Investigații, reportaje, interviuri, editoriale și știri de interes local.
Friday , 22 November 2024
BdB e un proiect marca Funky Citizens
ArticoleMainReportaj

REPORTAJ | Cum, dar și de ce, s-a desfășurat marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor”

744

„Sute de femei moarte, asta nu este dreptate.” – Acesta era unul dintre mesajele care au răsunat pe străzile Capitalei duminică, 22 octombrie, la Marșul „Împreună pentru Siguranța Femeilor”. La eveniment au participat aproximativ 1.500 de persoane, conform organizatorilor. 

Ultimii ani, printre războaie, pandemii și efectele economice mondiale aferente situațiilor de criză, au avut ca efect, pe lângă creșterea efectivă a violențelor de gen, creșterea susținerii pentru mișcări politice care militează activ, direct sau indirect, împotriva egalității de gen. Drepturile femeilor, ale persoanelor LGBTQIA+, ale persoanelor aflate într-o clasă socială discriminată din cauza etniei, sunt primele care au de suferit în urma destabilizării sociale, deoarece nu se pliază pe “dihotomia arhetipală” care servește drept bază stabilă pentru sistemul de conducere actual, susțin unele teorii.

Ajunsă la a noua ediție, manifestația a fost organizată de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea Violenței Împotriva Femeilor (VIF), în colaborare cu Centrul Filia, un ONG care luptă pentru femeile din România, E-Romnja, o asociație care „luptă pentru respectul, integritatea și demnitatea femeilor rome” dar și cu ANAIS, o „asociație care vin în sprijinul victimelor violenței domestice prin dezvoltarea de servicii și implicarea în politicile publice din acest domeniu”.

Kilometrul 0: Zero toleranță pentru abuz

1500 de persoane s-au strâns în fața Teatrului Național București (punctul de întâlnire) pentru a-și arăta susținerea pentru victimele violenței domestice. Cele mai multe veneau în grupuri: alături de parteneri, familie, prieteni sau companioni blănoși. Stăteau în picioare ori pe iarbă, vorbind, râzând, simțindu-se în siguranță, sentiment care, deși ar trebui să reprezinte o normalitate, constituie un lux pentru multe femei din România: „Împreună avem mai multă încredere în noi și determinăm sistemul să ne ofere siguranța de care avem nevoie”, declară una dintre organizatoarele evenimentului.

O parte dintre revendicările Rețelei VIF
  • Înființarea unui Program de Interes Național pentru promovarea egalității de șanse și pentru prevenirea și combaterea violenței de gen
  • Finanțarea serviciilor pentru victimele violenței domestice așa cum sunt prevăzute de Legea 217/2003. Extinderea în toată țara a subcontractării serviciilor de la ONG-urile licențiate de către Consiliile locale acolo unde nu există posibilitatea creării serviciilor publice
  • Gratuitate pentru emiterea certificatului medico-legal pentru victimele violenței domestice (eliminarea taxei IML sau decontarea ei)
  • Facilitarea accesului copiilor victime sau martori la violență la psihoterapie prin eliminarea obligației de a avea semnătura părintelui agresor pentru terapia infantilă.
  • Introducerea definiției consimțământului în Codul Penal în acord cu prevederile Convenției de la Istanbul pentru a clarifica definițiile infracțiunilor sexuale.
  • Campanii naționale de educație sexuală specifice pentru a preveni abuzurile sexuale, violul, hărțuirea sexuală și alte forme de violență sexuală pentru tineri și adulți 

Dosare prăfuite pe masa polițiștilor: Cinci ani și niciun telefon

Crește numărul intervențiilor (n.r. în  cazurile de violență domestică). Anul trecut, în timp ce noi eram la marș, aveau loc 10 intervenții la cazuri pe oră. În total, statistica Inspectoratului General al Poliției Române arată că au fost 90.174 de intervenții în cazuri de violență domestică și s-au emis 12.972 de ordine de protecție provizorii în anul 2022” declară directoarea executivă a Centrului FILIA, Andreea Rusu, în deschiderea marșului. 

Date cu privire la violența domestică, 2022

Conform unor date înaintate de către Centrul Filia, numărul agresiunilor împotriva femeilor a crescut, iar, pe lângă violuri, acte de violență fizică și hărțuire, numai în primele șase luni ale anului 2022 au fost înregistrate 31 de fapte de omor; 25 de fapte de tentativă de omor. Mai mult decât atât, numărul cazurilor de viol, agresiune sexuală sau act sexual cu un minor a crescut cu 59% față de anul precedent. 

Dacă femeia sau fata agresată încearcă să se apere, printr-un ordin de restricție, de exemplu, acest lucru nu îi asigură siguranță față de agresor: tot în primele șase luni ale anului 2022, O treime din cele 5.163 de ordine de restricție au fost încălcate (IGPR, 2022), iar acest lucru se întâmplă în fiecare an, la aproximativ aceeași rată, conform Centrului Filia.

În aplauzele publicului, urcă pe scenă următorul vorbitor, Nicoleta, supraviețuitoare a violenței domestice, care subliniează faptul că victimele ajung să își retragă cererea din cauza lipsei de reacție din partea autorităților: „Nu este posibil să stea un dosar cinci ani până când polițistul îndrăznește să-l sune pe Domnia Sa, agresorul.” Împărtășind puțin din propria experiență, aceasta declară că în ciuda statutului profesional și al implicării civice, tot în cadrul Asociației ANAIS a găsit refugiu și îndeamnă victimele să nu uite niciodată că nu sunt singure.

Un caz grăitor pentru starea de fapt descrisă la începutul protestului este cazul educatoarei de a o școală privată din București, Liliana Faur, care a fost ucisă în propria casă de către soțul său în noaptea de 11-12 august 2022. Aceasta a fost înjunghiată de multiple ori cu un cuțit de bucătărie, în contextul în care femeia a depus mai multe plângeri, iar autoritățile au emis și un ordin de protecție provizoriu. Cei doi aveau două fetițe împreună, mama copiilor fiind în prag de divorț la momentul crimei. Inculpatul ar urma să execute o pedeapsă de 29 ani și 10 luni de închisoare, conform informațiilor publicate pe portalul instanțelor de judecată. 

Statul și absența lui

Autoritățile fie nu ajută, fie nu conștientizează, măcar, realitatea, negând-o: uluită, frustrată, deznădăjduită, Mihaela Săsărman, președinta TRANSCENA povestește întâlnirea comico-tragică pe care a avut-o cu un primar dintr-o localitate din România. Edilul i-ar fi spus că nu există violență domestică în comunitatea din care face parte. Confruntat cu cifrele obținute de la Poliția Română, privind numărul cazurilor de violență domestică, acesta ar fi chemat șeful poliției locale. Agentul s-ar fi uitat stupefiat auzind informația conform căreia, în localitatea respectivă, există victime ale violenței în familie, la care primarul întreabă: „Sunteți sigură că n-au inventat?”

Anca Nica, reprezentantă a Asociației  E-Romnja, spune pentru Buletin de București că femeile rome nu se simt ajutate sau auzite de către reprezentanții statului:

 „Ca femeie de etnie romă în România, suntem expuse mai multor tipuri de violență, mai ales din partea sistemului care niciodată nu este prezent atunci când reclamăm violență, nu este prezent când solicităm servicii sociale, nu este prezent atunci când suferim discriminare și rasism (…)

Lipsa educației sexuale, accesului facil la servicii și informații medicale, existența, în primul rând, a acestor servicii, dar și refuzul oferirii serviciilor medicale pe considerente ce nu au legătură cu sănătatea, precum refuzul la avort al mediciilor pe baza credinței religioase personale, duc la moartea femeilor cât și la perpetuarea inegalității de gen, economice și sociale.

Date despre situația descrisă
  • aproape un sfert (23%) dintre mamele sub 18 ani din Uniunea Europeană trăiesc în România (Salvați Copiii).
  • peste 300 de femei și-au făcut avort în condiții nesigure în ultimii trei ani, doar anul trecut au fost înregistrate 127 de cazuri. În timpul pandemiei au fost înregistrate peste 200 de cazuri de avorturi realizate acasă, fără personal medical și cu instrumente improvizate (INSP). În cazurile în care avorturile sunt realizate în condiții favorabile, majoritatea majoritatea sunt realizate în sistemul de sănătate privat.
  • 3500 de femei din România sunt diagnosticate cu cancer de col uterin anual, iar1800 de românce mor anual de cancer de col uterin (INSP)
  • cancerul la sân este a treia cea mai întâlnită formă de cancer în România; peste 12.000 de femei au fost diagnosticate în 2020

Marșul – Mândră și terifiată să fiu femeie în România

La sfârșitul discursurilor, în jurul orei 16:20, participanții au înșfăcat câte o pancartă, un steguleț sau o bandană pe care scria: „Împreună pentru Siguranța Femeilor” și au luat-o agale, în coloană, către Piața Victoriei, unde avea să se încheie marșul. Ba pe trotuar, ba pe șosea, îngrădiți constant de polițiștii de pe partea carosabilă, manifestanții își etalau cu mândrie pancartele cu mesaje de tipul: „Nu înseamnă nu”,  „Indiferența hrănește violența”, sau „Femeile mor din cauza voastră”  , în fața trecătorilor și a fotografilor.

Organizatoarele marșului erau răsfirate de-a lungul coloanei, dând tonul scandărilor cu ajutorul portavocilor: „Libere, libere, libere, puternice”, „Nu mă simt flatată să fiu agresată”, „Cea mai mică lovitură, nu e dragoste, e ură”, „Unu, doi, trei, patru, doborâm patriahatul, cinci, șase, șapte, opt, nedreptatea să ia foc”. Tineri, adulți, bâtrâni și copii deopotrivă strigau din toți rărunchii pe străzile Bucureștiului, acompaniați de tobe și fluiere.

Reporterii Buletin de București au vorbit cu participante și participanți la marș: Anca și Smaranda, două dintre fetele prezente, au povestit cum, în ciuda faptului că sunt mândre de identitatea lor, „este o poziție destul de vulnerabilă de avut în România, mai ales în contextul politic actual”. Precum și restul oamenilor prezenți la marș, ambele își doresc să lupte:

„Sunt extrem de mândră să fiu femeie, sunt mândră să fiu femeie în România. Totuși, toată chestia asta vine cu dificultăți la pachet. Deși sunt mândră, sunt în același timp speriată: este o poziție destul de vulnerabilă de avut în România, mai ales în contextul politic actual și îmi doresc foarte tare să lupt pentru femeile de azi și de mâine pentru a avea o viață mai sigură, mai bună” , a spus Anca.

Cu vocea răgușită de la scandat, Livia ne povestește că nu se simte în siguranță pe stradă. Chiar pe drumul către marș, fiind îmbrăcată în port tradițional, a fost invitată de către un bărbat pentru a-i cânta muzică populară. Ea consideră că este dovada vie că abuzul nu este cauzat de vestimentația victimei și s-a săturat de mentalitățile de tipul „victim blaming”.

Intermezzo – Situația nu se îmbunătățește

Egalitatea de gen nu va fi atinsă până în 2030, dacă situația internațională continuă să se dezvolte în același ritm stagnant, sau chiar să involueze din acest punct de vedere, conform celui mai recent studiu derulat de Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP) în 2023, în care au fost analizate opiniile curente în legătură cu rolurile de gen, și modul în care acestea influențează realitatea cursul vieții femeilor.

În România, peste 80% dintre femei și peste 90% dintre bărbați au cel puțin o idee preconcepută cu privire la rolurile de gen, și a diferențelor de capacitate dintre genuri. Puțin peste jumătate dintre femei au cel puțin două idei preconcepute, față de aproape trei sferturi din numărul de bărbați. Acestea variază de la a crede că bărbații sunt mai capabili și mai pricepuți decât femeile în rolul de lider politic sau lider de afacere, sau orice opinie care subminează integritatea corporală a femeii, precum interzicerea avortului, sau rolul de control al bărbatului într-o relație de cumplu.

Datele pe care administrația Națiunilor Unite le folosește ca punct orientativ de reper, niște numere menite să simplifice impertinent dar folositor niște procese sociale și culturale complexe, nu spun povestea progresului pe care omenirea, din epoca modernă, l-a luat ca un dat: indexul despre normele sociale de gen a stagnat, în timp ce, „pentru prima oară”, Indexul global al Dezvoltării Umane a scăzut, doi ani la rând. Potrivit unui reprezentant UNPD, dezvoltarea întregii societăți are de suferit din cauza normelor sociale care afectează drepturile femeilor. 

Continuarea marșului – În fața Guvernului

Ajunși în Piața Victoriei, destinația finală a manifestației, participanții s-au adunat în cerc, unde și-au fluturat pentru ultima dată steagurile și pancartele în semn de solidaritate. Finalul marșului a fost încărcat de emoții și energie, astfel încât oamenii parcă nu mai voiau să plece, zăbovind și agățându-se de sentimentul de apartenență. 

Venit din Ploiești, special pentru a susține femeile și a trage un semnal de alarmă autorităților, Andrei se declară foarte fericit în urma experienței marșului: „Mi-a plăcut că am întâlnit femei frumoase, femei care își cer dreptul pentru a se simți bine în pielea lor, femei care vor să pună stop abuzurilor de orice fel”. Acesta atrage atenția asupra efectelor patriarhatului care se răsfrâng și asupra bărbaților: pe lângă îngrijorarea pentru persoanele de sex feminin din viața lui, nici el, însuși, nu se simte în siguranță să își exprime emoțiile sau stilul vestimentar, feminitatea fiind asociată cu slăbiciunea.

A contribuit la realizarea materialului Andreea Tudor.

pe același subiect