Parcurile acvatice de la periferia Capitalei operează la limita avariei financiare. Divertiland, complexul de peste 40 de hectare din Chiajna, cel mai mare aquapark din București, este dependent de o fereastră operațională extrem de scurtă de doar 80 de zile pe an, iar în 2026 administratorii au plafonat prețurile de intrare pentru a nu pierde de tot clienții din pricina inflației.
Într-o zi de week-end caniculară, reușește să strângă 3.000 de oameni, la o capacitate proiectată de aproximativ 7.000 de clienți.
„Măcar nu are 13 grade ca la mare”, murmură vecinul de șezlong, mai mult pentru el, exact după ce o găleată uriașă s-a vărsat peste un grup static de părinți și copii care așteptau, sub tensiune, valul artificial. Sfârșitul frazei îi este acoperit de chiuituri, sub un soare arzător de început de august.
Aici, la „găleata lui Tutankamon”, apa este puțin mai rece decât în restul parcului acvatic, probabil din cauza adaosului constant pentru instalațiile arteziene destinate copiilor sub 12 ani. La piscine, la toboganele uriașe pentru adolescenți și adulți și mai ales pe „râul leneș”, apa este fix la temperatura optimă pentru o zi caniculară în cel mai mare aquapark din București și din România, situat în Vestul Capitalei, pe Strada Divertismentului nr. 1 din Chiajna.
Decizia de a petrece prima zi de august la Divertiland a fost pragmatică, în ecuația puținelor weekenduri cu vreme bună care au mai rămas din acest an, după un concediu aferent: o cură de soare și bălăceală pentru imunitatea copilului, departe de aglomerația drumului spre litoral.
Bugetul de acces pentru o familie înseamnă, la cel mai mare aquapark din București circa 240 de lei, adică 95 de lei pentru fiecare dintre cele două bilete de adult și 50 de lei pentru accesul copilului, într-o zi de sâmbătă. Plus un locker care se poate închiria separat cu 30 de lei, pentru o relaxare totală.
Ulterior, am descoperit că managementul parcului are în derulare campania „Retro Summer” și că aceste tarife sunt plafonate la nivelul din anul 2019. Motivul aveam să-l descopăr ulterior.
De la cozi la șezlonguri libere
Am ajuns cu aproximativ 20 de minute înainte de deschidere și am găsit o coadă deja formată în fața complexului. La scurt timp, fluxul de oameni a fost eficientizat datorită culoarului special destinat familiilor cu copii mici, cuplat și cu cel al biletelor achiziționate online.
Odată trecuți de intrare, am descoperit un nivel de curățenie ireproșabil și o apă extrem de limpede la toate instalațiile. În plus, în ciuda aglomerației matinale, chiar și după orele prânzului, parcul a rămas destul de aerisit, cu șezlonguri libere ici-colo.
Cu toate că Divertiland se află în câmp, la marginea Capitalei, infrastructura de acces are un plus deloc de neglijat. Dincolo de parcarea destinată mașinilor personale, există 10 trenuri CFR Călători care conectează zilnic Gara de Nord și Gara Basarab de o stație amenajată fix la intrarea în parc.
Economia a 80 de zile de sezon
Parcul, inaugurat în 2012, depinde exclusiv de capriciile vremii, am aflat la fața locului, în urma unei discuții cu managerul general Christos Argyropoulos. „Fereastra operațională” a Divertiland, adică timpul când se pot face bani aici, este extrem de restrânsă și se rezumă doar la zilele însorite.
„Astăzi avem în jur de 3.000 de clienți. Inflația a generat scumpiri majore în toate sectoarele. Prețurile au explodat în retail și în restul economiei. Am dorit să păstrăm locația accesibilă pentru toți clienții și am plafonat prețurile. Aceasta reprezintă singura soluție viabilă pentru a atrage și menține publicul”, ne-a declarat managerul general.
Parcul are o capacitate maximă teoretică de 7.000 de locuri, care este atinsă rar, de obicei doar la evenimente speciale, cu artiști invitați, sau în zilele de sărbători legale.
„Sezonul acesta a început bine, am înregistrat o lună iunie excelentă, probabil cea mai bună lună iunie din 2012 încoace. Ulterior, situația s-a degradat abrupt din cauza vremii. Activitatea a revenit la un nivel normal abia în ultima săptămână din iulie.
Ne bazăm pe aproximativ 80 de zile bune. Din total, scădem perioadele cu ploaie și momentele cu trafic sub 100 de clienți, situații care impun închiderea imediată a parcului”, mai spune managerul.
Asta în timp ce costurile de operare ale acestui colos nu sunt deloc de neglijat. În 2025, parcul a raportat la Ministerul de Finanțe o cifră de afaceri de două milioane de euro, datorii de recuperat de 1,6 milioane de euro și un profit de doar 90.000 de euro.
Dincolo de consumul de apă și electricitate, siguranța și buna funcționare sunt asigurate de un personal contractual, cu tot cu zona de baruri și restaurante, format din aproximativ 170 de persoane în zilele de weekend.
„Echipa include personal de securitate, salvamari, casieri, hostese, angajați la birouri, personal de marketing, barmani și bucătari”, mai spune Argyropoulos.
Piața „de mâncare” de la Divertiland, cel mai mare aquapark din București
Dacă la turnicheți tarifele au fost ținute în frâu din pix, în zona de food lupta este una de anduranță. Spațiile HORECA din parc sunt subcontractate. În timp ce managementul susține că a dus negocieri pentru a menține prețurile la un nivel rezonabil în ciuda inflației, comercianții propun tot felul de vouchere și promoții prin promoterii care „piaptănă” șezlongurile.
Realitatea din teren arată însă un sistem ce pariază total pe clienții captivi.
Calculând masa de prânz, bugetul arată în felul următor: o pizza pleacă de la 40 de lei, un meniu de copii cu pui crispy se învârte în jur de 35 de lei, iar pentru o limonadă simplă trebuie să scoți din buzunar 20 de lei.
Punând la socoteală căldura de peste zi, bugetul se poate evapora, la o adică, doar pe hidratare. Asta în condițiile în care accesul cu mâncare și băuturi din exterior este interzis.
Oază de extindere și nunți la etaj
Pentru viitor, există un plan de a extinde atracțiile prin adăugarea unui nou grup de tobogane pe o suprafață de 6.000 de metri pătrați, undeva în spate, spre CET Vest.
„Noua secțiune va avea dimensiuni mult mai mari. Am finalizat deja proiectul tehnic. Sperăm să demarăm lucrările și să deschidem noua zonă anul viitor, dacă resursele financiare permit acest efort”, completează managerul general al Divertiland.
Până se vor concretiza aceste investiții pe termen scurt și mediu, parcul își echilibrează veniturile prin petreceri de copii și, mai interesant, prin închirierea unui spațiu la etajul din clădirea principală unde se organizează nunți.
Un detaliu pitoresc care mă face, inevitabil, să-mi imaginez cum ar răsuna în boxe fraza de aur de la miezul nopții: „Atențiune domnilor, s-a furat sirena!”.
Lăsând gluma la o parte, imaginea de ansamblu rămâne una a contrastelor. Când soarele apune, „găleata lui Tutankamon” se golește pentru ultima oară și țipetele de adrenalină de la toboganele uriașe se opresc, iluzia vacanței dispare și apare realitatea de business.
Divertiland rămâne un colos de peste 40 de hectare ancorat în câmpul de la marginea Capitalei, captiv într-o cursă contracronometru timp de trei luni, sub capriciile codurilor de vreme rea. O afacere în „turismul de proximitate”, necesară chiar unei capitale europene, obligată la o echilibristică dură: să mențină tarifele la un nivel accesibil pentru a nu-și goni clienții, să păstreze investițiile în mentenanță, care par să scârțâie pe alocuri, dar să capitalizeze suficient pe nevoia de evadare a celor rămași în Capitală, în zilele caniculare.
La finalul zilei, pentru subsemnatul vizitator de ocazie, ecuația este simplă: atât timp cât apa este curată, soarele arde iar prețurile sunt de bun-simț, „vacanța de o zi” din Vestul Capitalei își merită toți banii.
