Cum se răcoreau bucureștenii în 1937: la picnic, în pădurea Pustnicu. Două fotografii din colecția „Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice” a Muzeului Municipiului București, arată cum se distrau locuitorii Capitalei, vara, în interbelic.
Cum se răcoreau bucureștenii. Nu lipseau lăutarii
Situată la marginea Bucureștiului, departe de agitația urbană, pădurea Pustnicu era în perioada interbelică locul ideal de refugiu și recreere pentru familiile bucureștene și grupurile de prieteni ce își doreau să se bucure de momente petrecute împreună în natură, scriu reprezentanții Casa Filipescu Cesianu, care au publicat fotografiile.
Picnicurile reprezentau una dintre cele mai îndrăgite activități, bucureștenii luând cu ei coșuri pline de bunătăți și jocuri pentru divertisment.
Muzica era adesea prezentă, fie că era vorba de un gramofon portabil sau de muzicanți amatori, ce înveseleau atmosfera, cântând la vioară sau țambal, scriu cei de la Casa Filipescu Cesianu.
CITEȘTE ȘI: A treia licitație pentru repararea pasajului peste centură de pe Autostrada A 1 București-Pitești
Picnurile erau îndestulătoare, cu mâncare, băuturi alcoolice și apă. Remarcabil, din fotografii, este eleganța cu care se îmbrăcau bucureștii, în interbelic, chiar și când mergeau în pădure, la picnic.
„Se purtau, vara, rochii de voal, suficient de transparente, uneori chiar şi fără sutien… Cei care aveau bani purtau sandale Bally – atât bărbăteşti, cât şi de damă.
Femeile îşi fereau tenul de arşiţa soarelui fie cu umbreluţe japoneze, fie cu pălării de pai cu borurile foarte largi.
Îmi amintesc, de pildă, de surorile Nicodim, celebre pe atunci – una brunetă, cealaltă oxigenată – care îi făceau pe studenţi să întoarcă realmente capul după ele când treceau pe stradă…”, a povestit pictorița Wanda Sachelarie-Vladimirescu, într-un interviu pentru Formula As.
CITEȘTE ȘI: Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic, expoziție la Palatul Șuțu
Dacă nu mergeau în pădure, se răcoreau la ștrand
Cel mai cunoscut ștrand din Capitală, în perioada interbelică, era Lido, în spatele hotelului cu acelaşi nume, pe acelaşi loc unde se află şi azi!
„Marea noastră plăcere, a tinerilor din acea epocă, era noutatea instalaţiei de valuri artificiale, după moda adusă de la Paris. Mai era Bragadiru (sau Izvor, cum s-a numit mai târziu, după război) şi Floreasca, unde mergeam destul de des.
La majoritatea ştrandurilor, cu excepţia luxosului Lido, se bea – ca şi la Oteteleşanu, pe vremuri – bragă, însă eu nu eram mare amatoare. Cred că n-am mai băut bragă de pe vremea adolescenţei, înainte de-a ne muta din Constanţa la Bucureşti!”, a povestit artista.
