Vlad Gheorghe, fost candidat independent la Primăria Capitalei, susținut de Partidul Drept, a avut cea mai radicală propunere din această campanie electorală: desființarea sectoarelor și a județului Ilfov. În ultima săptămână de campanie, a decis să se retragă din cursă și să-l susțină pe unul dintre cei doi primari de sector care candidează la rândul lor pentru aceeași poziție.
Buletin de București a lansat luni o serie specială de interviuri în care candidații relevanți pentru funcția de primar general răspund unor întrebări esențiale privind planurile lor pentru Capitală. Interviurile au fost realizate săptămâna trecută, cu scopul de a le prezenta, câte unul pe zi, în ultima parte, decisivă, a cursei pentru Primăria Capitalei.
Interesul bucureștenilor crește pe măsură ce se apropie momentul în care iau o decizie și am considerat că, astfel, mesajele celor cinci candidați cu care am discutat (Daniel Băluță ne-a refuzat) va ajunge mai bine la ei. Deci, vor fi mai bine informați înainte de a pune ștampila pe buletinul de vot.
Astăzi, este rândul lui Vlad Gheorghe. Interviul trebuia să fie cu un candidat și a devenit cu un fost candidat. La momentul în care ne-am întâlnit cu acesta, apăruse o speculație pe un site că s-ar retrage în favoarea lui Cătălin Drulă. Vlad Gheorghe a negat, precizând că va continua cursa electorală.
Am decis să publicăm totuși interviul, căci, chiar dacă nu mai candidează, Vlad Gheorghe rămâne implicat în campania electorală, ca susținător al lui Ciprian Ciucu. Așadar, programul și ideile sale rămân în continuare relevante, căci pot influența viitoarele poltici de la Primăria Capitalei.
Buletin de București: De ce ați decis să candidați pentru funcția de primar general? Până anul trecut ați fost europarlamentar și nu ați avut o implicare directă în ceea ce privește Primăria Capitalei. Contracandidații dumneavoastră direcți au mai multă experiență cu Bucureștiul: Ciprian Ciucu și Daniel Băluță sunt primari de sector, Cătălin Drulă a lucrat la Ministerul Transporturilor și s-a ocupat de situația de la metrou, Ana Ciceală a fost consilier general și consilier local.
Ce vă recomandă pe dumneavoastră pentru acestă funcție?
Vlad Gheorghe, fost candidat independent la Primăria Capitalei: Sunt 3-4 întrebări într-una. Povestea mea a început în București, cu Asociația Salvați Bucureștiul. A urmat Uniunea Salvați Bucureștiul. Deci, înainte să fiu cunoscut public, eu de București m-am ocupat.
Am fost voluntar și în alte asociații de protecție a mediului, tot în București, care aveau și interese generale în acest domeniu, dar și în București. Apoi, în prima parte a activității mele civico-politice, am lucrat cu subiecte de București. Am fost implicat, numai că nu eram cunoscut. Eram unul dintre activiști, unul dintre voluntarii juriști.
Ulterior, a apărut OUG 13 și, fiind jurist, odată cu colegii mei juriști de la acea vreme, în mod natural ne-am mutat pe lupta aceasta împotriva corupției și pentru justiție. De atunci am devenit cunoscut.
Deci, asta este legătura mea cu București. Nu mai zic că sunt născut și crescut în București și de aceea m-am și implicat, inițial, ca activist de mediu, pentru că simțeam că ne sufocăm în oraș.
Ce povestesc eu acum se întâmpla în anii 2013-2016. Ulterior, cariera mea o cunoașteți.
Cât privește experiența, dacă vă referiți la experiența executivă, o am din Parlamentul European, în diverse comisii. Am fost în comisia de buget, pe unde au trecut zeci și sute de miliarde de euro, am experiența din Parlamentul European în ceea ce privește înființarea Parchetului de Mediu, adică a procurorului verde european.
Am, de asemenea, experiența de a conduce proiecte mari și echipe mari, pentru că am avut dosare, dosare de bine, nu dosare penale, căci în Parlamentul European se numesc dosare subiectele pe care le negociezi și le manageriezi.
Dosarele acestea au fost de la buget, care a fost cel mai mare subiect al meu, până la subiecte mai mici, de exemplu cel de transport, apropo de București, că am fost și în Comisia de transport.
Deci am suficientă experiență cât să manageriez un lucru atât de mare cum este Bucureștiul.
Primăria Municipiului București este un monstru birocratic, cu foarte multe direcții, cu foarte multe companii și cu foarte multe probleme. Un mostru greu de reformat, chiar și atunci când ai un partid în spate. Ce ați putea face dumneavoastră ca independent, având în vedere că inclusiv Nicușor Dan, care a fost tot independent, dar a avut susținere din partea USR și PNL în primul mandat, nu a reușit să facă o reformă în Primăria Municipiului București?
Numai un independent poate cu adevărat să reseteze lucrurile în Primăria Capitalei. În plus, platforma mea presupune desființarea sectoarelor și a județului Ilfov. Deci este o platformă care resetează lucrurile de la început.
Evident că în momentul în care vom desființa sectoarele și Ilfovul, va trebui să reorganizăm toată primăria. Este cea mai bună ocazie să o eficientizăm, pentru că experiența de până acum ne-a arătat că dacă o iei bucată cu bucată, punct cu punct, s-ar putea să terminăm reforma peste vreo 60-70 de ani. Nu mai avem timpul ăsta de pierdut.
Resetăm tot, desființăm sectoarele, desființăm Ilfovul, facem un singur București, cu un singur primar și cu o primărie care să se ocupe cum trebuie de problemele Capitalei.
După părerea mea, această tabula rasa pe care o facem acum ne dă ocazia să ne organizăm cum trebuie și, atenție, să ne organizăm transparent.
Pentru că ce se întâmplă acum, când nu se știe cine, ce director pune și unde, care este într-adevăr aparatul administrativ, care este aparatul Primăriei, care este aparatul secundar, ca să zic așa, în companiile Primăriei, ce se întâmplă acolo și mai departe, la sectoare, atrage această corupție de partid.
Ce poate să facă un independent? Păi numai un independent poate să facă. După cum vedeți, niciunul dintre contracandidații mei nu propune lucrul acesta, pentru că ei au niște partide care o să sară la gâtul lor în momentul în care încearcă să propună o resetare de genul acesta, pentru că li se taie acele legături de interese pe care le au partidele, fie în companiile municipale, fie în consilii.
Nu mai zic de companiile de la sectoare, acolo așa curg banii pentru partide.
Măsura desființării sectoarelor și a județului Ilfov este cea mai radicală din toate propunerile pe care le-au auzit bucureștenii în această campanie electorală.Dar în ce măsură este și realizabilă?
În mod evident sunt foarte multe interese care ar pierde controlul. Ştim foarte bine că județul Ilfov este plin de mici baroni care controlează comune sau orașe. Unii dintre ei controlează și la București unele companii ale municipalității.
Desființarea sectoarelor și a Ilfovului este doar la un vot distanță, atât. Asta este tot ce trebuie să facem.
Și cine ar da votul acesta?
Bucureștenii. Numai bucureștenii. Am avut o discuție zilele trecute în care un alt contracandidat amestecase lucrurile, nu o să dăm nume, că nu e despre asta. Spunea că se poate face desființarea cu o ordonanță de urgență.
Nu se poate face cu un OUG. Se spune foarte clar atât în Constituție, cât și în lege: modificarea limitelor teritoriale se poate face doar prin referendum, care, atenție, este obligatoriu. Este poate singurul referendum obligatoriu.
Apoi se consfințește prin lege și numai prin lege, deci nu prin voința Guvernului, unilaterală, dar totul stă în acel referendum. Dacă nu ai referendumul, nu poți să ai nici legea votată în Parlament, pentru că este neconstituțional.
Deci doar cu votul cetățenilor se poate face chestia asta. Bineînțeles cu votul cetățenilor din București, votul cetățenilor din Ilfov. Dar sunt absolut convins, și am făcut un sondaj în acest sens, că o majoritate din București susține aceste idei.
Este un sondaj făcut cu date sociologice, nu la mine pe laptop. Deci este extrem de făcubilă această propunere. Ne trebuie într-adevăr susținerea bucureștenilor, fără ei nu se poate face, dar odată ce o avem, în 2028, putem să votăm pentru un singur primar și un singur București.
Primăria Municipiului București ar deveni un monstru și mai mare, cu foarte multe componente. Acum sunt șapte orașe într-unul singur, plus Ilfovul care se varsă tot în București. În ce măsură, există în România experiența de a coordona o administrație locală atât de mare?
Răspunsul este inclus în întrebarea dumneavoastră. Bucureștiul este mare, ăsta este un fapt, un dat. Dar Bucureștiul ne-a rămas mic, actualul București. În realitate, Bucureștiul este cu tot cu Ilfov. Așa a fost istoric. Actualele cartiere au fost comune înainte.
Este natural, toate orașele, toate capitalele s-au dezvoltat așa, din vechiul centru nucleu s-au tot dus radial. Apropo, doar Bucureștiul arată pe hartă ca un EKG, este așa ciopârțit. Nu s-a dus uniform, cum sunt larga majoritate a capitalelor europene.
Eu nu știu o capitală care să nu aibă o formă cât de cât circulară. La noi este ca un EKG, pentru că la un moment dat această dezvoltare naturală s-a oprit birocratic. De ce? Pentru aceste interese pe care le aminteați. Bucureștiul este mare, cu asta suntem cu toții de acord. Păi n-ai decât să ai o primărie mare care să-l administreze.
Dar este mai rău să ai șapte primării mai mici și egale, plus celelalte primării din jur, care să se bată toate între ele pentru bani și pentru putere, decât să ai o primărie cu adevărat mare, una singură, care să răspundă singură în fața cetățeanului, cu un singur primar care să răspundă o dată la 4 ani.
Dar asta nu înseamnă că nu facem administrarea mai aproape de cetățeni. Facem niște manageri de cartier, responsabili de cartier, un fel de administrator pentru cartier, care să aibă grijă de lucrurile mici de care cetățenii au nevoie, care să fie aproape de cetățeni.
Câți dintre noi s-au întâlnit cu primarul, fie de sector, foe general? Hai să facem managerul ăsta de cartier care, atenție, răspunde în fața primarului general și răspunde și în fața cetățenilor.
Să se ocupe de lucrurile mici, dar importante pentru traiul oamenilor. Dacă apar gropi, să avem reparații mici, nu să se ocupe de borduri, că am alergie la borduri, să se ocupe de aceste reparații de care cetățenii se lovesc și să știe cetățenii cu cine discută.
Iar de infrastructură, de strategie, de lucrurile mari se ocupă Primăria cu aparatul primarului general, ca să putem să facem ceva integrat.
Discutam de Parlamentul European, de experiența mea. Dacă se votează în Parlamentul European și Comisia Europeană ne dă un miliard de euro la București, noi nu putem să facem ceva care să meargă în Ilfov. Nu putem. Nu avem voie. Ar fi dosar penal. Nu poți să cheltui banii ăia pentru Ilfov, nu poți să cheltui banii ăia pentru sectoare.
Dacă vin la București, nu poți cheltui pentru sectoare. Dacă vin la sectoare, nu poți să cheltui pentru tot Bucureștiul. Este un haos administrativ.
Noi avem nevoie de soluții de trafic. Avem nevoie ca oamenii din Ilfov să nu mai vină cu două mașini pe familie în oraș. Acum nu este vina lor. ei nu au altă posibilitate, nu au de ales.
Eu sunt un fan transport și acolo unde avem metrou, continuăm cu metroul de suprafață, acolo unde nu avem linie de metrou, continuăm cu tramvai, dar cu șină unică, necarosabilă, să nu se mai întâlnească cu mașina.
Şi facem acest sistem de la kilometrul 0 până la A0, în care oamenii vin pe un metrou de suprafață sau tramvai, deci transport pe șină, în oraș și nu mai au nevoie de două mașini. Deja jumătate din trafic s-a rezolvat din chestia asta.
În teorie, căci, deocamdată, românii încă sunt îndrăgostiți de mașinile lor.
Toți au fost. Și francezii au fost, și belgienii au fost, până când au apărut alternativele. Ești îndrăgostit cu forța de mașini, în momentul ăsta, în București, pentru că nu ai de ales. Ai autobuzele, care sunt în largă majoritate vechi.
Chiar am filmat un autobuz care rămăsese în pană, un autobuz de al lui Firea. Dar ai autobuze mai vechi decât cele ale lui Firea.
Ai foarte puține autobuze electrice, mai mult îți faci poză cu ele. Undeva la 650.000 de euro a costat un troleibuz/autobuz electric. Este același lucru, dacă au baterii și se încarcă când ridică la rețea.
Noi am văzut fețele unor candidați de partid pe toate panourile alea, fețe și freze, asta e tot ce am văzut, de 500.000 de euro pe săptămână, per candidat.
Alegerea, după părerea mea, era foarte ușoară. De ce să dăm banii de la buget, pentru că sunt banii noștri de subvenție, în loc să cumpărăm autobuze electrice.
Deci oamenii din București n-au de ales astăzi, oamenii din Ilfov n-au de ales astăzi decât să-și ia mașinile. Eu cred că este mai mult interes decât dragoste, dacă vreți să facem această comparație.
Tot în această cheie a desființării, ați declarat că ați desființa Termoenergetica, compania de termoficare.
Eu îi zic RADET, că sunt pe vechi. Nu mai este cazul, dar de RADET știe toată lumea. Da, desființez, pentru că este o gaură neagră și punem în loc centrale de bloc pe care le conectăm cu panouri fotovoltaice.
Ideea cu panourile fotovoltaice nu-mi aparține, este o idee pe care mi-au dat-o cei de la Asociația Prosumatorilor, care militează de ani de zile pentru chestia asta, fără prea mult succes, pentru că n-au fost lăsați, nu s-au găsit fonduri, tot timpul a fost o chestiune de genul ăsta. Au fost trimiși de la Administrația Fondului pentru Mediu la Ministerul Mediului, la primarii de sector, la Primăria Generală, încât până la urmă s-a ales praful de toată chestia.
Dacă avem centrale care sunt pe bază de gaz, eventual cu pompă de căldură, ca să poată să fie cât mai sustenabile, că îți poți permite o pompă de căldură la un bloc, investiția se amortizează. Dacă totul legat cu panouri fotovoltaice, deja ai un micro sistem de energie pe bloc pe care ți-l poți permite, care este sustenabil și care dă căldură și apă caldă imediat.
În 30 de ani, aproape am reușit să schimbăm jumătate din rețeaua principală de agent termic. Dacă luăm media asta, ne mai trebuie 70 de ani ca să facem toată rețeaua.
Au luat un pic de viteză în ultimii ani…
Un pic, dar dacă mergem pe cifre reci, pe statistică, bun, nu durează 70 de ani, ci 30 de ani. 30 de ani până când oamenii din cealaltă parte a Bucureștiului să aibă apă caldă și căldură? Asta este pur și simplu inacceptabil.
Pe de altă parte, Bucureștiul este un oraș poluat, iar iarna se vede și mai bine, pentru că apar toate aceste surse de căldură. Nu ar contribui și mai mult la poluare ca dintr-o dată să avem câteva mii de centrale de bloc în oraș?
Nu ar polua mai mult decât CET-urile actuale, care sunt netehnologizate. Multe au o tehnologie extrem de veche. Şi dacă punem în balanță investiția în CET-uri, plus țevile din rețeaua de transport, vedem că ne permitem să punem niște centrale extrem de performante, mult mai performante decât centralele de apartament, iar cu această treime „pompă de căldură, centrală superperformantă, panouri fotovoltaice” ajungem la niște emisii mult, mult mai reduse. Emisii vor fi întotdeauna, dar emisiile vor fi mult mai mici decât ce avem astăzi la CET-uri.
Dar de unde vor veni banii pentru aceste centrale de bloc? Cine ar plăti?
Investiția inițială o poate face Primăria Capitalei. Administrarea trebuie făcută de blocul respectiv, că exact asta este ideea cu desființarea Termoenergetica, să nu mai fie o gaură neagră cu salarii, cu șofer, cu benzină de la Primărie. Oamenii să le administreze, să fie decizia lor dacă vor să stea la 18 grade sau la 24 de grade.
Dar nu mai avem o companie care nu face decât să mănânce bani și nu mai avem acea subvenție, de 7-800.000.000 de lei pe an.
Subvenția asta pentru energie termică este practic o taxă pentru apa care intră în subsolul Capitalei fără să crească nimic în loc. Şi în același timp este și o taxă pe care o plătim șmecherilor care sunt legați la companiile astea din sistemul energetic.
Sistemul de termoficare din București nu a fost făcut pentru căldură, a fost făcut pentru altceva, să deservească fostele fabrici comuniste. Era un fel de produs secundar al nevoii de energie electrică pentru multele fabrici care erau în București și în jurul orașului. Niciodată n-a fost gândit pentru confortul cetățeanului.
Pe de altă parte, Termoenergica, și implicit Primăria Municipiului București, are o datorie uriașă către ELECEN, care este compania Ministerului Energiei…
O altă anomalie…
În plus, ce s-ar întâmpla cu banii pe care Primăria Capitalei i-a investit deja, i-a băgat deja în modernizarea sistemului?
Asta este cealaltă jumătate de răspuns. Mergem cu centrale de bloc în partea de București care nu este astăzi în reabilitare. Acolo unde s-a făcut sau se face deja reabilitarea, bineînțeles că banii ăia sunt investiți, deci lăsăm așa.
Dar sistemul devine mult mai eficient, pentru că jumătate din el îl tăiem, că punem centrale. Plus faptul că țevile alea sunt noi.
În timp, nu le mai schimbăm pe acestea, ușor, ușor le scoatem din funcțiune când ajung la sfârșitul duratei de funcționare. O să le înlocuim pe măsură ce e nevoie cu acest sistem de centrale de bloc.
Cam despre ce sume ar fi vorba?
Exact sumele pe care le-am băgat noi până acum în sistemul centralizat. Noi am băgat cam 300 de milioane de euro, până acum pentru modernizarea rețelei de termoficare. Pentru aproximativ 9.000 de blocuri cât ar mai fi în partea cealaltă, tot vreo 300 de milioane de euro.
Deci 1,5 miliarde de lei, în condițiile în care cheltuielile de funcționare ale sectoarelor, declarate de ei, nu estimate de mine, sunt undeva la 6 miliarde de lei pe an. Deci din astea 6 miliarde putem să tăiem instant jumătate din cheltuielile de funcționare și avem 3 miliarde să facem lucrurile urgente, în fiecare an.
Nu mai zic de subvenția pentru STB, care are undeva la 300-400 de milioane de lei pe an. Dacă ne unim cu Ilfovul, atunci trebuie să avem Aeroporturi București la București.
Este singurul caz în care aeroporturile nu sunt la autoritatea publică locală. De fapt, mai este o singură excepție, la Timișoara, dar și acolo primăria a făcut demersurile să intre în acționariatul aeroportului.
De ce vreau aeroporturile? Pentru că deservesc bineînțeles Bucureștiul. Dar cel mai important lucru este legat de faptul că au între 100 și 200 de euro profit pe an. Păi eu vreau să fac o companie de transport adevărată, care să conțină aeroporturile și profitul de la aeroporturi să-l bag în tramvaie, în autobuze, în subvenția pentru transport gratuit pentru anumite categorii de persoane.
Ce propun eu este sustenabil. Eu spun: „Asta este problema, de aici luăm banii, aici îi ducem”. Nu este doar populism că vreau să cumpăr. Toată lumea vrea să cumpere, niciun candidat nu spune că nu vrea să cumpere autobuze. Problema este că nu spun și cu ce bani cumperi.
Iar chestia asta cu fonduri europene. Noi știm că, de obicei, politicienii vând fondurile europene de zece ori, dacă te apuci să tragi linie la sfârșitul unui interviu. Vezi că de la un miliard au ajuns la 10 miliarde, pentru că tot cheltuie de zece ori.
Avem resurse în București, haideți să le folosim pe alea. Nu este normal ca Aeroportul București să fie la Guvern și să ia Guvernul dividendele. Nu este normal ca Guvernul să-și pună o grămadă de oameni în Consiliul de Administrație. Vreau să decidem noi, bucureștenii. Și vreau ca tot ce se întâmplă în București Capitală, cum îi zic eu, cu tot cu Ilfov, să vină la București.
Spuneați că ELCEN este o anomalie. Cum o vedeți rezolvată?
ELCEN produce o grămadă de bani din vânzarea de energie electrică. Din nou, este în București. Dacă ELCEN va continua să producă energie electrică, trebuie ca Bucureștiul, UAT-ul București, și bucureștenii să beneficieze de acest lucru.
Nu înțeleg de ce Guvernul, la mâna căruia stăm de fiecare dată în acest moment, poate să ne șantajeze non-stop cu aceste companii pe care le deține în București. Guvernul nu mai deține în altă parte, în afară de mine, prin Ministerul Energiei, astfel de companii. Numai în București le deține. La Bacău, Termoenergetica lor produce și curent, îl vinde și banii rămân la Bacău.
Eu am o singură regulă și este destul de simplă: dacă este în București, trebuie să fie la Primăria București.
Dacă nu ne înțelegem cu Guvernul să luăm de bunăvoie, atunci o să taxăm cu taxe locale până când la sfârșitul zilei să ajungă în proprietatea orașului.
Poluarea, spuneam mai devreme, este o altă problemă. Cum vedeți rezolvarea acesteia. Ați menționat scăderea traficului…
Asta este prima parte de răspuns. Avem în București, în trafic, între 150 și 170.000 de mașini la ora de vârf, în funcție de numărul lor. Eu zic că avem vreo 200.000, cel puțin. Asta este evaluarea mea.
Evaluarea din planul de mobilitate urbană este undeva la 150.000. Numărul acesta depășește cam de două ori infrastructura actuală.
Dacă ne gândim că noi trebuie să punem și benzi unice pentru transportul public, și benzi de biciclete, de la 100.000 maxim capacitate mergem undeva la 70-80.000. Deci din ce în ce mai puțin.
Singurul lucru pe care putem să-l facem este să îi motivăm pe oamenii respectivi să nu mai vină cu mașinile în București. și din nou, statistica ne arată că cel puțin jumătate din mașini sunt din actualul județ Ilfov pe care vrem să-l desființăm.
Am spus cum, prin transportul pe șină omul are la dispoziție cea mai apropiată stație.
Astăzi avem primarii de sector care sunt cei mai mari defrișatori din București. Din nou, trebuie să îi desființăm, să nu le mai dăm șansa să facă chestia asta. De ce au obsesie cu pavele și cu bordurile? Au rămas fără loc. Unde să mai pună pavelele și borduri?
Așa că au început să pună peste spațiile verzi, cu de la sine putere. Poliția locală de la București nu se descurcă, zice că nu are atribuții, nu știe, nu poate, nu vrea. Polițiile de sector, vă dați seama, sunt în slujba primarilor de sector, deci acolo nu se întâmplă nimic. Rezultatul este că noi avem de fapt din ce în ce mai puțin spațiu verde, pentru că ăștia vor să paveleze tot, să bordureze.
Desființăm sectoarele, desființăm polițiile locale care sunt în mâna baronilor și facem o poliție a Bucureștiului care chiar să oprească infracțiunile de mediu, cum este ceea ce se întâmplă și în zona retrocedată a IOR.
M-am implicat foarte tare acolo, am făcut plângeri penale, Am fost acolo să opresc fizic tăierea de copaci.
Și totuși nu s-a oprit.
Ba da, s-a oprit. Dar trebuie să reformulez. Nu eu am oprit tăierea acolo, ci oamenii din zonă. Eu îi sprijin pe oamenii din zonă, dar munca o fac ei. Da, oamenii trebuie să stea de pază, stau pe grupuri, se anunță când iar vin să taie.
Este ceva ce n-ar trebui să existe. În București. Nu vorbim de nu știu ce orășel undeva în capătul țării, ci în Capitală, foarte aproape de centru.
Cât timp n-o să avem o poliție locală unică, cu atribuții unice pe tot Bucureștiul, care să-și facă treaba, problema asta nu se va rezolva.
În al doilea rând, bineînțeles, că trebuie să expropriem, să împingem tot ce înseamnă construcție în afara actualului București, că nu mai avem loc, ne-a rămas mic Bucureștiul. Ducem în Ilfov, în actualul Ilfov, și tot ce a mai rămas în cadrul Bucureștiului Vechi facem parc.
Bun, dar exproprierile presupun niște costuri uriașe. S-a discutat despre expropierea zonei retrocedate a IOR. Dar Primăria Capitalei nu își permite.
Eterna discuției. Cum să nu-ți permiți? 13 miliarde de lei pe an pleacă la sectoare. Jumătate cheltuieli de funcționare, jumătate așa zise investiții. Ce investiții fac sectoarele? Borduri, pavele, panseluțe și din când în când un uscător de rufe uriaș, de milioane de euro.
Eu zic că nu avem nevoie de investițiile alea. Eu zic că banii ăia pot să meargă să cumpărăm parcuri. Ăsta este un adevăr. Trebuie să cumpărăm parcuri.
Bucureștiul, Bucureștiul mare, București Capitală împreună cu Ilfov, produce cât unele țări. Noi avem bani. Oamenii din București fac bani, plătesc taxe, dar trebuie să nu-i mai risipim, să nu-i mai dăm pe toate prostiile, pe panseluțe, pe bordurici, și atunci vă garantez că avem bani să expropriem tot.
Iar un proprietar pus în fața opțiunii de a fi expropriat și a primi banii, eventual în rate, pe un termen rezonabil, sau de a fi blocat cu terenul pe care nu mai poate construi, pentru că Bucureștiul nu mai permite construcția în interior, va alege întotdeauna să vândă terenul și să putem face parc.
Revenind la povestea cu opritul acestor defrișări, chiar înainte de interviu, mi-ați spus că ați fost pe bulevardul Nicolae Grigorescu, unde din nou au început să taie, după metoda din zona retrocedată a IOR. Asta deși au primit o amendă de vreo 20.000 de euro. Amenda nu i-a oprit!
Pentru că, bineînțeles, profitul este mult mai mare de atât. Eu am o problemă cu autoritățile. Aici am și o poveste. Jandarmeria încă o dată nu și-a făcut datoria. Jandarmii erau foarte preocupați să ne dea pe noi afară din zona respectivă și să ne spună nouă să fim mai calmi, în timp ce așa-zișii proprietari voiau să taie de față cu noi și chiar în prezența unor copii care erau în pericol de a fi loviți de arborele care ar fi căzut.
Deci, o situație absolut absurdă în care autoritățile protejau pe cei pe care noi îi considerăm infractori și în mod evident încalcă legislația, pentru că și ei au recunoscut că n-au aviz de defrișare. Au spus că nu au aviz, dar au bani.
Dar nu asta este logica amenzii, nu poți să te duci la un polițisti și să spui „Uite, ia 2.000 de lei de aici, eu mă duc să merg cu 200 la oră pe autostradă, reține tu banii deja”.
Nu poți să plătești amenda în avans. Dacă faci chestia asta, trebuie să te aresteze, pentru că ești un pericol public. Nu este infracțiune să mergi cu 200 de kilometri la oră, dar în momentul în care o faci așa ai o problemă și ești un pericol public. Asta au vrut să facă acei așa zis proprietari, „Uite, noi avem banii ăștia”.
I-au pus pe jandarmi să ne dea la o parte pentru că îi încurcam serios. Asta este poveste reală, îi încurcam din tăierile lor. Ne-am chinuit foarte tare să explicăm autorităților această logică. Banii nu te salvează de la a respecta legea. Oricâți bani ai avea, oricâte amenzi ai fi dispus să plătești.
Şi doar în momentul în care lucrurile au intrat într-o zonă de pericol fizic pentru oamenii din jur, pentru că voiau să taie, v-am spus, în prezența unor copii și în prezența noastră, abia atunci autoritățile și-au făcut treaba.
Dar până atunci, logica lor era că noi îi deranjăm pe cei care vor să taie și jandarmii voiau să ne dea pe noi afară, în mijlocul Bucureștiului.
O altă temă sensibilă este legată de banii publici pentru biserici? Cum vedeți această chestiune, dacă ați fi primarul Capitalei, cum ați aborda această temă a banilor care pleacă din bugetul Capitalei către biserici, și nu mă refer pe partea de patrimoniu, cum s-a întâmplat, ci la construcția unora noi?
Bun, acum avem catedrală, putem să avem și spitale. Catedrala s-a terminat, este definitivată, iar eu am propus un spital chiar în zona adiacentă. Este clădirea Academiei Române, nu este sediul central, este una dintre clădirile Academiei Române, vizavi de Senat, în spatele actualei catedrale.
Eu am propus să facem un spital, să amenajăm un spital în acea clădire care este nefolosită. Eu de fiecare dată am numărat maxim 30 de mașini în parcare, deși vorbim despre o clădire uriașă, rezistentă la un seism extrem de puternic, o clădire rezistentă la bombardament și care are dedesubt exact cât vedem noi și la suprafață. Deci sunt practic două clădiri, una peste alta.
Da, dar nu a fost gândită cu funcțiuni de spital. Un spital modern are niște fluxuri, niște continuități și condițiii…
Din punct de vedere al construcției se pretează. Compartimentarea este bună, este exact ce trebuie. N-a fost gândită ca spital, dar este suficient de modulară, pentru că este pe acele structuri de beton, astfel încât noi să o facem oricum avem nevoie în interior.
Și este deja construită. Repet, are și o utilitate strategică, așa cum este rezistentă la bombardament și este legată prin subteran cu toată infrastructura din centrul civic. Este un lucru bun și un lucru natural.
Este normal ca un spital să fie parte din structura strategică, mai ales a Capitalei. Noi astăzi nu avem așa ceva și nu avem nici măcar un plan.
Planul spitalului municipal sau metropolitan, cum se numea, care s-a sfârșit într-o machetă de 50.000 de euro, prevedea aproximativ între 4 și 500 de milioane de euro construcția și între 100 și 200 de milioane de euro amenajarea. Păi construcția o avem. Deci putem să spunem că ne mai trebuie vreo 200-250 de milioane de euro amenajare. Nu este o sumă mare pentru București.
În jurul acestei construcții, avem acolo și un parc care astăzi este închis. Noi când am mers acolo să filmăm, ni s-a spus să părăsim locul, că nu este parc, este proprietate privată, un lucru anormal. Dar este încă un parc pe care putem să-l atașăm la salba de parcuri a Bucureștiului.
Catedrala este lângă. Avem catedrale, facem și spitale și echilibrăm lucrurile.
Înțeleg, a fost nevoia de un spital al sufletului, s-a realizat, este nevoie și de un spital al trupului și putem să-l realizăm întâmplător chiar acolo. Nu văd de ce nu, nu se întâmplă chestia asta.
Ultima întrebare este legată de această discuție a votului util…
Discuția mea preferată…
Credeți că încurcați pe cei trei pe care sondajele îi dau în față? Sau pe cei doi care concurează pe același culoar, Ciucu și Drulă? Trebuie discutate lucrurile în această gamă a votului util? „Domnule, eu nu mai candidez, renunț la dreptul meu de a candida ca să nu iasă extremismul”?
Dacă lumea este convinsă de pericolul extremist în București și că pericolul extremist este atât de mare, ar trebui să organizeze o masă la care toți candidații să se așeze, cei pro europeni, și să-și expună părerea pe acest subiect. Se poate face invitația.
Dacă tot spun ei că sunt candidații mari, sunt într-o coaliție legitimă, sunt la guvernare, mă gândesc că ar fi bine să se înțeleagă între ei, să facă această discuție cu toată lumea.
Această discuție nu s-a făcut până acum. nu s-a organizat o discuție onestă, dacă tot onest este un cuvânt la modă. Să fi văzut cu datele pe masă planurile fiecăruia și cu opțiunile posibile, „Domnule, uite, asta este problema”, fiecare propune o rezolvare și vedem la sfârșit ce iese. Nu a existat nici măcar o astfel de discuție.
Nu cred că va exista…
Păi ar trebui să existe. Dacă este problema extremismului, atunci să fie niște oameni responsabili și să facă discuția asta. Dacă pe mine mă consideră un candidat mic și trebuie să vină de la mine această invitație, eu pot să invit, n-am niciun fel de problemă.
Dar să știți că până acum i-am invitat la dezbateri și n-a venit niciunul. Şi tot timpul este această discuție: nu vin decât top 2, top 3, top 4 sau top 5. Păi să știți că top 3 de acum două săptămâni este diferit de top 3 de astăzi.
Dacă consideră că este un pericol extremist atât de mare și dacă consideră că putem avea o discuție pe subiecte, pot foarte bine să particip la orice fel de astfel de discuții.
Pe 22 noiembrie, Ciprian Ciucu a scris pe Facebook: „Propun o primă dezbatere cu primii cinci candidați, așa cum ni-i reprezintă sondajele de opinie.”
Nu știu la ce s-a referit. Eu am spus că accept, am acceptat această invitație, am spus că vin oriunde, oricând, n-am niciun fel de problemă. Încă aștept ceva serios. Am spus public, de fiecare dată, că accept orice invitație la ei în sediul de partid, dacă vor acolo.
Important este să fim toți și să fie transparent. Dacă ei consideră că sunt niște candidați mari ai unor partide atât de mari și importante, să se comporte ca atare, să se comporte matur și responsabil.
Eu vin la absolut orice fel de discuție de genul acesta cu programul meu pe masă. Ăsta este programul, asta vreau eu să fac, spuneți și voi ce vreți.
