Theodor Gorovei este omul din spatele RuralBots Initiative, un proiect născut la București, care a oferit în ultimii doi ani noi șanse copiilor din comuna Vasilați. Absolvent al Facultății de Matematică din Capitală și pasionat de robotică acesta se implică și în pregătirea copiilor din București.
Tot Theodor Gorovei este cel care pregătește echipele de copii pentru First Lego League Junior și World Robot Olympiad iar rezultatele îi demonstrează atât cunoștințele în robotică cât și în pedagogie.
***
Buletin de București: Ați absolvit facultatea de Matematică. Ce v-a atras la numere? Dar robotica de ce vă pasionează?
Theodor Gorovei: Matematica m-a atras pentru faptul că este o știință exactă. Ea nu e supusă interpretărilor, ca să zic așa, deci dacă ai o ipoteză de lucru, indiferent de metoda aplicată, rezultatul va fi același de fiecare dată. Acest aspect mi se pare că o scoate din domeniul subiectivității și o transformă într-o zonă de siguranță pentru mine, deoarece mă pot baza mereu pe aceleași rezultate concrete, pe care le pot anticipa.
Robotica în schimb, a fost o pasiune din prima, ca să spun așa. Totul a început cu un prieten ce avea un club de robotică în București, club ce nu s-a desființat între timp, care m-a întrebat dacă nu vreau să îl ajut cu crearea unei programe pentru copii cu care lucra deoarece eu eram mai organizat.
Clubul de robotică se adresează chiar și acum copiilor și adolescenților, dar mie mi-a revenit de fapt segmentul de vârstă șase – zece ani, deși mai lucrez și cu cei din grupa 10-14 ani mai rar deoarece îmi plac copii mai mici, care sunt încă în formare și pe care poți să-i modelezi.
La clubul de robotică am început să colaborez încă din 2019, înainte de pandemie, iar deși nu am lucrat în învățământ absolut niciodată am încercat să fac o programă, astfel încât oricine ar fi venit să-mi preia o grupă, să o poată face fără nicio pregătire anterioară. Putem pune practic pe oricine în locul meu, dar trebuie să îți și placă ce faci.
CITEȘTE ȘI: Apa Nova | Zonele din București care rămân fără apă rece între 15-19 decembrie
Ați spus că nu ați intrat niciodată în profesorime, însă v-ați ocupat de conceperea unei programe prietenoase atât cu cei mici cât și cu colegii dumneavoastră. De ce nu v-a atras niciodată o carieră la catedră?
După ce am terminat facultatea, prin anii 1996-1997, am nimerit în perioada aceea exuberantă de după Revoluție când toată lumea își dorea să devină patron.
Toți își doreau să devină proprii stăpâni în viață așa că am urmat calea asta și m-am făcut antreprenor, adică cel puțin asta am încercat sî fac. Am mizat pe faptul că România va deveni dintr-un stat socialist, ca pe vremea lui Ceaușescu, unul capitalist și m-am bazat pe fatul că dacă muncești, pentru ce ai în cap, reușești.
Din păcate, realitatea politică a fost cu totul alta și evident această realitate politică a modificat-o pe cea economică.
Această perioadă a avut și o denumire, de capitalism autohton, în manieră originală. Cu acesta am încercat să devin om de afaceri. M-am descurcat 20-25 de ani până când am obosit să mă lupt în principal cu sistemul și am renunțat. Am ajuns, în 2019, în partea asta de robotică, deci cu copii nu am o experiență așa de mare, însă propriul copil, pe care îl am din 2008 pot spune că a fost cea mai bună școală de pedagogie pe care am făcut-o.
Cum ați decis să vă implicați în pregătirea echipelor First Lego League Junior și World Robot Olympiad? Ce vă face să continuați această sarcină?
Task-ul acesta vine oarecum ca o completare naturală. Te duci la cursurile de robotică, le spui copiilor ce ai de spus în fiecare oră, îi înveți să facă anumite lucruri, să construiască și să programeze dar unii sunt interesați de mai mult. Ai copii care vor să depășească o anumită barieră și care nu se mulțumesc cu simpla prezență la curs, iar pe aceștia îi antrenez să participe la concursuri de robotică.
Sunt două concursuri majore la care eu particip, ambele legate de Lego, deoarece noi la club facem robotică cu seturi de la Lego. Motivul pentru care alegem această platformă este foarte simplu: cuburile lego sunt folosite de toți copii în joacă. Oricine știe să îmbine două piese de lego, iar partea de robotică vine și cu „creierul” care se programează.
Cele două competiții chiar dacă sunt cu același sistem sunt diferite. First Lego League e o competiție de proiecte care țin mai mult de partea de educație STEM, în vreme ce World Robot Olympiad este axată mai mult pe robotică. Cu toate acestea pregătirea pentru competiții este una firească în momentul în care vezi că cei mici sunt interesați de mai mult din activitatea pe care ei o fac.
CITEȘTE ȘI: O platformă de cercetare din Vitan contribuie la „liftul spațial” al Uniunii Europene
Lucrați și cu copii din mediul rural. Cum a pornit programul RuralBots Initiative? Cât de greu a fost să îl implementați?
În momentul în care eu și colegii de la clubul de robotică am văzut că facem treabă bună și copii pe care îi pregătim câștigă competițiile naționale, semn că vor participa și la cele din afara țării, am ajuns la concluzia că ne trebuie bani ca să-i ducem la acele competiții internaționale pentru care aveam nevoie de cazare, taxe de participare, transport și mâncare. Plus de asta, aveai nevoie să îi iei și pe părinți, pentru că fiind minori nu te puteai duce doar tu, ca antrenor, cu ei.
Când am văzut această problemă, am înființat o asociație în ideea că vom găsi sponsori și vom avea fondurile necesare deplasării. Pentru asta am înființat asociația ARTESA, chiar cu puțin timp înainte de participarea la o competiție în Australia care ne-a costat 30.000 euro în 2023.
Ulterior, după ce am reușit să ne descurcăm cu deplasarea mi-a venit și ideea de RuralBots pentru că dacă există un instrument atât de puternic prin care poți direcționa anumite sume de bani către proiecte sociale e păcat să nu o faci. Am vrut să îi ajutăm și pe copii care nu au șansa de a se naște la oraș, sau cei defavorizați. Cum sediul asociației se afla la Vasilați, într-o casă pe care am cumpărat-o în caz de o altă pandemie, am spus că acolo este cel mai indicat să începem.
Am luat legătura cu primăria, iar fostul primar mi-a spus că nu este interesat, așa că ne-am adresat direct școlii, iar doamna director, deschisă tuturor oportunităților, a semnat un protocol de colaborare cu noi, care prevedea că ne asigură spațiul și utilitățile necesare. Atunci am avut noroc cu sprijinul financiar primit de la Hidroelectrica, iar așa a apărut o inițiativă care poate apărea în orice localitate rurală din România.
Spre exemplu, chiar săptămâna aceasta, am semnat un protocol și cu școala din Mitreni, însă ne vom apuca de lucru efectiv după vacanța de iarnă pentru că acum este prea târziu. Toată lumea este cu gândul la vacanță.
Cât despre dificultăți, nu pot spune că am întâmpinat chiar așa de multe. Comunitatea a fost foarte receptivă, iar la școală am găsit tot sprijinul de care am avut nevoie. Acum, din 2024 s-a schimbat și primarul, iar acesta este mult mai deschis la proiectul nostru pe care îl apreciază foarte mult.
Ba chiar s-a oferit să ne ajute și cu fonduri, însă am spus că aș prefera ca fondurile comunității să se întoarcă în rețeaua de apă, asfalt și canalizare deoarece nu vrem să mai punem o greutate pe umerii comunității respective. Situația financiară nu e chiar una strălucită.
Cât de familiarizați sunt copii de la sat cu noile tehnologii? Sunt deschiși să învețe robotică?
Înainte de a porni clubul de robotică, pentru a înțelege despre ce e vorba mai exact am făcut ore demonstrative în clase. Am primit acordul conducerii și al profesorilor și ne-am dus cu seturi de robotică pentru a îi face pe cei mici să înțeleagă cu ce se ocupă domeniul.
Copii sunt foarte, foarte dornici pentru că e totul nou pentru ei, iar singurul contact cu tehnologia pe care l-au avut a fost cu telefoanele sau tabletele din era pandemiei, care au fost cele mai ieftine resurse accesate. Din cauza asta, multe dintre tablete au rămas chiar și nefolosite.
Dacă ați fi fost profesor în cadrul învățământului de stat ați fi modificat ceva la programa de informatică pentru liceu, astfel încât informațiile de la oră să le fie mai utile elevilor?
Nu știu care mai este situația acum însă am senzația că se experimentează foarte puțin, iar aici mă refer inclusiv la fizică și biologie. Există acel proverb potrivit căruia o poză face cât o mie de cuvinte, iar mie îmi place să cred că un experiment face cât o mie de ore de învățare, deși proporția nu este neapărat aceasta.
Mie mi-ar place să se pună accent pe partea aceasta de experimentare fizică, să aplicăm teoria la ceva util în viața de zi cu zi.
Dacă mă duc la școală și fac integrale, dar eu nu le folosesc niciodată toată viața, ar trebui să vedem în viața reală unde le putem folosi.
De ce le învățăm? Cu ce mă ajută pe mine dacă am pierdut o oră din viața mea să rezolv o problemă la matematică?
Ați făcut naveta până la Vasilați, pentru a implementa programul RuralBots. Cât de greu a fost?
Sediul asociației este făcut în casa mea de vacanță, pe care am cumpărat-o în cazul în care mai apare un lockdown pentru a mă retrage din București. Neavând nici gaze, nici apă curentă, nici canalizare e puțin cam complicat de stat pe timpul iernii, așa că în perioada rece am făcut naveta.
Cât despre a regreta sau nu, sunt de părere că nu am de ce pentru că eu mi-am dorit să fac lucrul acesta, cu atât mai mult cu cât la școală toți copii aleargă să mă ia în brațe chiar dacă fac sau nu robotică cu mine. E un sentiment tare plăcut iar eu încerc să fac tot posibilul ca acest proiect să devină unul permanent.
Deși nu am finanțare nici pentru comuna Vasilați voi încerca totuși, în limita posibilităților, chiar dacă scot bani din buzunar să mă duc și în comuna Mitreni, însă totul depinde de resursele pe care le obțin. Eu încerc să ofer șansa de a învăța robotica cât mai multor copii.
Dar o zi de curs cum arată? Ce îi învățați pe cei mici?
Cum să vă spun, nu e foarte diferită de o oră de curs de la școală, în sensul în care ne întâlnim iar eu am pretenția să nu întârzii nici măcar două minute față de momentul la care trebuie să înceapă ora. Eu îi sfătuiesc pe copii să vină la timp ca să nu fie pierdute noțiunile introductive iar apoi le prezint tema orei respective.
Această temă poate veni din diverse domenii precum polenizarea, legătura dintre distanță și viteză, sau multe altfel de aplicații practice. Sunt multe lucruri pe care le explic, iar informațiile pe care le află le sunt folositoare și în viața de zi cu zi. Ideea este să plece cu mai multe noțiuni decât aveau atunci când au venit la oră. Acesta este țelul pe care eu îl urmăresc.
Ulterior ne punem pe construit. De fiecare dată, construim un roboțel care să aibe legătură cu tema despre care am discutat. Îl programăm și apoi vedem cum funcționează.
La final tragem concluziile, dezasamblăm roboțelul iar copii pleacă acasă. Avantajul pe care aceste ore le au față de o oră de curs obișnuită este că lucrăm în grupe, de câte șase sau șapte copii, pentru că dacă aș băga 20 sau 30 într-o oră, timpul pe care l-aș putea acorda fiecăruia ar fi mult redus.
Diferența dintre ateliere normale și atelierele de pregătire pentru competiție este dată de tema competiției respective și de faptul că în momentul în care creez o grupă de participanți la concurs, proiectul de care ne ocupăm practic are o durată mai îndelungată.
Fiecare final de săptămână, atunci când se desfășoară proiectul RuralBots vi-l petreceți la Vasilați, însă viața dumneavoastră de zi cu zi se desfășoară tot în Capitală. Ce ați schimba în cartierul sau în zona în care locuiți?
Aș schimba ceva în tot Bucureștiul, în sensul în care aș interzice mașinile personale. Știu că pare o decizie cam radicală dar așa aș face. Mi-aș dori ca orașul ăsta să devină mai pietonal, iar cetățenii să se deplaseze mai mult cu mijloacele de transport în comun sau cu bicicleta. În viziunea mea asta ar fi nemaipomenit.
Ce mijloace de transport folosiți?
Atunci când mă duc la Vasilați, merg cu mașina dar în Capitală utilizez transportul în comun. Sunt de părere că acum nu mai e fezabil mersul cu mașina deoarece faci mai mult decât cu autobuzul sau metroul. Acum văd că au început să se creeze timid și benzi pentru transportul în comun, lucru care ajută foarte mult.
Aveți un loc preferat în Capitală? Care este acesta?
Înainte mai mergeam la City Grill, acum multă vreme însă nu sunt un tip foarte monden. Mă simt mai de grabă bine în confortul locuinței proprii sau mai nou, în curtea personală de la Vasilați. Mai prefer să mă plimb destul de rar prin centrul orașului.
CITEȘTE ȘI: Eveniment caritabil, cu legende ale fotbalului românesc, la Târgul de Crăciun București
