Cătălin Drulă, candidat USR la Primăria Capitalei, este behement în a-și acuza principalii contracandidați de corupție. Sau, în cel mai bun caz, de complicitate cu corupția. Susține că Daniel Băluță este reprezentarea clasică a pesedismului, în timp ce pe Ciprian Ciucu îl acuză de faptul că „închide ochii” la afacerile imobiliare controversate din Sectorul 6.
A rămas mai puțin de o săptămână până când bucureștenii își aleg din nou primarul general. Un sondaj publicat duminică arată că doar 38,6% dintre cetățeni știu deja cu cine vor vota. Restul încă se mai gândesc, în condițiile în care sunt 17 candidați înscriși în cursă.
Deocamdată, competiția este foarte strânsă în prima parte a clasamentului, distanța dintre candidați fiind foarte mică, în marja de eroare a sondajelor. Prin urmare, orice se poate întâmpla.
Buletin de București a lansat o serie specială de interviuri în care candidații relevanți pentru funcția de primar general răspund unor întrebări esențiale privind planurile lor pentru Capitală.
Timp de cinci zile consecutive, până la încheierea campaniei, vom publica câte un interviu cu fiecare dintre cei pe care i-am contactat și au acceptat să răspundă întrebărilor noastre.
Astăzi, Cătălin Drulă vorbește despre motivele care l-au determinat să candideze la Primăria Capitalei, în condițiile în care din 2016 până în prezent este deputat de Timiș, răspunde zvonului că a trădat-o pe Elena Lasconi pentru a fi susținut de Nicușor Dan și arată de ce nu a putut să se înțeleagă cu Ciprian Ciucu pentru o candidatură comună, a forțelor de dreapta pro-europene.
În plus, a vorbit și despre perioada în care tatăl său lucra ca inginer la Întreprinderea de Calculatoare Electronice „Felix”, uzină aflată sub coordonarea fostei Securități.
În august, scriam într-o postare pe Facebook că nu cred că vi se potrivește funcția de primar general pentru că nu cunoașteți suficient de bine problemele Capitalei, prindeți temele din zbor și le folosiți electoral, fără a le aprofunda.
Buletin de București: Mi-ați răspuns atunci că există mai multe argumente pentru care nu am dreptate(n.r. – în urma unei opinii personale exprimate pe facebook în legătură cu candidatura sa). Primul a fost acela că sunteți bucureștean, al doilea că sunteți implicat în societatea civilă de aproape 15 ani, al treilea că știți pe de rost infrastructura de toate felurile a Bucureștiului și că acest oraș este o pasiune pentru dumneavoastră.
Este suficient să fii bucureștean ca să fii un candidat bun?
De asemenea, sunteți deputat de Timiș, nu aveți o legătură politică directă cu București. Ce vă recomandă pentru funcția de primar general, în acest context?
Evident că nu este suficient să fii bucureștean, dar cred că ajută să trăiești aici și să vezi problemele orașului la fața locului. Întotdeauna ajută să cunoști un domeniu.
Pe mine m-a ajutat, de exemplu, când am fost la Ministerul Transporturilor că deja știam foarte bine proiectele de autostrăzi sau de cale ferată. Mai puțin poți fi dus de nas, mai puțin poți fi păcălit. Este o înțelegere de care ai nevoie.
Implicarea mea civico politică, să spunem, începe de la București, adică în 2012, când m-am implicat ca voluntar în campania lui Nicușor Dan. Eram mulți dintre noi disperați de Sorin Oprescu, după 4 ani cu Oprescu, și atunci candidatura acestui independent, care, dacă vă aduceți aminte, a candidat împotriva lui Prigoană și a lui Oprescu, a fost o gură de aer proaspăt.
Și apoi, în anii ce au urmat, dincolo de activismul care era pentru rețele de transport din întreaga țară, în Asociația Pro Infrastructură, preocuparea mea era foarte mult și pentru imediat.
M-am bătut, ca activist civic și consilier în guvernul tehnocrat, pentru eliberarea trotuarelor de mașini, pentru piste de bicicletă, proteste, lucruri care țin de urban, de urbanism și de spațiul unde trăiesc.
De fapt eu aici trăiesc de la început, din 1981. Aici am făcut școala, liceul, aici m-am îndrăgostit, aici cresc copiii mei. Sunt un bucureștean veritabil, nu doar în nume. Trăiesc în orașul ăsta și sufer de ce suferă și orașul și mă bucur când văd lucruri care se întâmplă altcumva.
În calitățile mele de cetățean, de om cu oarecare cunoștințe politice, de ministru al Transporturilor sau după, am făcut lucruri legate de București, formale, cum a fost biletul comun Metrorex-STB, proiectul meu și al lui Nicușor Dan, sau informale, care au constat în canale pe care le-am deschis în general între primarii USR și Nicușor Dan, cu echipele lor, pentru a realiza diverse proiecte pentru oraș.
În general, dintre cele care sunt legate de siguranța rutieră, am o pasiune pentru domeniul ăsta. Nu aș vrea să-mi arog eu meritul, dar niște treceri de pietoni supraînălțate din oraș, niște intersecții la care s-au evazat colțurile, niște trotuare eliberate după sesizări și insistențe sunt într-o zonă de la granița între cetățenesc și politic.
Permanent, în toți anii ăștia, locul unde trăiesc eu, adică Bucureștiul, m-a preocupat. Mai ales eliberarea spațiului public de presiunea automobilului care stă peste tot, pietonul fiind lăsat undeva de izbeliște.
Povestea cu care am ajuns eu la Timișoara este una legată tot de colaborarea cu Nicușor Dan. USR avea acolo o protofilială, 20 de oameni. A existat o expansiune absolut rapidă în trei luni de la USB la USR, dar dintre cei de la Timișoara, o echipă foarte, foarte tare, nu a vrut niciunul să candideze.
La momentul 2016, niște oameni cu profesii precum profesor universitar, medic, antreprenor au refuzat să renunțe la ce făceau înainte pentru a deveni parlamentar.
Eu făcusem niște demersuri pentru varianta de ocolire Timișoara, respectiv centura Timișoarei, și apăruseră niște articole despre activitatea mea, îmi spuneau „Drulă Centură” prin presa din Timișoara.
Cei de la USR Timișoara m-au remarcat, s-au uitat puțin la mine, probabil că le eram cunoscut multora și de la Asociația Pro Infrastructură, și ei au cerut lui Nicușor Dan să candidez acolo, ca o persoană cu o oarecare notorietate publică, fiind la acel moment consilier în guvernul tehnocrat.
Inițial, mi s-a părut o idee ciudată. Sunt bucureștean, de ce să merg acolo? Dar m-am dus, m-am întâlnit cu ei, mi-a plăcut grozav de mult de echipa de acolo, niște oameni extraordinari, de calitate. În anii după ce am fost ales m-am dedicat construcției acelei filiale, făcând un fel de navetă între București și Timișoara, până prin 2020, când am devenit ministru al Transporturilor.
Îmi arog și un merit acolo de 1 % inclusiv pentru Dominic Fritz, proiectul nostru cel mai de succes. Câștigarea Primăriei Timișoara se datorează lui 99%, desigur, dar aducerea lui în USR a fost un proiect la care am participat.
Dincolo de calitatea mea de bucureștean, experiența pe care o am pe transporturi și în gestionarea sistemelor mari cred eu că contează foarte mult.
Văd că se supralicitează experiența unora în primăriile de sector. Dar Primăria Capitalei nu este o primărie de sector, este o primărie care gestionează sistemele mari ale orașului, sistemul de transporturi, sistemul de termoficare, este o unitate de dezvoltare, planificare și urbanism.
Nici Traian Băsescu, fost ministru al Transporturilor în 2000, nu fusese primar înainte și cred că a fost un primar foarte bun. Fusese ministru al Transporturilor, așa cum am fost și eu. Complexitatea a ceea ce gestionezi la Ministerul Transporturilor este uriașă. Sunt bugete adunate mai mari decât ale Capitalei plus sectoare.
Sunt 70.000 de angajați în toate companiile și structurile din subordine. Este la fel ca la Primărie, unde nu poți să zici „azi uit de apă caldă” sau de drumuri sau de transportul în comun, la Ministerul Transporturilor nu poți să te ocupi doar de rutier sau de naval ori feroviar. Toate trebuie ținute așa cum ai ține mai multe farfurii în echilibru.
Am, așadar, experiență în proiecte mari, am experiență administrativă, știu ce este un studiu de fezabilitate, ce este un proiect tehnic sau o procedură de achiziție publică, știu ce înseamnă să formezi o echipă, ce înseamnă Curtea de Conturi.
Doar că nu mă laud la fel de mult ca primarii de la sectoare.
Ştiu ce înseamnă un buget, să-l urmărești, să-l faci, ce este execuția unui buget. Nu văd niciun dezavantaj în ceea ce mă privește, mai degrabă un avantaj, pentru că sunt orientat pe sisteme mari, cunosc foarte bine rețeaua de transport din zona Bucureștiului.
În 2016, am fost unul dintre inițiatorii, de fapt eu zic chiar promotorul principal în guvernul tehnocrat, al acelui studiu care s-a semnat cu Banca Europeană de Investiții pentru sistemul de inele al Bucureștiului care ulterior a permis finanțarea A0.
Am vorbit cu Dacian Cioloș, a semnat o scrisoare, am făcut un proiect și Banca Mondială a făcut un studiu care a permis finanțarea cu fonduri europene.
În 2016, când am ajuns la guvernul tehnocrat, nimic din centurile Bucureștiului nu era finanțat cu fonduri europene și totul era într-o stare jalnică. A0 era un proiect virtual, nici nu urma să existe, iar pe centura actuală, dacă vă aduceți aminte, erau niște șantiere interminabile.
Sunteți practic de trei legislaturi deputat de Timiș. Ce ați adus pentru județ în tot acest timp, pentru că și PSD și PNL au această tehnică de a-și parașuta oameni de la centru în țară, ca să devină sau să rămână parlamentari. Ați câștigat mandatul și v-ați întors în București sau ați contribuit la dezvoltarea Timișului?
N-am fost parașutat, v-am spus, a fost o solicitare a filialei. Dacă nu aș fi candidat acolo, aș fi candidat aici. Deci nu m-a trimis nimeni…
Am avut practic două mandate, că al treilea abia a început. Am fost foarte prezent în primul mandat, am ajutat la creșterea filialei…
Nu am întrebat dacă ați ajutat USR, ci cum i-ați ajutat pe timișeni, cum ați contribuit dumneavoastră la dezvoltarea Timișoarei?
Una duce la cealaltă. A construi o filială politică de la zero este un proiect greu, nu-mi aparține doar mie, desigur, există o echipă care a muncit, dar eu am pus umărul la această construcție.
Şi în prezent este cea mai puternică filială a USR din afara Bucureștiului. Asta însemna că am putut să schimbăm administrația din Timișoara. Dominic Fritz și cea mai mare parte din oamenii cu care lucrează sunt dintre cei care au fost acolo în perioada aia de construcție și au fost aduși în USR.
Ca proiecte, în PNRR, avem două mari, respectiv calea ferată Caransebeș-Lugoj-Timișoara-Arad și închiderea autostrăzii A1 pe acel sector lipsă cu faimoșii urși.
Când am fost ministru, am făcut un proiect prin care în două luni am reabilitat drumul național care este bypass la bucata lipsă de autostradă. Era într-o stare groaznică atunci, groapă după groapă, un coșmar.
Și în două luni am reușit un proiect de reabilitare a celor 15 kilometri, iar pe ce am construit noi atunci se circulă și în prezent.
Am tras foarte mult pentru centura Timișoara Sud, pentru drumul de legătură care s-a inaugurat acum. Dacă căutați pe Google, o să vedeți toate intervențiile publice, presiunile făcute pe autorități.
M-au preocupat foarte mult proiectele de acolo, dar dincolo de asta, aș vrea să spun că România nu este stat federal, un deputat sau un senator aparține întregii țări. Adevărat, este o formă de reprezentare pe regiuni, dar loialitatea oricărui parlamentar din România este față de țară în ansamblul ei.
Desigur, dacă USR va ajunge să aibă primar al Bucureștiului și primar al Timișoarei, îl mai avem și pe Lucian Viziteu la Bacău, ar fi un puternic semnal pentru societate că aceste centre urbane, care tradițional și în anii ’90 au rezistat unui anumit tip de putere centrală, erau cele care rămăseseră într-o opoziție cu regimul iliescian, au un anumit vibe care contribuie la schimbare în întreaga țară.
De asta cred că dimensiunea de primar al Capitalei este și una morală, etică, să spunem, dincolo de lucruri concrete precum licitații sau studii de fezabilitate. Nu se întâmplă doar în România.
Primarul Sofiei este cumva în opoziție cu guvernul și reprezintă o speranță pentru că vine tot din IT, în Zagreb primar este un tip de la Oxford, în Budapesta e Karácsony, care se opune lui Viktor Orban.
Vin vremuri grele și pentru România nu știm ce va fi, de aceea cred că este important să păstrăm un bastion de speranță, de liberalism autentic în politică, la București și la Timișoara, și poate în 2028 chiar mai mult.
Înainte de a trece la întrebări concrete despre București, aș vrea să mai rămânem în zona politică un pic și să vorbim despre faptul că sub mandatul dumneavoastră la conducerea USR, partidul a pierdut mai mulți primari. Asta nu poate fi o bilă neagră inclusiv în ceea ce privește candidatura dumneavoastră la Primăria Capitalei?
Strategia pe care ați aplicat-o ca șef al USR la alegerile locale de anul trecut nu a funcționat până la capăt. Și acum s-ar putea să fie la fel.
Noi l-am susținut pe Nicușor Dan și el a fost reales, de exemplu. Am pierdut în București, într-adevăr, în fața unei alianțe contra firii a PNL cu PSD. Eu îmi asum orice este nevoie să-mi asum. Mi-am asumat chiar de a doua zi după alegeri.
Dar a fost un context în care au fost comasate niște alegeri, puse pe repede înainte, o surpriză, cum ar veni, căci ar fi trebuit să fie în toamnă. O chestiune care a fost criticată pe larg.
Pe fondul acesta, alianța a obținut un scor care nu s-a mai regăsit apoi în intențiile de vot de la parlamentare. Nu mai vorbim la prezidențiale, unde candidatul dumnealor comun, inclusiv cu UDMR, a luat 20 %, parcă. Mă refer la domnul Antonescu.
Deci a fost o susținere unică într-un moment în care primarii de aceste culori, PNL și PSD, au tras foarte tare pentru partid. La alegerile din toamnă, mi s-a povestit și mie din PSD, când primarii s-au dus la cetățeni să le ceară voturi la prezidențiale pentru Ciolacu, au fost refuzați. „În iunie noi am venit și am tras pentru mata, ai pus pe cine vrei tu, acuma votăm noi pe cine vrem”. Alegerile locale au fost un ultim zvâc al acestei mari alianțe care a dominat România trei ani.
Atât la nivel național, cât și în București, PNL a făcut practic aceste majorități, căci blocul din cimitirul Belu s-a făcut cu un vot dat de PNL-PSD în 2023. USR s-au opus. Deci dacă noi păstram majoritățile de dreapta și dacă liberalii păstrau ideile pentru care au candidat, nu s-ar fi întâmplat.
PNL și PSD au obținut în acele alegeri o victorie tactică. Pentru societate cred că a fost rău și s-a văzut la sfârșitul anului trecut.
Mie nu îmi plac funcțiile de reprezentare, noi am trecut printr-o criză atunci când am ajuns eu președintele USR. Când și-a dat demisia fostul președinte, eu am preluat președinția dintr-un motiv statutar, tehnic, eram efectiv juridic cel care trebuia să preia, că am fost vicepreședintele care la congresul anterior avusese cele mai multe voturi.
Apoi, la momentul stabilirii unui președinte deplin, colegii mei mi-au zis că am cea mai mare cotă de încredere datorită a ceea ce am făcut la Transporturi. Eu nu mi-am dorit niciodată să devin președintele USR și nici nu îmi doresc să mai fiu vreodată președinte de partid, că nu mi se potrivește.
Mie mi se potrivește o acțiune executivă și mai multă libertate.
Unde ați copilărit în București?
În cartierul 1 Mai, cum se numea atunci, acum se numește Ion Mihalache, blocurile de 10 etaje construite în anii 1975, undeva aproape de Piața 1 Mai. Am mers la Şcoala 11, în anii 1980, am fost făcut șoim al patriei și pioner, după care la 8 ani am trăit Revoluția Română cu zgomot, pentru că blocurile acelea sunt destul de aproape de televiziune, la vreun kilometru, și am stat pe burtă prin case.
Am făcut Liceul Tudor Vianu, fostul Liceu de Informatică, fostul Liceu de Mate-Fizică 2 cred că era pe vremuri, cel de pe strada Arhitect Ion Mincu.
În zonă, este acum această problemă care a fost provocată de șantierul pentru Magistrala 6 de metrou. Locuitori de acolo trăiesc un coșmar, se plâng că li se prăbușec casele din cauza traficului greu deviat de pe bulevard pe străduțe și de un an și mai bine nu se găsește o rezolvare pentru ei.
Eu sunt foarte supărat pe faptul că durează atât de mult blocajul traficului provocat de șantierul M6. De altfel, într-o listă de argumente împotriva acestei magistrale era și ăsta, că nu este prioritar.
Interesele Metrorex sau mai degrabă ale unui consultant care lucrează cu Metrorex, Metroul SA, firmă privatizată prin care au trecut sute de milioane de lei pentru consultanță, au dezvoltat rețeaua de metrou a Bucureștiului.
Nimeni nu l-a întrebat pe primarul Bucureștiului ce linie de metrou consideră că este cea mai importantă. Eu cred, de exemplu, că M5, linia care merge Est-Vest, plecând din Drumul Taberei, era prima linie care trebuia făcută.
Ai axa Nord-Sud M2, făcută încă din regimul comunist, magistrala corporatiștilor, trebuia magistrala Est-Vest. Apoi magistrala 4, continuarea de la Gara de Nord a metroului de pe Calea Griviței către sudul orașului, până la Gara Progresul, iarăși era mai importantă și mai valoroasă în termen de câți călători o folosește.
M6, acest metrou către Nordul Capitalei, era undeva pe locul 3 sau chiar pe 4 ca priorități.
N-a întrebat nimeni Bucureștiul, nu i-a păsat nimănui. De prin 2010, de când s-a semnat un gras contract de consultanță, a fost un raport al Corpului de Control al lui Ponta ce arăta că sunt 180 de milioane de lei pentru consultanță, care se vor încasa în momentul în care începe construcția. Adică, acum banii ăia se încasează.
Eu nu pot să mă bag în inginerie atât de mult, dar cred că Metrorex alege niște soluții care sunt cele mai convenabile constructiv, fără a ține seama de nevoile cetățenilor.
Vă dau un exemplu concret, o chestie de-a mea cetățenească, de aia de care vorbeam la începutul interviului, dar care este absolut reală. Am văzut la un moment dat, prin luna august cred, că era întreruptă legătura între stația tramvaiului 41 de la capătul de la Piața Presei Libere și stațiile de autobuz, pentru că acolo se lucrează la unul dintre accesele pentru viitoarea stație de metrou.
Și oamenii veneau de-a lungul pasajului rutier și treceau prin gura pasajului, acolo unde ies mașinile cu viteză, și săreau gardul. Am stat o vreme acolo: 1.000 de oameni pe zi, cel puțin, treceau acele garduri.
M-am interesat de ce este închis complet, chiar n-a rămas un metru de spațiu pe lângă pasaj, pe partea pietonală, să nu-și mai riște oamenii viața? Ceva îmi dea cu virgulă. M-am uitat pe planșele de șantier, am pozat cu drona și mi-am dat seama că se putea cu minim efort organiza vechiul drum pietonal, fără a afecta șantierul.
Am făcut niște demersuri, am trimis către minister oficial scrisoare și s-a rezolvat în vreo săptămână sau două.
Sunt soluții pe care cei care lucrează la proiectarea metroului nu le gândesc pentru a fi ușor și pentru cetățeni, ci doar cum le este convenabil lor tehnic.
Cred că ar trebui minimizat acest deranj, este un haos în Nordul Bucureștiului, atât cu ce este închis la Chibrit, dar și la Piața Montreal. Creează o presiune extraordinară pe Arcul de Triumf, unde sunt niște cozi infernale la orele de vârf.
Revenind la șantierul pentru M6, există inclusiv soluția de a folosi poduri provizorii pe timpul șantierului. Când regimul comunist a săpat în tranșee anumite bucăți din linia de metrou de la Aviatorilor, inginerii au pus poduri provizorii în anumite locuri, pentru a nu întrerupe complet.
Trebuie să compari costurile pentru faptul că un drum este închis complet atâția ani și costurile pentru aceste poduri.
Aș vrea să implementez la Primăria Capitalei o echipă cu care am lucrat în parte și la Ministerul Transporturilor, care să urmărească inclusiv cum se dau avizele. Eu am experiența asta, în momentul care ești aplicat pe problemă găsești și o soluție.
Aveți o echipă cu care veți veni la Primăria Capitalei? Veți încerca să schimbați conducerea Termoenergetica, a STB sau ale celorlalte companii municipale?
Nu vreau să-mi dezvălui strategia dinainte, pentru că aici sunt tot felul de plăci tectonice care se aliniază împotriva ta. Eu pot să spun ce am făcut la Ministerul Transporturilor.
Am vorbit destul despre Ministerul Transporturilor. Un nume, două dintre oamenii cu care veți lucra la Primăria Capitalei ne puteți spune?
Sunt oameni cu care am lucrat, dar ei acuma sunt în alte angajamente și n-aș vrea să le dau numele public, pentru că le-aș crea un rău acolo.
Eu am lucrat cu un mix de oameni care sunt deja în sistem și în instituția respectivă, căci în Ministerul Transporturilor am găsit oameni cu care am lucrat foarte ok pe anumite domenii. Am adus oameni din sectorul public, din alte domenii.
Între timp, oamenii aceia s-ar alătura echipei mele. Sigur, ne încurcă domnul Bolojan acum cu tot felul de reglementări care împiedică transferurile, nu mai merge cu detașări. Dar vom găsi soluții.
Mi-aș dori ca aceste companii, câte rămân, adică instituțiile care sunt conduse pe guvernanța corporativă, STB, de exemplu…
Aici, apropo, lansez un avertisment, că înțeleg că se grăbeau cei de la PNL să pună o conducere acolo pentru patru ani. Nu este ok. Spun și domnului Bujduveanu să nu facă lucrul ăsta, pentru că noul primar, indiferent cine este, trebuie să fie într-o nouă administrație, nu se fac lucrurile pe ultima sută de metri. Asta arată rău.
Companiile din subordine și instituțiile de la Primărie sunt prea politizate, majoritatea controlate de PNL, micul secret pe care îl știe toată lumea din oraș care știe politica de la Primăria Capitalei.
De fapt, problema aici este că nu se obține eficiența de care avem nevoie. Compania de Parking zace de atâta timp, cred că chiar dumneavoastră ați scris prima dată, pe cele 156.000.000 de euro neîncasate pentru amenzi și pentru taxe de parcare neplătite. Nu poți să stai, tu ar trebui să spargi ușa la chestia aia, nu poți să vii să constați după ani de zile „Știți, avem o problemă și nu se poate”.
Eu aș vedea-o desființată și preluată într-o structură a Primăriei, poate în Administrația Străzilor, poate avem nevoie de un ADP al Capitalei, să fie reunită Administrația Parcurilor și Administrația Străzilor într-o singură instituție.
Eu simt nevoia ca Primăria Capitalei să aibă mușchi. Dacă ai nevoie să se realizeze ceva concret, de exemplu o groapă, sunt fanul externalizării dacă avem contracte cadru și putem să plătim la prețuri normale metrul pătrat.
Dar simt nevoia ca primarul să aibă totuși niște oameni pe zona de proiectare, pe zona de execuție de lucrări edilitare și intervenții. Pentru că, de fapt, prin decapitalizarea Primăriei Generale asta s-a pierdut într-un fel, în timp ce sectoarele, având foarte mulți bani, și-au creat aceste unități. Primăria Capitalei a fost extrem de decapitalizată.
Primarul general se lovește de un obstacol foarte important: Consiliul General. În momentul de față, majoritatea acolo este PSD, PNL și AUR. USR este relativ izolat. Dacă ajungeți primar al Capitalei, cum veți colabora cu Consiliul General al Municipiului București și cum veți determina, de exemplu, PNL și PSD să renunțe la oamenii lor din companii? Asta, în condițiile în care este vorba și de un mandat scurt, de trei ani.
Primarul general are o putere destul de mare, eu știu să negociez în politică, dar nu vreau să-mi pun strategia de la început pe masă. Un primar nou ales, la fel ca un președinte nou ales, are o putere simbolică mare.
Dacă vă gândiți la Nicușor Dan în primul an, în momentul în care a fost ales, nu au putut chiar nici cei care au strâns din dinți să nu suspende acele PUZ-uri de sector.
Câștigând alegerile din 7 decembrie, avem un mandat destul de clar și mă bazez și pe sprijinul președintelui, pentru că știu că îi pasă foarte mult de ce se întâmplă la București și că își dorește ca cele două referendumuri să fie puse în practică.
Este bine că avem această campanie și aceste dezbateri, pentru că multe din problemele care sunt trecute sub preș, problemele mari ale orașului, cea urbanistică și cea bugetară, acum se văd și văd asta în discuțiile cu oamenii, care au înțeles că banii se duc prea mult la sectoare, că nu avem coerență și că, de fapt, avem șase orașe separate.
Acum este un moment bun să înțeleagă și politicienii care cer votul cetățenilor.
Şi aici trebuie spus că atât domnul Băluță, cât și domnul Ciucu s-au opus în diverse momente referendumului inițiat de Nicușor Dan, ceea ce este rău. În primul rând, că este bun sistemul de buget unic metropolitan și toate capitalele europene cu subdiviziuni au buget unic metropolitan. Am vorbit cu cei din Zagreb, din Sofia.
În momentul de față, într-adevăr, Bucureștiul este, de fapt, 7 orașe și se vede asta cu ochiul liber. Dacă treci dintr-un sector în altul ai senzația că ai trecut dintr-un oraș în altul.
Exact și ce este mai trist este că am spart un oraș existent și s-au creat identități care nu există, cele de sector. Sectoarele au branduri, inimioară Sector 4, I love 3.
Domnul Negoiță își pune indicatoare rutiere care nu sunt în standard, sunt altă culoare, alt fond, altă formă.
Aceste șase felii în care este împărțit Bucureștiul n-au neapărat un sens administrativ și încorporarea lor ca orașe autonome fiscal, ceea ce a făcut Adrian Năstase în 2001 și apoi a fost desăvârșit ulterior, a secat Primăria Capitalei de resurse.
Banii au mers direct la sectoare și la Ilfov, căci de aproape doi ani o parte din taxele și impozitele bucureștenilor merg și la Ilfov.
Mai mult decât atât, Primăria București subvenționează Societatea de Transport Voluntari. De exemplu, anul trecut Primăria București a dat 23 de milioane de euro subvenție către STV.
În plus, sunt extensii de linii ale STB făcute din pix, cum este 301(n.r.-către Tunari), făcută recent, care din câte înțeleg costă 7 milioane de lei. Cineva a decis că 301 merge mai departe și efectiv există o subvenție bugetară absolut arbitrară, revoltătoare într-un fel.
Nu există niciunde în România așa ceva, ca o parte din ceea ce se întoarce la Iași din taxele și impozitele colectate în județul Iași să fie date și în Botoșani direct.
Pentru București, s-a prevăzut, la presiunea domnului Thuma, probabil, asta: din 2024, s-au dat la Ilfov 300 de milioane de lei, iar anul ăsta 100 sau 150 de milioane de lei din taxele și impozitele bucureștenilor.
Dar banii nu au fost luați de la sectoare și de la Primăria Capitalei, ci doar de la Capitală. De ce? Pentru că era Nicușor Dan primar.
Nu se va mai putea face asta. Cu sprijinul lui Nicușor Dan și cred că și a domnului Bolojan, care este om serios și nu cred să se mai preteze la lucrurile astea care n-au niciun sens economic și administrativ, trebuie să votăm lege depusă chiar de mine în Parlament pentru implementarea referendumului, și să revenim la zona asta de buget unic, cum era pe vremea lui Traian Băsescu. Mă rog, până la Adrian Năstase, care l-a rupt, ca să-l blocheze pe Băsescu.
În campania electorală actuală, toți candidații v-ați dus în atacuri unii împotriva celorlalți. Dumneavoastră ați fost destul de dur cu Ciprian Ciucu și Daniel Băluță, acuzându-i aproape direct de corupție. Cum vedeți colaborarea cu ei, dacă veți fi primar general, după ce acum v-ați atacat atât de tare?
Eu nu cred că vorbim de atac în momentul în care vorbim de lucruri concrete. Dacă vorbim de acel bloc din cimitir, nu l-am inventat eu. Dacă mă uit la acea parcelă, urbanistul amator din mine ar zice așa: cum este foarte lungă, de probabil 100 de metri, aș fi decupat bucata care este în cimitir efectiv, că se vede că intră ca un U, aș fi plătit-o la preț de expropriere proprietarului și aș fi integrat-o în cimitirul Bellu, ca să-i trag un gard frumos.
Și apoi mai rămâne un lot de, eu știu, 2.000 de metri pătrați, pe care poți să faci două bloculețe de patru etaje, drăguțe, tip boutique.
Normal că nu mai împuști potul mare de zeci și zeci de milioane de euro pe apartamentele alea făcute printre cruci. Este ăsta un atac la Daniel Băluță sau este realitatea din teren?
Dar și pe Ciprian Ciucu l-ați acuzat sau, mă rog, ați sugerat că a închis ochii la corupția din zona imobiliară.
Da, a închis ochii și îmi asum când spun asta. Așa face de foarte multă vreme și aparent, la un anumit nivel, poate să pară ceva tolerabil, adică să spui „Domnule, dar în politică mai trebuie să închizi și ochii” sau „mai trebuie să întorci și capul”. Dar el a făcut un sport din chestia asta.
Și la un moment dat treci de la o persoană care spune „Fac un compromis care nu-i compromițător, că politica este arta compromisului” la un facilitator pentru cei care fac relele orașului, pentru că rezultatul faptului că ai închis ochii este, de exemplu, PUD-ul pentru Exigent Faza 5, niște blocuri peste blocuri „soul crashers”, care îți distrug sufletul. Efectiv este o lăcomie.
Când zici mafie, este o structură ierarhică. Trebuie să lași bani pe traseu. Clanul Vasiloi sau ăia care dezvoltă la Ciucu în Sectorul 6 trebuie să lase bani pe traseu.
Eu nu cred că Ciprian Ciucu este corupt el însuși, dar ăia sigur au plătit prin alte părți, pe la ce oameni de pe traseul aprobării.
Nu mai dați ăia 20%, investiții-i pentru comunitate. Fă și tu acolo un loc de joacă, o bucată de spațiu verde, trotuare, că n-o să mori, n-o să dai faliment.
Efectiv este o lăcomie după profit, de a stoarce până la ultimul euro.
Eu nu cred că dacă stai de vorbă cu un astfel de dezvoltator, o să spună: „Domnule Drulă, dacă nu facem P+13 și nu umplem perfect spațiul cu cuburi, să știți că nu merită”.
Nu este așa. Este o lăcomie permisă de autoritatea publică. Iar când Ciprian Ciucu spune „Păi da, m-am uitat în parte ailaltă, ca să pot să fac un părculeț”, nu este în regulă. Este puțin să faci un părculeț, când chestia aia va dăinui acolo, iar peste 50 de ani se va uita cineva și va zice cum a fost posibil să se construiască monstruozitatea aia.
Domnul Băluță reprezintă pesedismul original și felul de abordare al lucrărilor cu brizbrizuri: fântână cântătoare de 6 milioane de euro, uscătorul de rufe de la Eroii Revoluției, 7 milioane de euro, cortină cu leduri, 15 milioane de euro, la noul patinoar.
Efectiv este o sfidare a unui bun simț, când banii aceia ar trebui să meargă către alte lucuri.
Cred că este cel mai prost sector, Sectorul 4, la nivel de siguranță rutieră pentru pietoni. N-am văzut un calmator, o avea undeva, dar am mers destul de mult și stă foarte, foarte prost.
La domnul Ciucu, în Sectorul 6, mai sunt măsuri de calmare a traficului, și la 1 au fost făcute de către Clotilde Armand. Şi Radu Mihaiu la 2 a făcut. În Sectorul 5 sunt niște măsuri bune printre blocurile din zona Parc Sebastian. Mă rog, un pic prost executate în teren, dar în fine, ideea este bună și rezultatul se întâmplă.
Dar în Sectorul 4, Băluță a promis așa un fel de rai al automobilului. Automobilul va trece peste pasaje, o prostie, nu există chestia asta în realitate.
Şi dincolo de pesedismul ăsta original, de la sursă, avem un facilitator prin care pesedismul își face treaba. Adică domnul Ciucu, care zice „Păi eu nu pot să controlez asta, nu controlez, partidul”. Ok, dar ești totuși din PNL București, despre care știi foarte bine ce face.
La PUD-ul pentru Exigent Faza 5, noi aveam în 2023 voturile USR și PNL, astfel încât să nu treacă. Doar de aia s-a dus domnul Ciucu în fața alegătorilor și a zis „Eu sunt cu USR, le mulțumesc că mă susțin”, că în 2020 nu-l cunoștea nimeni.
Noi i-am dat încrederea noastră pentru a face o platformă comună. Și în 2022 și 2023, când a fost votul pe Exigent Faza 5, colegii mei i-au zis „Ciprian, te rugăm, nu pune la vot asta, că nu este în regulă proiectul”. El l-a pus, deși colegilor mei le-a promis că nu o va face. Și a fost votat cu majoritatea PSD-PNL, adică colegii lui din PNL Sector 6.
Ciucu tot restrânge și zice „Eu pentru PNL mare nu răspund, pentru PNL București nu răspund eu. PNL Sector 6 este foarte bun”.
Până la urmă cred că sunt doi lupi în Ciprian, unul care este penelist, care face tot felul de chestii și unul care zice că face doar administrație. Nu pot să separi lucrurile astea, nu există.
Un oraș are nevoie de o dimensiune etică și Ciucu poate rămâne foarte bine în Sectorul 6, o să lucrăm instituțional. Eu sunt un om matur și știu să lucrez în politică.
Cred că este important ca Bucureștiul să fie condus de un primar USR, de o agendă aliniată cu Nicușor Dan și să meargă în această zonă de dezvoltare care să aibă și o componentă etică.
Apropo de Parcul Liniei, Buletin de București a scris că Primăria Sectorului 6 a stricat, practic, proiectul trenului metropolitan în zona de vest a Capitalei, tocmai prin faptul că a acoperit linia ferată pentru acest parc. TBPI a confirmat că a renunțat la această secțiune de tren metropolitan, tocmai din cauza dezvoltării imobiliare din zonă.
Dumneavoastră aveți experiență la Transporturi: este realizabil trenul metropolitan în București? În ce măsură ar ajuta acesta la creșterea mobilității?
Eu cred că este loc și pentru tren metropolitan, și pentru tramvaie rapide. Mai generic, transport pe șine de mare capacitate. În ce privește liniile de tren, ca să aibă eficiență, trebuie să fie radiale către centrul orașului.
În momentul de față, avem un singur tren metropolitan, care este trenul spre aeroport și care deservește Aeroportul Otopeni, dacă-l considerăm ca fiind zona metropolitană, dar și Mogoșoaia.
La Mogoșoaia, într-o zonă accesibilă a comunei, ai trenul cadențat la 40 de minute și face 10 minute până la Gara de Nord.
Pentru a avea un serviciu predictibil, trebuie să ai cadență, să vină trenul la timp și să se facă puțin până la destinație.
Trenul de aeroport are un succes teribil, are două milioane de utilizatori.
Cred că sunt și alte relații care ar putea fi deservite, deși este destul de greu de găsit spațiu suprateran în oraș. Eu le văd numai pe zona radială, deci nu neapărat mergând în jurul orașului, relații de bypass, pentru că lumea vrea să ajungă în centru și din centru în afară.
Este o poveste foarte complicată și cu CFR. Aici ține foarte mult și de renovarea Gării de Nord, să fie loc și pentru acest tip de tren care funcționează ca un fel de metrou de suprafață, cu linii dedicate, că nu prea mai poți să bagi și un tren cu cisterne cu păcură pe unde vine cel care face o relație metropolitană.
S-au fragmentat foarte mult lucrurile între municipalitate, între CFR, între priorități. Cred că pe termen scurt mai putem găsi o relație de tren urban tot pe nord, spre Scroviștea. Dar poate ne gândim mai mult la tramvai, de tipul celui 41, cu frecvență și rapiditate.
Cred că trebuie să replicăm modelul ăsta de linii rapide care te duc predictibil și cu frecvență. Metroul, adică subteran, cred că are un rol prioritar. Aș merge foarte mult pe dezvoltarea rețelei de metrou. Vă spuneam despre ordinea priorităților. M6 e început, trebuie terminat, asta e. Dar mai sunt M4, M5, M7 (diagonala aceea Rahova-Colentina).
Ideea trenului metropolitan era să aducă oamenii din afara Bucureștiului și să-i facă să nu mai vină cu mașinile în Capitală. Ar fi contribuit la decongestionarea traficului.
Sigur, numai că este foarte puțin probabil că se poate face asta doar printr-o refolosire a infrastructurii existente. Este nevoie de investiții destul de mari. Trebuie linii noi, trebuie să ajungă în pachetul de linii din Gara de Nord, care în momentul de față nu poate expedia decât X trenuri pe oră în toate direcțiile. Fluxurile sunt deja suprapuse pe câte trei fascicule în Gara de Nord.
Fără macaze suplimentare, fără semnalizare suplimentară, fără diagonale, adică pasaje pentru trenuri asemeni acelora pentru mașini, nu poți obține decât niște relații reduse.
Ai nevoie de frecvență. Dacă ai tren doar la 5 după-masa, n-o să fie atractiv, pentru că dacă îl ratezi o dată, a doua oară îl eviți. Dacă este la 5, la 5 și 10, la 5 și 30, devine atractiv.
Din păcate, Bucureștiul n-a fost gândit de-a lungul timpului cu o gară de trecere, subterană. Asta ne-ar fi ajutat. Gara de Nord este o gară înfundată și asta limitează foarte mult folosirea ei. Desigur, mai sunt Progresul, în sud, Obor.
Totuși, aș face trenul metropolitan pe bază de cerere și ofertă, nu doar pentru a avea proiectul. Un proiect care n-are cerere de transport este un proiect sortit eșecului. Proiectul de la aeroport este un mega succes, pentru că este efectiv util și rapid.
Ne întoarcem la politică. În culise se vorbește despre faptul că, de fapt, această susținere pe care v-a oferit-o Nicușor Dan în cursa pentru Primăria Capitalei, și care a stârnit atâtea dezbateri, ar fi venit pentru că ați avut o negociere la începutul acestui an, în care, contra trădării Elenei Lasconi, în campania electorală pentru prezidențiale, acesta v-ar fi garantat că vă întoarce serviciul dacă intrați în cursa pentru funcția de primar general. Și pare că se ține de cuvânt.
În ce măsură a existat acest troc? Ați trădat-o pe Elena Lasconi pentru această candidatură?
Eu oricum nu mai sunt în conducearea USR de un an și jumătate, dar decizia partidului a fost una rațională și a fost dovedită de trecerea timpului ca fiind una corectă.
Nicușor Dan a intrat în turul al doilea cu o diferență de doar 1%. Cred că a contat foarte mult decizia colegilor mei, cu care și eu am fost de acord. Crin Antonescu ar fi pierdut turul doi, deci am fi avut pe George Simion președinte.
Acum, susținerea lui Nicușor Dan pentru noi este una reală, care ține de valori, de principii, de idei. Chiar cred în proiectul nostru și într-o continuare pe această parte, de a așeza lucrurile corect, pe baze morale solide.
Nicușor Dan știe ce au făcut domnii Ciucu și Băluță, a spus-o public, a zis cât îi permite Constituția, dar insinuarea era destul de limpede.
Are frustrarea faptului că orașul a fost distrus din punct de vedere urbanistic cu complicitatea PNL, și în 2000, și înainte de 2016, și în mandatul 2016-2020, și mandatul 2020-2024. Și are foarte puțină încredere că cu acest tip de abordare lucrurile n-ar continua la fel.
A și spus-o președintele în niște dezbateri electorale când era doar în cursa pentru Primăria Capitalei, i-a spus lui Ciprian Ciucu: „Domnule, dar dumneata ești președintele PNL București, Inspectoratul de Stat în Construcții închide ochii la toate autorizațiile ilegale de construcție. PNL cu USR, aveți majoritatea, USR este de acord să anulăm PUZ-urile de sector. Voi de ce nu sunteți de acord și n-ați fost?”
Sunt niște întrebări la care răspunsul nu există. Şi la orice întrebare de genul ăsta, domnul Ciucu se pune într-o carapace și zice „Eu sunt mic, eu nu știu”.
Nu poți să faci asta în politică. Nu poți să spui că tu nu ești responsabil. când ești președintele PNL București, nu poți să spui că nu ești responsabil, când ești prim-vicepreședinte al PNL, unul dintre cei patru prim-vicepreședinți. Nu te poți ascunde la nesfârșit de ce nu îți convine și să încerci să păcălești.
A existat și o înțelegere cu Ilie Bolojan, președintele PNL, să nu candideze Ciprian Ciucu și liberalii să vă susțină pe dumneavoastră?
Au existat discuții foarte lungi și, speram până la un punct, bune tocmai pe ideea că domnul Bolojan a exprimat la un moment dat un regret pentru cum s-a comportat PNL în acești ani.
A spus „Domnule, uite, țara a fost pusă într-o situație proastă fiscală de PSD, cu PNL. Îmi asum că partidul meu a făcut asta”. Îl citez aproximativ, dar cam ăsta a fost sensul.
La fel din punct de vedere electoral, a zis că poate nu a fost bine că în 2020 Iohannis, alături de PNL, a spus „PSD niciodată să nu mai fie. Votați dreapta”, după care 8 luni mai târziu s-a luat în brațe cu PSD-ul și strânși au rămas.
Plecând de la realitatea asta și de la faptul că USR n-are niciun primar în Capitală în momentul de față, că putem să refacem alianța de dreapta, au existat discuții foarte lungi, care din păcate nu s-au concretizat. De ce nu, trebuie să-l întrebați pe domnul Bolojan.
Cred că a fost mai mare mirajul puterii sau că ar putea să dobândească această putere totală în București în locul unei gândiri pe termen mai lung.
Nu-mi dau seama cum o să fie bine pentru cineva rezultatul acestor alegeri. Din punctul nostru de vedere, este o deschidere pentru a construi în continuare, chiar dacă în aceste alegeri ne-am situat pe poziții adverse.
Noi reprezentăm agenda USR, a lucrurilor reale care trebuie făcute și a unui parteneriat pe bază de măsuri concrete, care să schimbe situația, de fapt, nu doar să ne aliem politic de dragul de a fi aliați politic.
Ultima întrebare este mai degrabă dintr-o zonă personală, dar totuși relevantă, pentru a lămuri sau pentru a închide niște speculații. Tatăl dumneavoastră a lucrat la ICE Felix, Întreprinderea de Calculatoare Electronice, înainte de 1990. V-ați interesat de dosarul său la Securitate? Care a fost relația cu poliția politică comunistă?
Mama și tata sunt din Târgu Jiu, din niște familii care au avut de suferit din cauza comunismului. Tatăl tatălui meu a fost veteran de război și deținut politic. A făcut doi ani de pușcărie politică, ambele certificate după 1990.
Un unchi de-al meu i-a cerut dosarul de la CNSAS și bunicul, tatăl tatălui meu, pe care-l chema la fel ca pe tata, a fost urmărit până în 1987 de regimul comunist.
Mama, la rândul ei, din cauză că tatăl ei a fost negustor de stofe și avea magazine de stofe și nasturi în Târgu Jiu, avea origine nesănătoasă, deci, n-a putut vreo doi ani să dea la liceu, deși era cea mai bună din clasă.
Tata a învățat bine, la fel ca mama mea, au făcut facultatea în București. Tata a făcut Automatică, a terminat în 1971. Mama a terminat Chimia și a lucrat la o fabrică de oxigen de aici, de lângă București, la Buciumeni.
Tata a lucrat în fabrica de calculatoare. Un inginer foarte bun, apreciat. Dar nu a avut niciun fel de legătură cu structurile astea, v-am spus, familia noastră a avut mai degrabă de suferit.
Suntem vehement, toți, anticomuniști și anti Securitate. Pe mine mă doare sufletul că mâna lungă a Securității se manifestă și în ziua de astăzi. Și securismul, în special.
Inclusiv prin această maculare, de exemplu, a familiei mele, care are o poveste simplă de viață. În anii ’90, am trecut greu prin copilărie. La fel ca toți din clasa mea, cu hainele alea pe care le aveam, cu perechea de blugi cumpărată din pavilionul H, cu calculator cumpărat din străinătate de o rudă care a fugit în străinătate pe vremea lui Ceaușescu.
Tata mi-a spus la un moment dat că și-a cerut, de curiozitate, și el dosarul de la CNSAS și nu se găsește nimic acolo. Era pentru curiozitatea lui, să vadă dacă l-a turnat cineva.
ICE Felix era o fabrică cu statut special…
Era o întreprindere mare, din câte știu eu, erau de la oameni care lucrau efectiv până la ingineri. În zona eșalonului de conducere, sunt convins că erau legături de genul ăsta cu Securitatea, mai ales pe zona de comerț exterior.
Dar tata n-a avut nicio legătură, era o fabrică cu peste 1.000 de angajați, n-a avut niciodată niciun fel de privilegii. Prin 1991 sau 1992, a plecat de acolo și a lucrat la mai multe firme private care s-au înființat după Revoluția, tot pe zona asta de calculatoare.
Trăiam la un moment dat, pe la mijlocul anilor 1990, dintr-un salariu de 200 de dolari patru oameni, că am și un frate, care era încă student și nu muncea.
Dar o publicație românească a scris că a lucrat la o firmă care era deținută de un ofițer de Securitate…
O parte mare, gen 100 de oameni, inclusiv oameni care lucrează cu mâinile la circuite, au mers prin 1995 la o firmă de telecomunicații care s-a format, cred că era mixtă româno-israeliană, chiar pe platforma ICE Felix.
Tata a lucrat acolo, a avut o funcție, să spunem de conducere, dar nu șeful cel mare. A fost un director, dar nu directorul cel mare, fără acțiuni la firmă.
Ulterior, după vreo opt ani de când lucra acolo, a fost cumpărată, într-adevăr, de la acționarul israelian de un personaj de genul ăsta, pe care tata l-a văzut de două ori în viața lui.
El era angajat acolo, s-a pensionat de acolo, n-a avut niciodată decât salariu de acolo, un salariu bunicel, căci în anii 2000 s-au mai îmbunătățit lucrurile, ajunsese la 2.000 de euro pe lună sau ceva de genul ăsta.
Eu mi-am câștigat banii mei de la 18 ani, de când am plecat la studii în Canada.
Cel mai tare mă doare că familia noastră a avut de suferit din partea comunismului și a Securității. Și acuma când mai vorbesc cu tata, blestemăm această instituție odioasă.
Editor: Cătălin Doscaș
