Alegerea viceprimarilor Capitalei şi constituirea unei majorităţi în Consiliul General au generat mişcări demne de un serial cu teme politice făcut la Hollywood. Doar că la mijloc sunt valenţele cu damf de mal de Dâmboviţa.
Cine ar fi zis că o miză atât de mică în teorie poate genera răsturnări de situaţie atât de spectaculoase? Mică la nivel global. Pentru politicienii dâmboviţeni, miza este, de fapt, uriaşă. Primăria Capitalei, la pachet cu Consiliul General, înseamnă a învârti miliarde bune şi expunere publică pe steroizi, care poate să aducă voturi la partid.
N-a fost ceva bombastic, nu. N-a fost un cutremur politic, n-a fost un thriller cu BOOM! şi BANG!. Au fost şerpuieli pe coridoarele dintre scaunele din Consiliul General, sâsâieli în urechi şi promisiuni ca-n grădina Edenului, care au schimbat aritmetica votului de vreo trei ori într-o săptămână.
Prequel-ul pentru alegerea viceprimarilor a fost filmat încă de pe 17 ianuarie, când a început să iasă uşor-uşor, la iveală, că PSD şi PNL practic au replicat coaliţia guvernamentală la nivel local. Regizori de facto, Ciolacu şi Bolojan.
Actori, cei 16 + 7 consilieri generali ai celor două partide. Nimic spectaculos în acest film cu scenariu tern, era de aşteptat. Singura concluzie este că PNL şi-a mai bătut un cui în sicriul de partid-balama.
Vodevilul a început abia în ziua votului. PUSL (a se citi Piedone), pe supărare mare, a hotărât să întoarcă armele. Dacă întâi se vehicula că face majoritate cu PSD şi PNL, Piedone a vrut să dea un semnal că face jocurile pe scena mare şi i-a asigurat pe cei din Alianţa Dreapta Unită că se aliniază cu ei, în spatele lui Nicuşor Dan.
Asta ar fi însemnat 17 voturi de la ADU, 4 de la REPER şi 6 de la PUSL, deci un total de 27. Cu un pic de ajutor din umbră de la AUR sau cu nişte absenţe din tabăra cealaltă, şi-ar fi putut impune, în această formulă, cei doi viceprimari: Lucian Judele (care, de altfel, a candidat oricum) şi Bogdan Jelea, numele vehiculat din partea PUSL.
Practic, era soluţia imorală, varianta cu Nicuşor Dan la butoane, însă tot cu spectrul lui Dan Voiculescu undeva în spate.
Dar, stupoare, înainte de şedinţa-cheie, PUSL a întors armele… din nou! S-a refăcut alianţa despre care se vorbea încă de acum o săptămână (PSD-PNL-PUSL). Aparent, au sunat telefoanele şi soldaţii dezertori au fost readuşi în rândurile armatei loiale.
La tot pachetul ăsta de „Haus of Carţ” cu juveţi, dame şi popi s-a alăturat şi jolly joker-ul AUR. Da, AUR, acel partid „antisistem”, ai cărui lideri ţipă ca din gură de şarpe că nu vor să audă de alianţe cu „pătaţii” din partidele tradiţionale. Ce au făcut consilierii antisistem?
Păi, desigur, au votat cu sistemul. Asta deşi ei neagă, prin vocea lui Mihai Enache, fost candidat AUR la PMB. Acesta a scris pe Facebook că toţi cei cinci consilieri generali AUR au votat împotriva tuturor candidaţilor.
Doar că, la numărătoarea votului, nu a fost niciun buletin care să fie înregistrat aşa. Au fost 33 pentru PSD-PNL, 15 pentru ADU-REPER, plus unul anulat.
Spunea Enache, în postarea lui, că de fapt cinci userişti au votat cu PSD-PNL ca apoi să dea vina pe AUR. Un scenariu care arată ca nişte efecte speciale desenate în Paint…
Deznodământul de dinainte de genericul pe care sunt trecuţi 55 de actori din CGMB şi câţiva regizori-păpuşari?
- Politicienii versaţi îi mănâncă cu fulgi cu tot pe cei mai tineri, care nu ştiu să joace poker în culise.
- Alianța Dreapta Unită, cu cele mai multe mandate în CGMB, a rămas cu buza umflată. O să îşi treacă proiectele doar când o să vrea balaurul cu mai multe capete.
- Nicuşor Dan va avea din nou de răzbit printr-un consiliu ostil. Dacă rămâne primar general, vor fi patru ani de compromisuri făcute coaliţiei conduse de PSD.
- Adrian Vigheciu pare cel mai câştigat din toată ecuaţia asta. Dacă s-ar întâmpla ca Nicuşor Dan să ajungă preşedinte, el ar fi primar general, până la noi alegeri.
- George Simion şi-a mai ciobit încă un pic din platoşa de aur, de luptător antisistem. Probabil de la atâta bătut în piept că se luptă cu social-democraţii, în vreme ce, pe plan local, votează cot la cot cu ei.
- De final, cea mai tristă concluzie. Bunăstarea bucureştenilor e lăsată iar la coada cozii. Când toată lumea e ocupată cu intrigi, mai are cineva timp să se gândească la termoficare şi trafic? Mai puţin panem, mai mult circenses…
