Vă scriu astăzi, în primul rând, dumneavoastră. Celor care nu așteptați să vă lovească o postare sponsorizată sau o distribuire rătăcită pe social media ca să aflați ce se mai întâmplă în oraș. Celor care au salvat Buletin de București la bookmarks sau care tastează aproape zilnic numele nostru în bara de adrese. Celor care ne citesc în metrou, în pauza de masă, seara înainte de culcare sau în zilele în care Capitala pare că o ia complet razna.
Dumneavoastră sunteți publicul nostru asumat. Nucleul dur care refuză să consume jurnalism pe repede-înainte, printre reclame, clipuri și algoritmi dubioși.
Astăzi, 25 mai, este ultima zi în care se mai poate completa Formularul 230. Pentru unii pare doar încă un zbucium birocratic. Pentru o redacție precum Buletin de București, însă, ajută mai mult decât vă puteți imagina.
Și înainte să vă cerem acest gest, trebuie să ne înclinăm tot în fața dumneavoastră, celor care donează recurent de aproape trei ani.
Ne dați din propriul buzunar 25 de lei. 30 de lei. 50 de lei. Lună de lună.
Fără să vă roage nimeni. Fără să primiți nimic în schimb, în mod direct. Sunteți cei care ne onorează și de la care ne alimentăm, în principal, moralul.
Fără dumneavoastră, foarte probabil, Buletin de București, așa cum îl știți sau îl descoperiți acum, nu ar mai exista astăzi.
Pentru că realitatea din spatele ecranului arată altfel decât pare din exterior. Suntem o redacție microscopică raportat la anvergura acestui oraș. Nouă jurnaliști. Nouă oameni care fac aproape de toate: teren, ședințe, planificare, întâlniri cu surse târziu în noapte, investigații, filmări, interviuri, editare, verificări, telefoane, documentare, live-uri și sute de mesaje.
Muncim 24/24 și 7/7, pentru că administrația și corupția nu își iau zile libere. Acoperim, practic, șapte orașe într-unul singur: cele șase sectoare și Primăria Generală. Monitorizăm instituții și companii uriașe, precum STB sau Metrorex.
Iar cu ultimele puteri încercăm să acoperim și județul Ilfov, acolo unde dezvoltarea haotică, tunurile imobiliare și lipsa infrastructurii schimbă viețile a sute de mii de oameni, care lucrează în București dar dorm la periferie.
În peste două decenii de presă am învățat să urăsc poleiala, impertinența, infatuarea și să spun lucrurilor pe nume. Așa că vă spun direct: ne este rușine când nu putem discuta cu fiecare cititor care ne semnalează o problemă.
Ne doare când trebuie să cernem subiectele de mai multe ori doar pentru că nu suntem suficienți oameni. Și alegem, cu regret aproape palpabil, să lăsăm deoparte povești care, poate, ar avea efect direct asupra vieții bucureștenilor, doar pentru că timpul nu ne mai ajunge.
Uneori ne luăm munca și în concedii, în care „plecăm” atunci când picăm.
La cumpărături.
În vizită la părinți.
La coadă la doctor pentru noi, pentru copii sau pentru companionii noștri care nu cuvântă.
Pentru că Bucureștiul nu se oprește niciodată.
Iar administrația acestui oraș produce suficient haos cât pentru șapte redacții mari, nu pentru una atât de mică precum Buletin de București.
În timp ce noi ne calculăm fiecare oră și fiecare ieșire pe teren, ne luptăm și cu redacții-surogat finanțate generos de partide. Entități de propagandă care se inspiră de la noi și care, uneori, ne copiază pur și simplu materialele.
Nu avem timp să deschidem și frontul drepturilor de autor. Pentru că timpul acela înseamnă, poate, încă o investigație, încă o ședință de Consiliul Local sau General urmărită până la capăt, încă un contract verificat sau încă un abuz.
Nu servim decât interesului public. Da, suntem și noi cetățeni. Avem și noi opinii, simpatii sau antipatii politice. Dar, în secunda în care ieșim din secția de votare, suntem obligați moral să ne călcăm propriile simpatii în picioare atunci când regulile meseriei o cer. Și se întâmplă mai des decât credeți. Nu menajăm pe nimeni.
Astăzi este ultima zi. Nu avem în spate bugete de zeci de milioane de euro precum marile redacții locale din țările nordice.
Nu avem contracte cu primăriile.
Nu avem patroni politici.
Trăim din timpul și din decizia dumneavoastră de a nu lăsa presa locală independentă să dispară.
Dacă ați aflat măcar o dată ceva important pentru viața dumneavoastră dintr-un articol scris de noi, completați Formularul 230.
Alimentați-ne reflectoarele aprinse pe banii publici și problemele orașului.
De restul, ne ocupăm noi.
Și vă mulțumim pentru asta.
Cătălin Doscaș, reporter și redactor-șef Buletin de București
