În mai multe piețe din sectorul 6 există așa-numitele „tarabe sociale”, niște tarabe pe care producătorii mici pot să le folosească în mod gratuit pentru a-și vinde produsele. Modul în care această idee a fost executată a creat discuții în mediul online referitoare la portretizarea micilor producători, dar și despre atribuirile pe bani ale tarabelor.
Ce sunt „tarabele sociale”
Pentru a descuraja comerțul ilegal, adică vânzarea pe stradă și în locuri neamenajate a fructelor și legumelor, Primăria Sectorului 6 a construit „tarabele sociale” în piețele Orizont, Drumul Taberei II, Veteranilor I și Crângași.
Aceste tarabe, 39 la număr, pot fi ocupate în mod gratuit de cei care fie nu și-au permis să închirieze o tarabă în piață, fie nu au prins loc în urma licitațiilor.
Potrivit unui articol agerpres.ro, tarifele pentru tarabele din sectorul 6, majorate ultima oară în 2022, pot varia între 15-25 lei/zi şi 550 – 700 lei/lună, utilizarea unei vitrine cu cântar electronic pentru lactate costă 45 de lei pe zi şi 850 de lei/lună, închirierea unei casuțe simple este de 750 lei/lună iar o căsuță dublă de 1.200 lei/lună. La toate acestea se adaugă un loc de parcare pentru biciclete, care e 100 de lei pe an.
Cum arată „tarabele sociale”
Conform pozelor puse la dispoziție de către primărie cu tarabele din Piața Veteranilor, acestea sunt niște mese galbene, înșirate una după alta, de care atârnă individual o hârtie pe care scrie „tarabă socială”.
Potrivit postării de pe pagina de Facebook a primăriei, tarabele vin în ajutorul „celor mai oropsiți”.
„Nu încurajăm comerțul ilegal, dar îi ajutăm pe cei mai oropsiți, care muncesc pământul, să-și vândă roadele” a declarat Primăria Sectorului 6 pe pagina de Facebook.
Reacțiile din mediul online
Postarea primăriei sectorului 6 despre tarabele sociale a atras diverse reacții. O parte dintre oameni au felicitat demersurile de a ajuta producătorii locali și au declarat că vor încerca să-și facă cumpărăturile majoritar de la astfel de tarabe.
Acestora li s-au alăturat alții care apreciază inițiativa, însă punctează faptul că, în opinia lor, „comerțul ilegal” se desfășoară în mare parte în piețe, de către „samsari” și nu pe străzi:
- „Atunci descurajați comerțuil ilegal, adică luați măsuri pentru fiscalizarea falșilor producători, de care sunt pline piețele”;
- „Bun așa! Să se facă numai tarabe de genul, nu tarabe la care vând portocale și ananas, câte unii care au certificate de producător luate pe un teren de 500 mp”.
Au existat și oameni care au avut o problemă cu prezentarea și execuția acestor tarabe. Pornind de la descrierea „ajutorului celor oropsiți” și a pozelor postate de primărie, aceștia au punctat faptul că etichetarea fiecărei tarabe și înșirarea acestora într-un singur loc sunt „denigratoare” și „stigmatizante” la adresa micilor producători, comparând postarea primăriei și execuția ideii cu „poverty porn” sau „pornografia sărăciei”.
Conceptul de „pornografia sărăciei” presupune exploatarea condițiilor precare ale unor oameni pentru beneficiul personal, prin obiectificarea oamenilor săraci în diverse moduri.
- „O altă denumire nu ați găsit? Oamenii aceștia muncesc din greu, nu așteaptă pomană, ci preț corect pentru munca lor”.
- „Dar de ce „socială”? Tarabă nu era suficient? Sau Taraba Micului Producător?”
- „Tarabele micilor producători, sau marfă de grădină, sau orice altceva. De ce trebuie stigmatizați oamenii și la piață?”
- „E denigrant să puneți etichetele acelea pe fiecare tarabă în parte. O singură informare, discretă, la intrarea în piață, este mai mult decât suficientă, altfel nu faceți decât paradă pe seama celor cu o situație precară. Căutați termenul de poverty porn, să înțelegeți unde greșiți”
În același timp au existat și oameni care au ales să treacă cu vederea aceste denumiri, spunând că mai „important este că li s-a oferit gratis un spațiu de vânzare”.
Sursă fotografii: Facebook, Primăria Sector 6
