Buletin de București deschide o fereastră spre trecutul tumultuos al Capitalei, de acum 80 de ani. Între 1944 şi 1945 tâlhăriile în plină stradă, jafurile armate și crimele odioase erau la ordinea zilei. Tabloul este zugrăvit de istoricul Alexandru Armă în volumul „Bucureștiul gangsterilor 1945” publicat la editura Vremea, în colecția „Planeta București”. Bunicul autorului, veteran de război abia lăsat la vatră, este una dintre victimele infracționalității scăpate de sub control din cauza implicării armatei sovietice în administrația Capitalei. A fost ucis la marginea Capitalei, în comuna Jilava.
Acum 80 de ani, Bucureștiul nu a sărbătorit Revelionul cu șampanie și artificii, ci în bezna camuflajului de război, sub teroarea armelor. În timp ce frontul se mutase spre Vest, Capitala rămăsese un „Est Sălbatic” al Balcanilor, unde viața unui om valora mai puțin decât paltonul de pe el.
Haosul instaurat înspre finalul anului 1944, când grupări paramilitare precum cea a lui Argintaru jefuiau magazinele cu tancheta, s-a prelungit și s-a adâncit în primele zile ale noului an.
Bucureștiul devenise un oraș brutal, unde supraviețuirea depindea de capacitatea de a te adăposti de gloanțe noaptea și de a găsi o bucată de pâine ziua.
Lovitura de 20 de milioane din noaptea de Revelion
Chiar în noaptea de trecere dintre ani, în timp bucureștenii încercau să uite de război, gangsterii au dat două lovituri majore în inima comercială a Capitalei, se arată în volumul „Bucureștiul gangsterilor 1945” semnat de istoricul Alexandru Armă şi publicat la editura Vremea, în colecția „Planeta București”.
Țintele din noaptea dintre anii 1944 şi 1945 au fost magazinele de pe Calea Victoriei. Primul vizat a fost magazinul „Esquire” din strada Wilson nr. 1.
Aici hoții au furat mărfuri în valoare de 15 milioane de lei, o sumă colosală pentru acea vreme, ținând cont de inflația galopantă. Ancheta ulterioară a scos la iveală detalii despre modul de operare al bandelor vremii. Autorul principal, identificat ulterior ca Fima(sau Frimo) Frenkel, nu era un necunoscut al locului.
Patronul magazinului devalizat și-a amintit, în fața albumului cu infractori prezentat de poliție, că Frenkel îi vizitase afacerea cu două zile înainte.
Sub pretextul unei neînțelegeri la preț, acesta plecase fără să cumpere nimic, scopul real fiind recunoașterea terenului. Comisarul-șef Florian Georgescu a descins la domiciliul lui Frenkel, unde a recuperat o mare parte din pradă.
Bucureștiul gangsterilor. Rețeaua complicilor și evadatul de la Jilava
Investigația a demonstrat că infracționalitatea nu era operă unor lupi singuratici, ci a unor rețele bine structurate, alimentate de haosul instituțional. Frenkel nu a lucrat singur ci a avut un complice principal care evadase din închisoarea Jilava pe 14 decembrie 1944, cu complicitatea unui gardian.
În aceeași noapte, banda a lovit și magazinul „Innovation” de pe Calea Victoriei nr. 94. Prejudiciul de aici s-a ridicat la 4 milioane de lei.
În urma „interogatoriului”, cei doi arestați l-au divulgat și pe al treilea membru al grupării, Aurel Panțurescu, zis „Aroncuteanu”, a cărui fotografie a fost publicată în ziarul Timpul cu avertismentul că oricine îl găzduiește va suferi rigorile legii.
Dezertori în uniforme și arme automate
Cazul Frenkel nu a fost o excepție, ci regula unui oraș aflat sub asediu intern. După actul de la 23 august 1944, porțile închisorilor s-au deschis, iar deținuții de drept comun s-au amestecat cu populația civilă și cu militarii. Lumea interlopă și-a refăcut rapid structurile.
Magazinele, farmaciile și depozitele de alimente au devenit ținte predilecte ca urmare a penuriei bunurilor de larg consum.
Gangsterii erau adesea înarmați mai bine decât poliția, cu arme automate, sau purtau uniforme militare pentru a induce în eroare victimele și autoritățile, se mai arată în volumul „Bucureştiul gangsterilor 1945”.
Bucureștiul gangsterilor. Corupția din Poliția Capitalei
În fața acestui val de violență, Prefectura Poliției Capitalei părea depășită. Deși reorganizată prin decrete ce sunau pompos pe hârtie, lipsa de personal și veniturile mici ale oamenilor legii au dus la o corupție endemică.
În plus, comunicatele oficiale ale Poliției din ianuarie 1945 arată și o situație absurdă.
În timp ce orașul era prădat de infractori, autoritățile amenințau cetățenii cu închisoarea corecțională de la 4 luni la 4 ani pentru nerespectarea „camuflajului aerian”. Prioritatea de atunci era menținerea întunericului, în ciuda celor mai elementare măsuri de siguraţă împotriva hoților.
Capitala foamei și frigului
Bucureștenii evitau să iasă pe stradă după lăsarea întunericului iar focurile de armă erau sunetul de fundal al nopții.
Magazinele erau goale iar carnea de porc și grăsimea dispăruseră complet de pe piață.
Tot atunci, Primăria Municipiului București a anunțat o raționalizare drastică: restaurantele şi bodegile de cartier nu mai aveau voie să pună în meniuri pâine. În zilele de joi și vineri, în localuri trebuia să se servească doar mămăligă.
Patronii de restaurante erau nevoiți să recurgă la piața neagră pentru a-și procura materia primă, furnizată de chiar de tâlhari, la prețuri prohibitive.
Portul Constanța, principala cale de aprovizionare, trimitea tot mai puține resurse, acestea fiind rezervate prioritar pentru Comisia Aliată de Control, diplomați și ziariști străini.
Asta în timp ce bucureştenii erau lăsaţi singuri în fața lipsurilor și a bandelor de tâlhari. Această stare de fapt a pregătit terenul pentru transformările brutale ce aveau să urmeze în societatea românească.
