toate celelalte, neavând și spații verzi.
Ce s-a gândit primăria Sectorului 4? Să nu-mi spună cineva că nu este în corespondență cu dezvoltatorii din zonă. S-a gândit ca, pe bani publici, să exproprieze terenuri și să facă un parc. Doar că și pe ăla l-a betonat într-un anumit procent.
După aceea, faci pasajul Europa unită, de fapt „Europa unită, București dezbinat”, dar îl așezi invers, fără plan urbanistic zonal, fără să studiezi zona în întregime, cum te corelezi cu circulația și cu toate celelalte.
Şi acum băieții deștepți din zona de sud stau la semafor de le vine rău ca să treacă pe sub pasajul respectiv. Iar pe pasaj trec câteva mașini.
Lucrurile nu se fac așa, trebuie făcute legal și fără a favoriza aceste grupuri de interese.
Tot în Sectorul 4, Primăria s-a apucat și a tras ilegal utilități pentru acest ansamblu rezidențial pe terenuri particulare, a avut și plângere penală pentru faptul că a trecut utilități pe o proprietate particulară fără să fie expropriată.
Au călcat în picioare absolut tot ce înseamnă prevederi legale. Dacă fiecare își face pasaje după propriile interese și face infrastructura de străzi după propriile interese, normal că am ajuns în acest haos.
Chiar voiam să le pun o întrebare acestor oameni care au făcut bulevarde fără plan urbanistic zonal, cum obligă Legea 350 privind amenajarea teritoriului și urbanismului: cum băgați în patrimoniul Primăriei aceste străzi. Primăriile de sector neavând patrimoniu, tu trebuie să ai o lege locală ca să le introduci în patrimoniul Capitalei, iar legea locală înseamnă plan urbanistic general sau plan urbanistic zonal.
Cum introduci tu acum în patrimoniu, dacă nu ai avut avize? Te lauzi că ai făcut Europa unită sau nu știu ce bulevarde. Păi, oameni buni, voi sunteți puși acolo să respectați legea, să impuneți tuturor respectarea legii, și faceți numai fărădelegi.
Dacă mă apuc și număr în Sectorul 4 sau în Sectorul 3 câte fărădelegi avem și câte procese sunt în zonele respective. De exemplu, s-a lăudat (Daniel Băluță – n.r.) că a făcut trei parcări în Sectorul 4 mari. Păi una este peste parcul Piețișoara, parc care figura ca atare. Lipit de parc este Piața Berceni. Eu îi spun: „Fă parcare subterană la Piața Berceni și lasă parcul oamenilor”. Nu, el a construit direct.
De ce, era mai ieftin, mai simplu?
Nu știu cât costa, că oricum demola piața, pentru o face de la zero, putea să facă parcare subterană acolo. Oricum a săpat metri în jos și pentru parcarea din parc.
După aceea, se mută la Piața Sudului. Știți ce poluare este acolo? Depășiri în continuu ale parametrilor. Aveam un părculeț la intersecția Berceni cu Olteniței. A construit același tip de parcare tot pe spațiul verde, în condițiile în care renovase Piața Sudului și, la fel, putea să o amenajeze acolo, subteran. Acum, Piața Sudului este muzeu, goală, pentru că este foarte greu accesibilă.
Deci, oamenii aceștia nu gândesc decât pentru buzunarul lor.
După aceea, Piața Norilor, muzeu, a făcut-o praf. Aici, instanța este de vină. La fel i-am spus: „Nu muta țăranul cu produse sus, pentru că nu urcă nimeni, să stea după lift, după scara rulantă dacă merge, dacă nu merge”. Este goală și era o piață plină de viață.
Apoi, parcul Lumea Copiilor. Primăria Generală a dat 2,5 hectare de teren Primăriei Sectorului 4 2, să le alipească la parc. Și el face tot parcare.
Ne judecăm din 2018 să anulăm autorizația de construire, să aducem terenul la starea anterioară de parc. În sfârșit, după al patrulea sau al cincilea expert, că după ce măsurau jumătate din procentul de ocupare în parc se îmbolnăveau subit sau li se defecta aparatura, am găsit pe unul care a dus la capăt treaba.
Ne cerea și el o sumă exorbitantă, numai să nu facă expertiza privind procentul ăsta și am zis judecătoarei, că era și primarul general în sală, este terenul municipiului București, ca atare să-și asume costul municipalitatea. A cerut vreo 60.000 de lei ca să facă niște măsurători în parc.
Știți cât este procentul de ocupare? 35% betonat. 35% din suprafața parcului.
Cât este maximul permis de lege?
10% maxim, spune legea din 2011. Dar s-a prezentat la autoritățile de mediu cu acte false. Noi le-am avertizat: „Vedeți că aici sunt falsuri”. Degeaba. Politic au distrus orașul.
Sunt mai multe întrebări legat de ce ați spus aici. Pe de o parte, niciunul dintre acești oameni nu a făcut pușcărie. Nimeni, nimic. Negoiță face ce îl taie capul, Băluță la fel. Și sunt bine mersi, ba chiar Băluță este candidat cu șanse la Primăria Capitalei.
A doua întrebare: aceste construcții mai pot fi demolate, mai pot fi eliminate? Nu cumva ei merg pe politica faptului împlinit? Pasajul Europa Unită va mai rămâne acolo 50 de ani, cartierul Metalurgie Park va rămâne 100 de ani, cine știe. Și asta este o problemă, și asta îi încurajează. Dacă demonstrați că parcarea a fost făcută ilegal, va fi refăcută în parc?
Da, vor rămâne. Parcarea, care este la sol, în Parcul Tineretului, va fi readusă la situația inițială.
Noi întotdeauna cerem în instanță și readucerea terenului la starea anterioară, numai că sunt instanțe nu așa de binevoitoare și ne resping acest capăt de cerere, în sensul că ne trimit în civil să ne judecăm, nu pe contencios, cu toate că avem soluții de demolare chiar și în contencios. Dacă vă amintiți blocul de pe Giurgiului 164 care a fost demolat, exact prin această sentință de contencios s-a făcut. Și mai este un bloc tot cu sentință de demolare.
Dar la Metalurgiei Park, de exemplu, se mai poate face ceva?
Nu se mai poate face nimic și oamenii aceia vor trăi în acea nenorocire fără să realizeze cât rău li se face. Dacă ați văzut zona, s-a și aglomerat enorm de mult și chiar le-am spus: „Nici nu știți cum contribuiți la aceste fărădelegi, cum au afectat sănătatea dumneavoastră și a copiilor dumneavoastră”. Dar, ca să fac o glumă cinică, în vecinătate este și cimitirul Metalurgiei.
Noi facem și plângere penală. Dar, de multe ori, dosarele stau acolo până se prescriu. Am pățit.
Atunci ce i-ar opri? Cum am putea limita această debandadă?
Nu știu dacă e cazul să facem comparație, dar uitați-vă ce se întâmplă la bulgari, când li s-a spus că li se măresc taxele. Nu că n-ar trebui să se mărească și unele taxe în România, să zicem. Dar oamenii ăia s-au revoltat.
Un ONG din Bulgaria a adunat 10.000 de oameni la un apel de ieșire în stradă. Comisia Europeană ne-a spus acum mai mulți ani: „Treziți populația”.
Problema noastră majoră este populația. Adică te revolți împotriva partidelor, că au nenorocit țara, dar tot oamenii ăștia ajung pe primul loc. Și chestia asta cu votul util, care începe să deranjeze foarte mult. Dar cât de util a fost dacă oamenii ăștia au distrus tot?
Este clar că nu avem un popor pregătit pentru democrație, pentru respectarea legii. Fiecare este cu șopârlița lui, cu treburile lui.
Mai avem și multinaționalele în care tinerii nu vor să se implice absolut deloc în viața asta civică, ceea ce este un mare neajuns, pentru că sunt niște tineri pregătiți. Iar dacă tu nu gândești și pentru viitor, lucrurile nu vor fi bine și poate nici companiile în care lucrezi nu vor mai fi.
Totuși, ceva se întâmplă. Au început să apară tot mai multe grupuri de inițiativă civică, unele formale, altele informale. Oamenii au început să simtă că trebuie să se implice și ei, măcar în zona lor, în cartierul lor. Sunt mai multe grupuri de inițiativă civică în București și unele chiar au avut succes.
Da. Dar la ultimul protest care a fost pe Nicolae Grigorescu 18, au venit tot activiștii noștri. Foarte puțină lume din bloc a coborât. Și noi, Ecocivica, am mai avut acolo un conflict acum vreo 15 ani, că tot oamenii ăștia voiau să facă un complex comercial pe toată fâșia aia verde, superbă, amenajată în zona respectivă.
Nu știu de ce se tem. Desigur, oamenii când aud de un proces în instanță sau când văd ce cheltuieli ni se cer nouă, sunt descurajați.
Adevărul este nu neapărat că oamenii nu au inițiativă, ci că mai degrabă când văd ce se întâmplă în justiție…
Exact!
Ştiți și dumneavoastră câte zile ați petrecut în instanță, cât efort ați făcut…
Şi câte nopți am pierdut…
Este această teamă, pe de o parte, că îți pierzi zile și nopți în instanță. Fiecare om are altă meserie, are treaba lui din viața de zi cu zi, pe de o parte. Dar există și această percepție față de justiția în România, că nu funcționează, că te lupți degeaba. Este reală această percepție?
Este reală, mai ales că se vede din 2016 un atac împotriva ONG-urilor ceva de speriat. Ați văzut câte legi s-au dat împotriva ONG-uri, mai pregătesc acum o modificare pe legea privind accesul la informații de interes public, legea 544, care va permite ca primarul să poată clasifica ca secret orice document.
Deci se îngrădește din ce în ce mai mult. Cred că depășim cu mult ceea ce își închipuiau vreodată prin Ungaria în privința abuzurilor împotriva ONG ului.
Într-adevăr, cu legea în mână, pierzi. Și câteodată instanța mai aprobă celorlalți cheltuieli de judecată.
De exemplu, am câștigat toate procesele în chestiunea drumului prin pădurea Băneasa. Mai este încă unul pe rol. Deci, eu câștig în instanță și tot ei mă dau în judecată pentru daune imagine de răspundere delictuală. Și te poartă așa, chiar dacă știu că n-au șanse de câștig. Te poartă prin instanță numai să te intimideze.
Alt exemplu, la blocurile din Delta Văcărești, construite ilegal clar, că nu poți să construiești turnuri la 5 metri de limita de proprietate, fără acces, fără nimic. Nici utilități nu aveau. Eram convinși că pierdem în instanță, că în sectorul 4 este greu să câștigi. Și ni se cer daune de un milion de euro, și pe persoană fizică, Dan Trifu și Oana Poenaru, și pe persoană juridică, Salvați Bucureștiul și Eco Civica.
Tribunalul respinge cererea, mergem la Curtea de Apel și ce credeți că face Curtea de Apel? Zice că nu au răspundere persoanele juridice, asociațiile care inițiem acțiunea, ci persoanele fizice, adică eu și cu Oana Poenaru să plătim un milion de euro daune acelui ansamblu de trei blocuri.
Am făcut recurs la Înalta Curte și Înalta Curte a întors judecata, o luăm de la zero. Deci, vedeți, este o acțiune coroborată, coordonată. Lucrurile nu merg deloc bine în justiție. Eu nu înțeleg cu ce mai pot fi șantajați magistrații.
Politicul ăsta a devenit o caracatiță. Populația pur și simplu trăiește o psihoză cu partidele astea, vorba vine partide, niște grupuri de interese care se numesc partide.
Ce nu înțeleg eu, și îmi pun întrebarea asta de mult timp: de ce te-ai muta într-un cartier ca Metalurgiei Park, așa cum l-ați descris dumneavoastră? Vezi că nu sunt condiții, vezi că nu sunt școli și mai costă apartamentele și mulți bani. De ce te-ai băgat singur într-o capcană?
Poate că și ăsta ar fi fost un element de presiune asupra dezvoltatorilor imobiliari, dacă oamenii ar fi fost mai pretențioși, mai atenți la detalii, să aibă apartamentul la dimensiunile scrise în documente, măcar.
Vă spun de ce. Este o mentalitate, nu știu cum o să scăpăm de ea, în care contează prețul, în primul rând. Cine se mută acolo nu este absolut deloc interesat de zonă, de faptul că n-are spații verzi și toate celelalte.
Vin dintr-un hub și se mută într-un hub mai mic. Noi, cei care am prins vremurile de dinainte de Revoluție, ieșeam să dăm o sapă, să punem o floare, să facem curat în grădina blocului și chestii de genul ăsta.
Acum nu se mai întâmplă. A dispărut complet spiritul comunitar, pentru că au venit ADP-urile până la geam să facă curat. Oamenii sunt dezintersați. Vine și din nivelul de educație, de învățământ.
„Dacă voi avea timp, mă duc eu într-un parc, și mă plimb”. Dar acolo, în proximitate, tu trăiești, de fapt, într-un mediu extrem de viciat. Asta este marea noastră problemă.
Nu-i mai interesează nimic cu privire la gospodărirea de lângă imobil, a acelei zone.
Dincolo de toate aceste procese pe care le aveți, ați fost amenințat în mod direct?
Da, nici nu vreau să mă mai gândesc. Uite, vă dau un exemplu. Eram la unul dintre primele procese, în urmă cu mulți ani, voiau să construiască un mall într-o zonă verde, centrală, din Râmnicu Vâlcea.
Ce credeți că face procurorul? Zice: „Sunteți din aia care vă legați în lanțuri?”. Deci mi-a venit să… în instanță, te adresezi prin intermediul judecătorului și spun: „Doamna președintă, spuneți-i domnului procuror că noi nu suntem cei care ne punem în lanțuri. Am venit să punem în lanțuri pe cine nu respectă legea”.
În fine, s-a judecat, ne-a respins și în momentul când am ieșit pe holul tribunalului, vine unul la mine și mă amenință. „Tu vrei să nu mai ajungi întreg acasă?” și chestii de genul ăsta. Era cu mine cineva din oraș și îmi zice: „Tu știi cine este ăsta? Este băiatul subprefectului, avocatul lor în cauză”.
Da, am primit multe amenințări. În momentul când erau scandalurile cu PUZ-urile de la Primăria Capitalei și mă amenințau toți, chiar veneam cu frică, era întuneric pe casa scării și chestii de genul ăsta. Dar până la urmă mi-am menținut poziția.
Între timp, au descoperit acest instrument al intimidării prin instanțe, cu avocați, care este mult mai elegant decât o bătaie.
Ştiți ce mi se pare mie anormal? Că la spețe de genul ăsta vin cele mai renumite case de avocatură. Cele mai bune case de avocatură vin să se lupte cu un ONG. Și primăria la fel, angajează case de avocatură renumite, să se judece cu noi pe o speță de contencios administrativ, pentru care, conform legii, nici nu au voie să angajeze avocați.
Asta, înțeleg, este o cale de intimidare, pentru că aceste case de avocatură taxează foarte mult, iar cheltuielile de judecată devin exorbitante. Și atunci tu te gândești: dacă pierd și trebuie să plătesc cheltuieli de judecată enorme?
Am avut un caz în Parcul Tineretului. Era clar ilegal. Am venit cu Direcția de Mediu, Agenția de Mediu, să verificăm un amplasament în Parcul Tineretului, la Pridvorului.
Zic: Uitați, cea mai frumoasă cultură de pin din Parcul Tineretului. Erau vreo 40 de pini, stejari, arțari, aleile parcului, fusese și baza sportivă acolo. Și în timp ce se inventariau arborii respectivi, trece cineva care mă cunoștea, că eu stau în Tineretului. Zice: „Vedeți că mai sus, pe Urcușului, spre Brâncoveanu, vor să construiască un bloc. Cred că s-au și apucat de el”.
Noi am postat pe pagina noastră de Facebook, exact așa, că ne-am dus și am văzut la Urcușului blocul respectiv. Am atacat în instanță și ce credeți ? N-am putut să trecem de excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii, pe motiv că noi am luat la cunoștință atunci când ne-a spus acea persoană.
Primăria Sector 4 nu a depus documentația nici la al doilea termen. Abia după ce a somat instanța. Deci noi habar nu aveam de ce s-a întâmpla cu acea construcție. Iar legea și Înalta Curte are decizii clare în care spune că trebuie să iei la cunoștință de întreaga documentație.
Or, noi doar am fost informați de un cetățean. Dar n-a putut să trecem. Cine este acolo și ce face, nu știu. Ne-a respins și ce credeți, ne-a mai pus cheltuieli de judecată de 135.000 de lei.
Le-ați plătit?
Nu, ne judecăm în continuare. Ca să vedeți cum merge această mafie imobiliară și să vă dați seama ce sume se aruncă pe piață.
Am înțeles că o altă tehnică este de a crea și ONG-uri false. Fals, în sensul că sunt de fapt asociații create de dezvoltatorii imobiliari, care mimează luptă, tocmai pentru a crea confuzie.
Da, da, avem două ONG-uri de asemenea tip, care întotdeauna vin împotriva noastră în instanță, de partea dezvoltatorilor, a rechinilor imobiliari, și deschid chiar procese independente de aceștia, dar tot pentru interesele lor.
Avem procese foarte importante în PUZ Sector 2, în tot ce înseamnă Modrogan, Peninsula Tei. Sunt zeci de astfel de procese și cam în toate vin împotriva noastră.
Din ce spuneți dumneavoastră, Bucureștiul este, practic, un oraș sub asalt.
Este chiar sub asalt. Nu exagerez cu nimic. Şi așa cum spuneam la început, când văd acest asalt, mă îndeamnă și mai mult să candidez. Mă gândesc că dacă Ecocivica rămâne aici și eu aș fi la Primăria Capitalei, lucrurile ar fi într-o coordonare mult mai bună.
Şi am începe să dezvoltăm și noi durabil orașul, că toată lumea crede că ONG-urile se opun dezvoltării. Nu, domnule, eu sunt de acord cu o dezvoltare durabilă.
De exemplu, milităm de nu știu câți ani ca Agenția de Mediu să participe obligatoriu la recepția proiectelor aprobate, pentru că 90% din proiectele aprobate nu respectă actele de reglementare de mediu.
Agențiile stau într-o letargie. noi ne muncim să-i introducem, autoritățile nu vor, pentru că în momentul ăla am mai corecta niște lucruri. „Tu ai avut aprobat un ansamblu cu 33% spații verzi și ai zero spații verzi. Nu îți recepționez clădirea!”
În situația asta ne aflăm.
Instituțiile statului nu fac absolut nimic în zona de control și de avizare. Este o disoluție cum nu vă puteți imagina. Din afară, remarcați că instituțiile nu își fac treaba, dar să vedeți din interior cum este.
20 de ani am stat în aceste comisii în care am fost bălăcărit, înjurat în toate felurile, că te dau afară, n-ai dreptul să vorbești, că eram observator, că au avut grijă în legislație ca ONG-urile să nu mai fie membre în aceste comisii de mediu, de urbanism. Capeți doar un statut de observator în care n-ai voie să vorbești, să comentezi.
Ați făcut un demers deja și în privința blocului dintre morminte, subiect care a apărut în campania electorală. Este vorba, desigur, despre clădirea care se construiește în Sectorul 4, pe un teren care intră efectiv în cimitirul Bellu. Care este adevărul acolo? Băluță a declarat că a fost obligat să dea autorizație de construire, pentru că exista un PUZ (Plan Urbanistic Zonal).
În primul rând, PUZ nu poate contrazice PUG (Plan Urbanistic General – n.r.), ca să înțeleagă și cetățenii. Acolo, a fost emis un PUZ în perioada aia de distrugere a orașului, în 2009, pe o fostă hală care era pe acel teren.
Înțeleg că era o fabrică acolo….
Era o hală neimportantă, cu un nivel redus de înălțime. S-a emis un PUZ să se facă un bloc cu 12 etaje. În iulie 2014, acest PUZ își încetează valabilitatea, pentru că era valabil numai 5 ani. Nu se întâmplase nimic în zona respectivă.
Dar vine o hotărâre de Consiliu General, care spune că derogările aprobate prin PUZ-uri să fie introduse automat în Planul Urbanistic General existent. Asta a fost o șmecherie.
Dar chiar și dacă a avut PUZ. Ce spune legiuitorul: în primul rând, am monumentul istoric clasa A cimitirul Belu, care are o rază de protecție de minim 100 de metri. Nu poți să vii tu să-mi pui un bloc de 12 etaje între morminte. Dacă ați văzut, este efectiv între morminte.
După aceea, am o zonă de case și o grădiniță, pe care noua clădire le va umbri permanent.
Legea mai spune în felul următor: trebuie să ai jumătate din înălțimea clădirii până la limita de proprietate, adică până la gardul cimitirului. Trebuie să ai jumătate din ăia 44 de metri, cât are blocul în planuri, adică 22 de metri. Dar acolo, blocurile sunt la 5 metri.
Dacă ai aprobare pentru zonă mixtă cu regim de înălțime până la 14 etaje, legiuitorul intervine, prin Regulamentul general de urbanism, prin Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismului, și chiar și prin Regulamentul local al Planului Urbanistic General al Capitalei, și spune că dacă țesutul zonei este unul de case, atunci tu trebuie să respecți acel țesut urban.
Deci chiar dacă prin PUZ tu ai putea să construiești până la 14 etaje, aceia sunt niște indicatori maxim admisibil. Dar dacă tu ești într-un țesut de genul ăsta, eu, ca Primărie, nu te autorizez decât pentru înălțimea zonei.
Deci, Daniel Băluță avea o grămadă de pârghii să oprească clădirea respectivă, o agresiune fără precedent.
Deci este o ilegalitate de la un capăt la altul?
Da, este o ilegalitate, începând din 2009, când se aproba…..
Mai poate fi schimbat ceva acolo sau tot așa, ce este făcut este bun făcut?
Clădirea este la parter acum, se toarnă parterul din câte am văzut eu. Noi depunem cererea de suspendare, așteptăm să vedem dacă intră o asociație de locatari împreună cu noi, dacă nu, o depunem singuri.
Cerem suspendarea de urgență a autorizației și a efectelor ei, adică încetarea lucrărilor. Legislație avem. Dacă s-ar aplica corect, lucrurile ar fi diferite.
Noul Plan Urbanistic General pentru București nu este încă gata. A fost suspendat cel vechi în 2022, au trecut patru ani și încă nu avem nimic adoptat. Ce s-a întâmplat? Când va fi gata? Acest plan nou va limita din dezastru.
Planul Urbanistic General este foarte bine realizat. Dar nu este gata, pentru că există o dispută majoră cu privire la zonele verzi retrocedate. Aici trebuie să lămurim problema, mai trebuie făcute niște corecții. Avem studiile de fundamentare. Dacă rezolvăm această problemă și cădem de acord asupra ei, atunci va intra în dezbatere publică.
Vă dau un exemplu: miza este pe zonele neconsolidate, cele pe care se mai poate construi, căci de orașul vechi nu se mai atinge Planul Urbanistic General.
Am avut și o întâlnire cu dezvoltatori, cu oameni de afaceri, și la Sectorul 1, că eu sunt în Comisia de urbanism de la Sectorul 1 și de la Capitală. Specialiștii le-au spus foarte clar: „Stimați investitori, voi aveți câte o parcelă unul lângă altul, parcele neconsolidate. Conform PUG, facem un plan urbanistic zonal pe toată această zonă. Fiecare trebuie să aibă un procent de spații verzi, de exemplu de 40%.
Puneți din terenul vostru, constituim un spațiu verde comun, din care să rezulte un parc, și dacă nu vreți să-l întrețineți, donați-l Primăriei Capitalei”. În felul acesta, constituim noi spații verzi și pot construi și mai înalt.
Interviul cu dumneavoastră este ultimul din seria Buletin de București de interviuri electorale. Este și ultima zi de campanie electorală pentru alegerile din 7 decembrie, pentru funcția de primar al Capitalei. La ce ar trebuie să fie atenți bucureștenii când votează? Cum ar trebui un cetățean să evalueze un candidat din perspectiva raportării sale la chestiunea urbanismului?
Pe cei care sunt prezenți mereu în mass-media, este ușor să-i evalueze. Dar pe noi, care suntem băgați mereu la și alții, deși am ținut orașul ăsta cât am putut noi de mult și niciunul dintre „cei mari” nu a venit lângă noi.
De fapt, noi ne judecăm cu cei care candidează pe primele locuri.
După această revoltă împotriva partidelor, principala vină a cetățenilor ar fi să nu se informeze corect. Oamenii ăștia au distrus orașul.
Acest vot util și tot ce ni se bagă nouă acum în cap, că vine ăla și face mai bine… Nu, întotdeauna am votat răul cel mai mic și de fapt, ați văzut cum s-a transformat în răul cel mai mare.
Oamenii aceștia sunt puși acolo special pentru a satisface aceste grupuri de interese. Noi suntem în luptă cu acești oameni și ăsta este un mod de a separa partea bună de partea rea.
Vedeți cum candidații încep să renunțe unul câte unul. Deci oamenii ăștia au venit numai pe interes, au venit să își facă niște sume pe acolo și acum normal că renunță la candidatură. Asta este o trădare.
Mai este și un alt element de care cetățenii trebuie să țină seama. Oamenii ăștia nu vin la dezbatere. Păi tu vrei să candidezi la Primăria Capitalei și trimiți un înlocuitor? Ce, ești cafeaua din vremea lui Ceaușescu: Deci nu-și asumă niciun fel de responsabilitate, nu așteaptă decât să pună mâna pe banii contribuabililor, să-i facă praf în continuare, să ne cadă pasajele în cap, să dezvolte ce vor și unde vor, peste țevi de gaze și peste tot ce se poate.
Nu mai vorbesc câți arbori au tăiat ilegal pentru treburile acestea.
Deci, bucureștenii să înceapă să voteze în cunoștință de cauză, chiar dacă candidatul dorit de dumnealor nu este pe primele locuri. Dar poate data viitoare are șanse, se formează această alianță civică în jurul lui și ajungem noi, niște persoane care într-adevăr ne-am luptat pentru orașul nostru, pentru sănătatea tuturor, să avem mai multă putere de a continua lupta.
