Sănătatea mintală a tinerilor din București este puternic influențată de viața socială pe care și-o formează, dar și de diversele obstacole prin care au trecut cei din generația Z, care i-au afectat, uneori, mai tare decât pe cei mai în vârstă și mai căliți de viață.
Buletin de București a vorbit cu psihologa Silvia Ciubotaru (Guță), care are o experiență de durată în domeniul educației și a culturii, specializată pe psihoterapie experiențială. Ea activează de aproape două decenii în proiecte dedicate tinerilor, cum sunt In a Relationship și Ideo Ideis.
Discuția s-a concentrat pe provocările cu care se confruntă generația Z în București, cu accent pe sănătatea mintală a tinerilor și eforturile lor de a-și construi o viața socială echilibrată.
Silvia Ciubotaru a dezvoltat și ideea dinamicii dintre gen Z și generațiile mai în vârstă, dar și particularitățile tinerilor deprinse în diverse contexte sociale, cum ar fi dificultatea de a vorbi la telefon sau tendința de a interpreta situațiile complicate ca fiind din vina lor.
Din lucrul constant cu tinerii și dintr-o înțelegere profundă, Silvia Ciubotaru a oferit perspectiva nevoilor și vulnerabilităților generației Z în timp ce ei navighează lumea.
Reporter: Care crezi că sunt principalele provocări emoționale și psihologice cu care se confruntă generația Z în societatea de astăzi, în special în București?
Silvia Ciubotaru (Guță): Cred că este o diferență foarte mare între București și alte locuri în care poți să trăiești, pentru gen Z. Orașul ăsta are foarte multe lucruri care se întâmplă, și multe oportunități, însă nu foarte multe sunt disponibile sau accesibile fără să fie vorba de o cheltuială.
Și chiar dacă avem senzația că în București se întâmplă foarte multe lucruri, cumva poate să fie la fel de descurajant pentru cineva care nu știe cum să se orienteze, nu știe cum să caute, nu știe cum să găsească comunități de apartenență sau evenimente sau lucruri care să-i ajute, mai ales în zona de sănătate mintală.
Cum influențează ritmul accelerat din București starea și dezvoltarea generației Z?
Aș zice că durează până când începi să ai o hartă a orașului în mintea ta. Și simți tot timpul confuzie și te simți pierdut. Durează până când înveți chiar și traseele pe care trebuie să te deplasezi pentru școală, muncă sau alte activități. Și asta reprezintă un consum emoțional destul de mare.
Plus integrarea în grupuri noi, plus toate provocările care vin la pachet cu a lua viața de la zero într-un oraș nou. Și aici mă gândesc cu precădere la tinerii care vin la facultate în București.
Pe lângă asta, trebuie să-și administreze viața de zi cu zi: ce mănâncă, cu ce se îmbracă, ce haine curate mai au, cum își gestionează cheltuielile și banii, cum își planifică timpul zilnic între drumuri, mersul la facultate, întâlnirile cu prietenii, și așa mai departe. E ceva ce poate să fie copleșitor.
Ce nevoi trebuie să-și îndeplinească tinerii premergător unei vieți sociale sănătoase?
Păi cred că cuvântul important aici e echilibru sau cu măsură. E bine să ai din toate, dar să nu faci cine știe ce excese. E bine să ai și un program de studiu bine structurat, care să te captiveze și să te motiveze, dar și să ai timp liber.
Este bine să te vezi și cu prietenii, să ai activități de socializare, dar și să ai timp de tine, pentru a organiza lucruri care țin de viața de zi cu zi.
Este bine mergi la evenimente și să încerci să profiți cât mai mult de viața culturală a orașului. Este bine și să ai timp liber, în care să poți să citești, să te relaxezi la un serial sau să nu simți că ești tot timpul în priză sau că ai de ajuns tot timpul undeva.
În proiectele în care te implici, ce ai observat despre dezvoltarea emoțională și comunitară a tinerilor?
Mi-ar fi teamă să fac generalizări, dar diferența față de alte generații este că gen Z are un interes ceva mai mare vizavi de problematici de sănătate mintală și dincolo de interes, are și un vocabular un pic mai dezvoltat.
Vorbim de o societate în care este încă foarte multă violență normalizată. Există foarte multe feluri de abuzuri și oamenii nu-și dau seama ce nu este ok într-o situație.
Gen Z sunt predispuși să interpreteze genul ăsta de situații ca fiind cumva din vina lor, să zică: nu sunt eu suficient de bun sau n-am făcut eu suficient de mult.
Au prins din plin pandemia, niște ani foarte importanți în formările educaționale, și au acest dezavantaj. Au făcut deep dive pe net, tot felul de călătorii în spațiile virtuale și după aceea au descoperit că reintegrarea în relațiile fizice este mai dificilă decât ar fi putut să bănuiască.
Depresia și anxietatea au avut niște rate de raportare mult mai mari în rândul generației Z, odată cu pandemia și izolarea.
CITEȘTE ȘI: Blocul Wilson: Cum a reușit o comunitate să dea viață unor ziduri vechi
Cum influențează mediul online și rețelele sociale sănătatea mintală a tinerilor?
Cam ca un drog. Toate sunt construite pe baza unor algoritmi care livrează conținut bazat pe preferințele și consumul anterior al individului, ceea ce înseamnă că creează un fel de bulă a fiecărui utilizator.
Mă gândesc în primul rând la timpul de scrolat, cât de mult timp petrec oamenii scrolând, fără să se angajeze neapărat în interacțiuni în spațiul public al rețelelor de socializare. La asta adunăm și timpul de conversație, tot un timp mediat digital.
Se vorbește foarte mult la nivel internațional de o teamă a celor care aparțin generației Z de a vorbi la telefon, de a utiliza comunicațiile audio live ca mijloc de comunicare.
Felul în care este perceput un telefon în momentul de față înclină mai degrabă către un fel de micro-agresiune, un fel de încălcare a spațiului personal, ceea ce este foarte greu de înțeles și de acceptat pentru oamenii mai în vârstă și asta înseamnă niște dinamici cel puțin ciudățele.
Ce nevoi consideri că au tinerii din generația Z, care nu sunt suficient abordate de societate sau de instituțiile educaționale?
Nevoia de educație relațională, educație psihologică de bază despre cum funcționează relațiile și ce e ok și ce nu este ok în dinamicile relaționale dintre oameni, pornind de la relațiile de familie, relații de cuplu, prietenie și până la relațiile cu instituții, cu autoritatea în general.
Dar cred că mai concret de atât, le lipsesc spațiile în care să poată să petreacă timp fără să plătească, fără să depindă de statutul financiar.
Nu avem centre comunitare pentru tineri, nu avem activități în care ei să poată să fie angrenați fără un efort financiar suplimentar din partea familiei.
Nu există facilitarea accesului la evenimente de cultură, de dezbatere, de chestii practice pe care să le poată încerca și trebuie să depună un efort financiar suplimentar. Asta reprezintă și o mare lacună a sistemului nostru de educație și a culturii subvenționate.
Silvia activează și pe Instagram, pe pagina in_a_rel, unde explică tinerilor, pe înțelesul lor, cum arată relațiile sănătoase și cum să recunoască chiar și cele mai subtile forme de abuz.
