Atmosferă de cazarmă la 30 de minute depărtare de Ploiești și la 40 de kilometri de București, în „Orașul Rezerviștilor”. Situat în Poligonul de Tragere „Coada Izvorului”, departe de ochii curioși ai publicului, terenul de instruire, Poligonești, cum i-am zis noi, reunește de aproape o săptămână mii de militari din București și Ilfov, trecuți în rezervă, cărora m-am alăturat și eu, pentru o zi.
Mă numesc Alexandru Stan, sunt elev-reporter în clasa a XII-a și m-am născut după anul în care a fost eliminată armata obligatorie, în 2007. Acum aștept la rândul meu, dintr-un moment în altul, o scrisoare de la Centrul Militar de care aparțin.
Nu pentru a mi se da uniformă și bocanci, ci pentru a fi cântărit, măsurat și luat în evidențele MApN. În plus, fac parte din generația aflată între „în caz de” și, deși nimeni nu-și dorește, acel „trebuie”, iar în „Poligonești” am descoperit, pentru prima dată în viață, mirosul prafului de pușcă.
Pe „frontul” din capul Capitalei
Am ajuns la poligonul din Prahova, scăldat de un soare blând de toamnă, în jurul orei 11:00. Pentru mine, un simplu licean pândit și chiar momit de recrutorii Academiei Militare, experiența militară a durat aproximativ patru ore.
Aici am găsit rezerviști dornici de antrenament, tehnică militară modernă și am descoperit camaraderia unor oameni, trecuți bine de prima tinerețe, care nu s-au văzut de zeci de ani, tocmai de pe vremea când erau „în armată”, dar care s-au regăsit acum cu ocazia exercițiului.
De cum am ajuns, am simțit, plutind în aer, un entuziasm la fel de pregnant ca mirosul prafului de pușcă, pe care l-am „învățat” pentru prima dată în viață aici. Deși poate mulți dintre participanți și-au dat peste cap programul pentru participarea la MOBEX B-IF 2025, nimeni nu a părut deranjat de antrenamentul spontan.
Și totuși sunt un veteran…
Drumul „de țară” către poligon, deși anevoios și greu de străbătut și de către microbuzele armatei, a avut o atmosferă nostalgică.
Pârâul pe care l-am traversat, bălăngănit, îmi aducea aminte de scene văzute doar în jocurile video în care Aliații se chinuiau să învingă Reichul German. Sutele de ore petrecute în misiunile din Call of Duty, Battlefield sau Medal of Honor m-au făcut să mă simt familiar cu decorul.
Mai mult, șanțurile adânci de pe drum, dar și semnele peste care rugina poposise odată cu trecerea timpului m-au făcut să-mi imaginez povești ale bunicilor ori străbunicilor despre război.
Am ajuns în poligon, recunosc, cu o oarecare frică, însă aceasta a dispărut rapid din sufletul meu când am constatat că militarii, fie ei activi ori rezerviști, sunt oameni ca noi toți ceilalți.
CITEȘTE ȘI: REPORTAJ | Filmul unei zile care a zguduit Bucureștiul: „Am crezut că a început războiul”
Ce „clădiri” are „Poligonești”, „orășelul de campanie” care i-a găzduit pe rezerviști
Chiar dacă nu este un oraș propriu-zis, cu clădiri cenușii din beton, poligonul a reprezentat un loc foarte uman, datorită corturilor și a așezărilor de campanie amenajate în zona dedicată echipării și instruirii.
Dotat cu un dispensar de război, stabilit într-un cort și pregătit în permanență pentru intervenții rapide dar și cu „ruine gonflabile”, pregătite pentru diverse scenarii, așezarea care ar putea fi denumită simplu „Poligonești”, i-a primit cu ospitalitate pe bucureștenii și ilfovenii trecuți în rezervă.
După instruirea și tragerea din poligon am ajuns și la popotă, unde soldații trecuți de prima parte a exercițiului se opreau ca să mănânce.
Masa, abundentă în preparate precum supă de pui, fasole cu cârnați și murături, a fost primită cu recunoștintă de către vizitatorii înarmați ai exercițiului. Ba mai mult, la final am fost întâmpinat, la fel ca militarii, cu deserturi cu ciocolată, apă, fructe și cafea.
Cum a arătat exercițiul de tragere: au fost folosite mitraliere concepute pentru prima dată în anii ’60
Mașinile au fost, pentru cineva care nu a făcut armata obligatorie, principala atracție din zona de campanie.
Chiar și așa, nu am putut să nu observ pistoalele mitralieră de calibru 7,62 mm intrate în producție încă din anul 1963.
PM-urile, adică, fabricate cel mai probabil la Cugir, au fost armele cu care cei ce au venit să se antreneze „au defilat”.
Aranjați în grupuri de câte 15 persoane, militarii au mers cu pași rapizi către locul în care urmau să execute focurile către inamicul de azi: ținte gonflabile asemănătoare jucăriilor Hopa-mitică. Ajunși aici au fost urmăriți cu atenție de către coordonatori personali, ca nu cumva să greșească direcția de tragere a muniției de război.
Ce părere au avut rezerviștii
Pentru a înțelege mai bine emoția reîntoarcerii la arme, am discutat și cu o parte din cei prezenți la instrucție. Astfel, unul dintre participanți care în tinerețe a făcut armata la „Pază și Protecție” mi-a spus că găsește util acest exercițiu, deși nu a mai fost convocat vreodată.
„Multe dintre mijloacele tehnice ale armatei s-au schimbat“, mi-a mărturisit. Mai mult, a ținut să adauge și că, prezentarea la unitate rămâne pentru el o obligație prin jurământul militar.
„Am 50 de ani. Ultima dată am pus mâna pe armă în 1996, iar experiența de astăzi pot spune că este una plăcută. Experiența de astăzi este una necesară, chiar dacă sunt conducător auto și nu am nicio legătură cu domeniul militar. Aducerea aminte însă nu strică”, ne-a povestit domnul Dumitru, un alt rezervist.
Cât despre emoția și nostalgia îmbrăcării uniformei, militarul „de ocazie” ne-a spus că nu poate reda starea transmisă de eveniment în cuvinte.
„Hai, Liberare!” din „Poligonești”
Acest exercițiu, la granița dintre nostalgie și necesitate, mi-a aratat o realitate concretă, dar ignorată de ani buni în România. Cu un război la graniță, Bucureștiul depinde de o forță de rezervă formată din oameni care nu au mai interacționat cu sistemul militar de decenii.
În contextul internațional actual, marcat de conflictul din Ucraina și de tensiunile geopolitice, mobilizarea rezerviștilor nu este doar o formalitate, ci o probă a capacității naționale de răspuns, care a picat însă testul în ochii opiniei publice.
Mii de oameni au strigat „prezent”, surprinzător de entuziaști, onorând un jurământ depus cu mult timp în urmă.
Astfel, mi-am dat seama ca patriotismul poate arăta și altfel, dincolo de cel urlat la televizor.
Cu atât mai mult că fac parte dintr-o generație care nu a jurat nimic, ci doar a fost crescută în spiritul bunului simț și al corectitudinii.
Poate că și asta reprezintă un fel de pregătire/exercițiu, pentru o țară aflată în război cu ea însăși, de zeci de ani.
CITEȘTE ȘI: Distrigaz Sud despre explozia din Rahova: Gazul a fost oprit joi, dar sigiliul a fost rupt vineri dimineață
Exercițiul continuă până luni
Exercițiu de mobilizare în Capitală și Ilfov continuă până pe 20 octombrie și urmărește să verifice pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru situații de apărare, transmite MApN și vizează consolidarea coeziunii dintre militarii activi și rezerviști.
Concret, rezerviștii din București și Ilfov sunt convocați la unitățile militare de care aparțin, unde participă timp de o zi la activități de instruire.
Exercițiile de tip MOBEX sunt organizate periodic și au ca scop principal completarea cu personal și tehnică a unităților armatei.
Potrivit MapN, ele evaluează, de asemenea, capacitatea autorităților locale și a operatorilor economici de a răspunde unui scenariu de mobilizare.
Anul acesta, exerciții similare au mai avut loc în județele Teleorman, Giurgiu, Olt, Sibiu și Mureș, în luna septembrie.
