Unul dintre cele mai bogate orașe din țară a ajuns, la capătul a 26 de ani de guvernare locală lipsită de orice dram de viziune, să fie dezvoltat haotic, cu școli în supracapacitate, fără spital, fără un pasaj care să lege cele două bucăți ale localității tăiate de DN1 și cu excrementele cetățenilor aruncate direct în natură.
Și asta doar la prima strigare, departe de ochii locuitorilor hipnotizați din blocurile de lângă primărie. Dacă iei la pas Otopeniul, dincolo de acoperișurile strălucitoare ale bisericilor si investiții bombastice precum centrul de închiriat biciclete, fără piste aferente, descoperi un cataclism ecologic.
Cândva împânzit de fântâni cu apă limpede la toate răspântiile importante ale orașului, Otopeniul a ajuns să stea, practic, pe o pungă de rahat împrăștiată în pânza freatică pe o rază de zeci de kilometri. La asta se adaugă și otrava de la fabricile din zonă care ajunge tot aici, după un proces de epurare fictiv.
Această ultimă tehnologie pare să-l depășească cumva pe primarul Silviu Constantin Gheorghe care, de curând, a anunțat o investiție demnă de cartea recordurilor, undeva în cartierul Odăi: o casa de apă și o stație de epurare, una lângă altă.
Dar astfel de anunțuri nu sunt izolate. Edilul are o slăbiciune cu camerele video într-atat încât și-a angajat o echipă de producție care l-ar face gelos și pe dictatorul Ceaușescu cu al său cult al personalității.
Jurnal de Otopeni se numește serialul distopic prezentat de celebrul Mădălin Ionescu, proaspăt angajat și de primarul Florentin Pandele la televiziunea-i de casă, în care personajul principal este un “rocker, pasionat de ciclism, fotbal și munte și credincios fervent”:
Priviți aici o mostră, dintr-un proiect edilitar plătit cel mai probabil tot din banii otopenarilor:
În realitate, la o simplă privire din satelit, se observa cu usurință alt exemplu de “geniu” edilitar care nu a ținut cont de cele mai elementare noțiuni de urbanism: străzi apendice, care se opresc în porți private, ca urmare a asfaltului turnat peste drumuri înguste, pe care umblau, printre știuleții de porumb, tractoarele de acum 30 de ani.
Dar cel mai elocvent exemplu este cel al străzii pe care locuiește însuși primarul. Libertatea nota în 2019 că acesta a închis circulația rutieră pe strada pe care locuiește.
O decizie greu de înțeles pentru orice persoană cu un minim instinct de conservare care se poate întreba, pe bună dreptate, cum poate încăpea, printre bolarzii din beton, o mașină de pompieri în caz de urgență.
Liberal convins, cu o adulație fațișă pentru I.C. Brătianu, edilul Gheorghe a împrumutat, după cum arătă evindețele, inclusiv modelul de barbă al marelui politician care a construit România modernă. Despre acest fetișism aflasem fără să vreau, acum mulți ani, de la un fost director Metrorex, uluit de insistența primarului de a altera șirul de nume prevăzut pentru Magistrala 7: Tokyo – Washignton – Paris – Bruxelles – I.C.Brătianu – Aeroport.
În plus, în spatele biroului său de acasă are un portret impresionant cu această figura emblematică a istorie noastre recente, care, cu priviri îngăduitoare, urmărește inclusiv interviurile pe care le acordă în cadrul serialului-distopie Jurnal de Otopeni, fiul său, Daniel Gheorghe: un anonim deputat PNL de Ilfov trimis în Parlament imediat după terminarea Facultății de Istorie și aflat deja la al treilea mandat.
Din nou, priviți mai jos. Oricum nu mai aveți ce pierde dacă ați ajuns cu cititul până aici…
În școlile ce stau să plesneacă de elevi, care au ajuns să învețe câte 30, în trei schimburi cu ore reduse la 40 de minute, fiul, care nu a pontat în viața sa la privat, duce o continuă campanie politică de fiecare dată când are ocazia.
Mai sus, sunt două imagini, cel mai probabil din revista orașului care costă mii de euro lunar, cu deputatul Daniel Gheorghe împărțind cadouri în ajunul unui oarecare Crăciun, elevilor de clasa a 12 a, proaspăt votanți cu buletin de Otopeni. Sunt momente magice în familia Gheorghe dar tragice pentru democrație la modul general.
Toate acestea se întâmplă pe fondul unei indolențe administrative greu de înțeles. De 26 de ani, canalizarea și epurarea apelor nu a reprezentat, sub nicio formă, o prioritate în teren. Tocmai din acest motiv, probabil, a pornit și investigația procurorilor DNA care au descoperit deconturi de milioane de euro în această direcție, dintr-un buget ce ajuns, în 2021, la 36 milioane de euro. Prin comparație, Orașul Măgurele are un buget de șapte milioane de euro la o populație similară.
Provine acest buget dintr-o strategie pe termen lung? Puțin probabil. La mijloc sunt multele taxe și impozite vărsate de aeroport și de industria care s-a dezvoltat natural datorită șoselei de centură și a Drumului Național 1. Dar, chiar și așa, cele 36 de milioane de euro, par să nu fie suficiente pentru a acoperi principala pasiune a primarului Gheorghe: cea pentru deturnarea fondurilor, după cum susțin procurorii .
În referatul DNA, descoperim un mecanism al corupției care a presupus un împrumut de la Eximbank. Situația este în strânsă legătură, pare-se, cu un subcapitol din execuția bugetară a primăriei.
La “Canalizarea si tratarea apelor reziduale” apare, raportat la documentele publice pe ultimii cinci ani la care am avut acces, o rubrică specială: “Rambursări de credite aferente datoriei publice interne locale”.
Suma totală, care a plecat pentru rate în această direcție de la bugetul local între 2016 și 2021, este de 42,5 milioane de lei, adică 8,6 milioane de euro.
Potrivit Institutului Național de Statistică, populația cu drept de vot din Otopeni număra la 1 iulie anul acesta 15.499 de persoane. Un calcul simplu arată că fiecare dintre aceste persoane, plătește circa 110 euro pe an, deci aproximativ 550 de euro în total până în 2021, fără a pune la socoteală anul în curs, pentru rambursarea creditului necesar canalizării orașului.
Aceasta din urmă este reprezentată în realitate de un canal de desecare, săpat pe vremea comuniștilor, care alimentează Râul Pasărea. Apa mizerabilă trece prin inima a aproape 10 localități, afectând zeci de mii de oameni din Nord-Est-ul Ilfovului.
Iar povestea aproape că este fără sfârșit dacă e să ne uitam și la o investigație a ziarului Curentul, preluată de Green Report. Soția primarului lucra în 2008 la o spălătorie, controlată de cumnatul edilului, “care deversa prin împrejurimi toate soluțiile rezultate de pe urma curățării autoturismelor, transformând astfel terenul din vecinatate într-o mlastină toxică”.
Iar acum, în loc de epilog, vine cireașa de pe cele aproape șapte mandate ale lui Silviu Constantin Gheorghe.
În bugetul pe 2022, a fost prevăzută suma de peste 40.000 de euro pentru realizarea unei statui cu…. aproape ați ghicit, Gheorghe! Sfântul Gheorghe, cunoscut popular drept ucigașul de balauri.
A, și încă un lucru. Știați că orașul Otopeniul are și o…. ionmanu.ro/fanfara ?
Cătălin Doscaș
CITEȘTE ȘI
