Care este granița dintre artă și politică? Pentru dirijoarea Keri-Lynn Wilson, cele două pot funcționa împreună eficient atunci când cauza este corectă. Muziciana canadiană de origine ucraineană și cu dublă cetățenie, canadiană și americană, vorbește chiar despre un „front cultural”.
Keri-Lynn Wilson luptă cu bagheta sa împotriva lui Putin, inspirată de un văr de-al ei, locotenent-colonel, care luptă din 2014 cu arme. Atunci când Rusia a invadat pe scară largă Ucraina, dirijoarea a decis că nu poate sta deoparte și a fondat Orchestra Ucraineană a Libertății.
Scopul său este clar: să transmită că Putin nu poate reduce la tăcere cultura, limba și muzica ucrainenilor, dar mai ales să arate lumii că cele două culturi, rusă și ucraineană, nu sunt identice, așa cum susține Kremlinul.
Din 2022, Orchestra Ucraineană a Libertății a cântat pe cele mai prestigioasă scene ale lumii, de la Metropolitan Opera din New York, BBC Proms și Barbican din Londra, Concertgebouw din Amsterdam, Elbphilharmonie din Hamburg sau Kennedy Center din Washington DC.
Acum, orchestra fondată și dirijată de către Keri-Lynn Wilson vine la Festivalul Enescu din București cu un program special, care conține și două lucrări ale unor compozitori ucraineni, ce descriu, prin muzică, tragedia și atrocitățile care au loc la doar câteva sute de kilometri de Capitala României.
Interviul face parte din seria de interviuri dedicată de Buletin de București Festivalului Enescu 2025. Buletin de București este partener media al evenimentului.
Buletin de București: Orchestra Ucraineană a Libertății a fost fondată de dumneavoastră în 2022, ca răspuns la invazia militară extinsă rusească în Ucraina. Care este mesajul orchestrei, ce doriți să transmiteți lumii?
Keri-Lynn Wilson: Mesajul nostru este că Putin nu poate reduce la tăcere Ucraina, cultura, limba și muzica ei. Această orchestră este formată din cei mai mari muzicieni ucraineni, este o orchestră de superstaruri, și îmi place să îi numesc pe fiecare dintre ei „soldați ai muzicii”, deoarece misiunea noastră este să luptăm pentru Ucraina pe frontul cultural.
Ce înseamnă acest front cultural, un concept pe care îl repetați frecvent?
Înseamnă că prezentăm talentul ucrainean pe cele mai prestigioase scene ale scenei muzicale internaționale.
Suntem în turneu de patru ani și am entuziasmat publicul de pretutindeni, de la Kennedy Center din Washington sau Lincoln Center din New York la BBC Proms din Londra, pe cel din Paris, Berlin și Munchen, Amsterdam sau Hamburg.
Am fost în Lituania, Letonia și acum venim cu bucurie la București.
Această misiune a noastră este și de a interpreta muzică ucraineană, deoarece Putin încearcă să nege faptul că Ucraina are propria voce muzicală, un limbaj muzical unic și atât de multe aspecte ale culturii sale care sunt foarte diferite de cultura rusă.
Practic, doriți să arătați că există o diferență între cultura rusă și cea ucraineană, că nu sunt la fel, așa cum susține Putin?
Da, exact. Cultura Ucrainei este sufletul națiunii.
Sunteți dirijor canadian. Cum ați ajuns să înființați Orchestra Ucraineană a Libertății?
Sunt pe jumătate ucraineancă. Winnipeg, Canada, de unde sunt eu, are cea mai mare diaspora de ucraineni pe cap de locuitor.
Așa că am crescut foarte mândră de rădăcinile mele ucrainene. Străbunica mea era din Cernăuți. Bunicii mei erau din Cernăuți. Încă mai am veri în Ucraina, în Cernăuți.
Unul dintre ei este locotenent-colonel, luptă în armată din 2014 și el a fost de fapt inspirația mea pentru a face ceva, pentru a lupta și eu, desigur folosind bagheta ca armă.
Când eram copil, am învățat dansuri ucrainene și sărbătoream Crăciunul și Paștele ortodox ucrainean. Eram fascinată de moștenirea mea culturală și am mers pentru prima dată în Ucraina în 2005, pentru a dirija.
Am fost acolo apoi de mai multe ori, pentru a dirija filarmonica și opera, așa că eram deja foarte apropiată de această țară. Invazia militară rusească m-a îngrozit și m-a determinat să pun pe picioare această orchestră de vis.
Ideea mi-a venit când mă gândeam la toți acești refugiați care fug din Ucraina. Am vrut să le dau o voce, o modalitate de a-și găsi o vocație artistică și șansa de a cânta într-o orchestră, deoarece au fugit de la casele lor fără nimic.
A fost reacția mea imediată, care s-a transformat într-un grup miraculos de muzicieni, cu sprijinul excelent al Operei Metropolitane și al Operei din Varșovia, care m-au ajutat foarte mult în organizarea acestei orchestre a mea de vis.
Cine este Keri-Lynn Wilson
Keri-Lynn Wilson este dirijoare canadiană, de origine ucraineană. Este fondatoare și directorul muzical al Orchestrei Ucrainene a Libertății. Ansamblul a fost creat în 2022 și reunește muzicieni ucraineni de renume din țară și din străinătate.
Orchestra a fost posibilă printr-o colaborare între Metropolitan Opera, Opera Națională Poloneză și Ministerul Culturii din Ucraina. Patronul său onorific este prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska.
Orchestra Ucraineană a Libertății se reunește în fiecare vară, iar primele trei turnee internaționale ale sale au avut loc în unele dintre cele mai prestigioase săli de concert, precum și în unele dintre marile catedrale din Europa și Statele Unite.
Turneul Beethoven Ninth Freedom Tour din 2024 a sărbătorit 200 de ani de la compunerea celebrei simfonii cu o versiune unică a sa, care includea poemul „Oda bucuriei”, cântat în limba ucraineană. De asemenea, a inclus un concert simbolic al luptei împotriva opresiunii, în șantierele navale din Gdansk, Polonia, locul de naștere al mișcării Solidaritatea.
Turneul din 2025, al patrulea, se numește „The 2025 Resilience Tour”, iar pe 25 și 26 august ajunge și la București, în cadrul Festivalului Enescu. (Programul concertului din 25 august poate fi consultat aici, iar al celui din 26 august poate fi consultat aici).
În Cernăuți, după cum probabil știți, există o comunitate românească foarte importantă.
Da, da, știu.
Este prima dată când veniți în România, cu ocazia celor două concerte din cadrul Festivalului Enescu?
Nu, nu. Am fost de mai multe ori. Am dirijat de cel puțin trei ori la Opera din București, am dirijat la Iași, Timișoara și Cluj, acum zece, cincisprezece ani.
Am un prieten minunat, Ioan Holender, care a jucat un rol esențial în aducerea mea în România.
Așadar, este foarte special pentru mine să fiu anul acesta la Festivalul Enescu, unde el a fost o figură eroică. (Ioan Holender a fost director al Festivalului Enescu până în 2015 – n.r.)
Orchestra Ucraineană a Libertății susține două concerte la Festivalul Enescu, pe 25 și 26 august. Ce veți prezenta publicului din București?
Suntem în turneu cu un singur program, dar special pentru Festivalul Enescu am pregătit încă un program special, deoarece suntem onorați să fim invitați pe această scenă.
Programul principal al turneului nostru cuprinde Simfonia a V-a de Beethoven. Am ales-o deoarece este foarte importantă pentru noi din punct de vedere simbolic, întrucât acest turneu se numește „The 2025 Resilience Tour”.
Introducerea iconică a lui Beethoven, cele patru note ale Simfoniei a V-a, a fost folosită de britanici în timpul bombardamentelor din Londra, în cel de-al Doilea Război Mondial, ca un simbol al victoriei. Așadar, este reprezentativă și pentru ceea ce trăiește Ucraina în prezent.
De asemenea, în programul nostru, în fiecare vară, prezentăm o lucrare ucraineană. În această vară, prezentăm Suita operei „Mothers of Kherson”, a colegului nostru, compozitorul ucrainean Maxim Kolomiiets.
Maxim a fost angajat de Metropolitan Opera și de Opera Poloneză să compună o lucrare care să aibă o poveste despre Ucraina.
Așadar, Maxim, în colaborare cu libretistul George Brant, a scris o poveste bazată pe povestea reală a acestor mame care au încercat cu curaj să-și salveze copiii răpiți de ruși.
Proiectul este în curs de realizare, deoarece compunerea unei opere durează mult timp. Așa că am avut ideea să-i cerem să compună o suită din operă și să deschidă astfel programul nostru din acest turneu.
„Mothers of Kherson” va avea premiera la Opera Poloneză în 2026 și la MET un sezon mai târziu, iar pe aceasta din urmă am să o dirijez eu cu mândrie.
Este o modalitate de a folosi muzica pentru a spune povestea unuia dintre cele mai traumatizante și îngrozitoare aspecte ale invaziei lui Putin, deoarece 30.000 de copii sunt încă dispăruți.
Așadar, cu sprijinul patroanei noastre, prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, care este foarte implicată în acest proiect și este foarte fericită că transmitem acest mesaj mult mai devreme decât opera propriu-zisă, am reușit să realizăm acest lucru.
De asemenea, în program o avem pe soprana Rachel Willis-SØRENSEN. Ea va interpreta două lucrări: Preludiul și Liebestod din opera Tristan și Isolda de Richard Wagner, care este simbolică în sensul că este vorba despre tragedie și renaștere, și Ultimele patru lieduri de Richard Strauss, care sunt atât de patetic de frumoase.
Special pentru Festivalul Enescu, am pregătit singura ocazie în care vom interpreta Simfonia nr. 8 de Dvořák, lucru care ne bucură foarte mult, și Uvertura operei Tannhäuser de Wagner.
O altă lucrare ucraineană va deschide al doilea program, cel din 26 august, cea a colegei mele Victoria Polevá, intitulată Bucea. Lacrimosa.
Victoria a fugit din Kiev la începutul invaziei militar și în autobuzul care o ducea de la Kiev spre granița cu Polonia a traversat Bucea și a văzut ororile, distrugerea și crimele.
Așa că a compus această lucrare foarte puternică și emoționantă, o lucrare de zece minute pentru vioară solo, interpretată de concertmaistrul nostru. Din nou, arată ororile războiului prin puterea muzicii.
Care este granița dintre politică și muzică? În cazul Orchestrei Libertății din Ucraina, granița este foarte neclară, fiind vorba atât de artă, cât și de politică.
De data aceasta simt că arta este un instrument politic puternic, în sensul că autoritarismul și mișcările de dreapta sunt în plină ascensiune, iar eu mă simt obligată să fac tot ce pot ca artist pentru a transmite mesajul prin muzică.
De exemplu, mesajul lui Beethoven este întotdeauna despre binele care învinge răul. Simfonia a noua a lui Beethoven este în întregime despre acest lucru. Întâmplător, am înregistrat-o în limba ucraineană pentru Deutsche Grammophon, anul trecut. Simbolizează puterea pură a artei și transmite acea emoție umană pe care autoritarii încearcă să o distrugă.
Umanitatea trebuie să fie susținută de emoțiile noastre. Și asta este ceea ce face arta cu emoțiile noastre, într-un sens pozitiv.
Unul dintre compozitorii dvs. preferați este Șostakovici. La începutul invaziei militare pe scară largă în Ucraina, a existat o discuție despre modul în care ar trebui să ne raportăm la cultura rusă. Unii au refuzat să expună scriitori ruși, alții i-au interzis pe artiști ruși.
Care credeți că ar trebui să fie poziția noastră față de cultura rusă în acest context de război?
În Ucraina nu este acceptabil să se asculte muzică rusă sau să se practice orice aspect al culturii ruse. Și înțeleg perfect acest lucru, pentru că există atât de multă traumă în acea țară. Ei nu vor nicio legătură cu Rusia.
Înțeleg asta și pot să empatizez complet, ca ucraineancă mândră, aș simți la fel dacă aș fi în Ucraina.
Cu toate acestea, ca artistă, am fost foarte clară încă de la începutul invaziei că nu vreau să pedepsesc compozitori morți.
Sunt sigur că Ceaikovski ar fi îngrozit de războiul actual, așa că voi continua să îi cânt muzica. Desigur, nu o promovez în Ucraina, dar pe scena internațională simt că pot face acest lucru.
Mai ales că Șostakovici a fost la rândul său victima regimului lui Stalin. A trăit în teroare toată viața. De ce ar trebui să îl pedepsim pe bietul Șostakovici?
Muzica lui eludează forțele răului, le învinge cu o putere și o frumusețe absolute. Mesajul lui este unul de speranță.
De fapt, muzica lui Șostakovici mă conectează atât de mult astăzi, pentru că poți simți că arta care a ieșit din el a fost extrem de reacționară față de acest tip de opresiune.
Dar această abordare ar trebui să se aplice și artiștilor din prezent, artiștilor în viață? De exemplu, sportivii ruși au fost excluși din competițiile internaționale.
Trebuie să fim atenți, nu putem pedepsi pe toți rușii. Trebuie să respingem categoric orice artist rus care este aliniat cu Putin. Aceasta este o linie clară.
Dar sunt mulți ruși buni acolo. Am prieteni acolo care suferă, în sensul că nu au libertate într-o țară opresivă, din care nu pot ieși.
Ar trebui ca artiștii să fie și activiști și să se implice în viața comunităților lor într-un mod civic sau nu?
Depinde absolut de personalitatea fiecăruia. Există artiști care preferă să nu se implice și au tot dreptul să facă asta. Și există cazuri ca al meu, care, în fața opresiunii, sunt o luptătoare, sunt o activistă.
Imi folosesc muzica ca instrument. Deci, depinde cu adevărat de artist.
Dar nu există riscul de a pierde o parte din public dacă te implici atât de direct într-o cauză?
Dacă o fac, merită. Merită să lupți pentru adevăr.
Ce vă amintiți despre București de la ultima dumneavoastră vizită aici și ce v-a impresionat cel mai mult?
În primul rând, iubesc poporul român, iubesc caracterul lor. Pe Ioan Holender și pe soprana voastră vedetă, Anghela Gheorghiu. Ea a fost Traviata mea preferată din toate timpurile și are acel spirit românesc pe care îl iubesc.
Sunt cu siguranță o fată de la oraș și sunt foarte impresionată de arhitectura extinsă, care oferă un sentiment de intimitate și stil vechi. Dar și această clădire guvernamentală masivă, de exemplu, este cu adevărat fascinantă, are gustul istoriei reale.
Simt un atașament strâns, datorită relației mele din trecut cu Ioan Holender și legăturii cu poporul român.
