Comuna Grădiștea din nordul județului Ilfov, aflată la aproximativ 30 de kilometri de „ora exactă” a Capitalei, a înregistrat cel mai mare procent de votanți ai candidatului „meteorit”, doctorul în pedologie Călin Georgescu.
Cu legătură divină sau nu în acest caz, comuna își trage numele din substantivul grădiște, adică „ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui”, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române.
Pe aceste „meandre ale concretului”, vorba fostului șef de stat menționat în titlu, am pornit și noi în căutarea unor răspunsuri cu privire la cel mai mare procent din Ilfov obținut de „revelația” primului tur de scrutin al prezidențialelor.
Peste 31% dintre persoanele cu drept de vot de aici l-au votat pe candidatul cu viziuni extremiste. Așadar, ar putea fi de maxim interes public să aflăm ce i-a convins pe cetățenii de aici să pună ștampila în dreptul lui. Am găsit în schimb doar confuzie, un pensionar surprinzător de conectat la „viața cetății”, o directoare de școală nervoasă, un Mercedes gri pe post de mașină de poliție și un poștaș la a treia generație, într-o clădire care stă să cadă. Dar și un primar „cu relații”.
Nici măcar figura lui Călin Georgescu nu era de găsit pe panourile special amenajate pentru alegerile din această perioadă. Ca un avertisment profetic, chipul simpatizantului legionar „chemat” de Dumnezeu să candideze la alegerile prezidențiale l-am găsit lipit pe un avizier de pe Strada Libertății. În partea stângă a panoului, o săgeată care îi îndruma pe alegători către una dintre cele două secții de votare.
De aici ne-am început drumul întrebărilor noastre.
Vizavi de panoul electoral, în același ton profetic, veghează o statuie a unui soldat în poziție de repaus, care are o pușcă sprijinită la bocanc, pe care o ține de țeavă cu ambele mâini, de parcă ar fi dispus în orice moment să apere suveranitatea României.
„Eroilor din comuna Greci căzuți vitejește pentru întregirea neamului 1916-1918”, scrie pe placa din piatră care stă la baza soldatului de bronz ilfovean.
O statuie care amintește de puținele perioade din istorie când românii au luptat cot la cot cu rușii. Dar și când au fost obligați, în urma unui armistițiu impus de aliații lor, să încheie o pace rușinoasă cu efecte pe termen lung.
Săgeata de pe panoul electoral conduce spre singura școală din Grădiștea, care, de altfel, a fost și a doua noastră oprire. Aici au fost organizate duminică două secții de votare și încă un panou electoral, fix la poartă, astfel încât toți cei care intrau cu gândul la ștampilă să fie judecați anticipat de privirile figurilor de pe afișe.
Rezultatele la închiderea urnelor: Călin Georgescu 31%, Marcel Ciolacu 19,5%, George Simion 16,4%, Nicolae Ciucă 12,4% și Elena Lasconi 10,2%.
Șansa ratată a lui Cristian Diaconescu
La trei zile de la alegeri, trei bărbați trecuți de cel puțin prima tinerețe se aflau în fața școlii din Grădiștea, în jurul prânzului. La acea oră, mai mulți elevi din clasele primare intrau, pe rând, în școală, sub privirea vigilentă a unuia dintre bărbații de la poartă, în timp ce unii elevi mai mari ieșeau încet din curtea școlii, în grupuri răsfirate.
Unul dintre străjerii instituției de învățământ, Marian Bâlea, în vârstă de 73 de ani, ne-a spus agitat de sub căciula sa trasă până aproape de sprâncene că nu-și poate explica amploarea pe care a luat-o „fenomenul” Georgescu în comuna Grădiștea.
El a mărturisit că nu a votat în primul tur al alegerilor, pe motiv că cel care simțea că îl reprezintă, chiar și într-o mică măsură, candidatul Cristian Diaconescu, nu ar fi avut șanse să intre în turul doi.
O risipă de energie adică. Asta deși rezultatul alegerilor de duminică a arătat că, uneori, „șansele” candidaților îi pot lua prin surprindere atât pe cetățeni, cât și pe politicieni sau sociologi.
Deși pensionarul părea să mai aibă o droaie de cuvinte de spus despre alegeri, politică, tineri și viața în comuna Grădiștea, discuția a luat o pauză bruscă, atunci când directoarea școlii aflate în reabilitare, a ieșit rapid să ne întâmpine, cu un aer iritat, și ne-a confruntat cu un chestionar fulger:
„Cine v-a dat permisiunea să fotografiați aici? Cine sunteți? Știți că nu aveți voie fără să cereți voie?”, s-a precipitat șefa instituției de învățământ.
Ne-am îndepărtat ușor, împreună cu nea Marian, de nemulțumirea directoarei și de agitația elevilor care începuseră să tranziteze zona. Încercam în continuare, la pas, să aflăm cine sunt ilfovenii care au votat candidatul care a scos sute de tineri în stradă la câțiva kilometri distanță, în fața TNB, la mai puțin de 24 de ore de când a intrat în turul doi.
„Probabil tot tineri”, a afirmat nea Marian.
„Sfântă tinerețe grădișteană”
Bărbatul a mărturisit că nu știe cine să fi fost cei 407 locuitori din comună care au votat cu Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale. Dar are o bănuială.
Ce a auzit însă e că majoritatea celor care au dat acest rezultat ar fi fost mobilizați și încurajați de antrenorul echipei de fotbal din localitate.
Și alte persoane „grăbite” din Grădiștea, chestionate pe fugă, susțin același lucru, că tinerii ar fi majoritatea celor 31% care au clasat comuna pe primul loc în Ilfov în ceea ce privește votanții admiratorului lui Vladimir Putin. Totuși, toți par să fi intrat în pământ, la 72 de ore de la închiderea urnelor.
Pe terenul de fotbal al comunei, amplasat pe strada Școlii, din apropierea cimitirului, bătea doar un vânt rece dinspre comuna Izvorani, acolo unde-și are reședința prezidențiabilul Georgescu. Liniște deplină aici, nici măcar vreun ecou înfundat al vreunei mingi lovite și nicio urmă de vreun tânăr sau antrenor de fotbal.
Nea Marian, ghidul nostru de ocazie, ne mai spune contemplativ că pe tinerii din comună „i-a prostit TikTokul”. Adică acolo unde se desfășoară, în lumina ultimelor zile, o serie de meciuri la fel de reale ca cele de pe terenurile de fotbal. La ora asta, pe TikTok, pare că toate sunt intrate în prelungiri, iar rezultatele încă sunt incerte și încă se pariază cu câteva minute înainte de fluierul final.
„Fantoma” votantului
Pe strada Primăriei, aproape de intersecția cu strada Școlii, am întâlnit, în sfârșit, unul dintre votanții lui Călin Georgescu. Era îmbrăcat gros, cu mai multe straturi de haine, și purta după el o traistă strânsă-n pumn, semn că tocmai ieșise să-și facă cumpărăturile. Ne-a rugat să vorbim mai tare, pentru că nu aude prea bine. Atunci am observat aparatul auditiv în contrast cu vârsta sa, undeva în jurul a 40 de ani.
Nu s-a sfiit să ne mărturisească care a fost alegerea lui politică, iar din răspuns am înțeles și cât de informat a fost votul său.
„Păi eu tot pe Cătălin Georgescu l-am votat”, ne-a mărturisit grăbit bărbatul.
„Tre’ să-i mai schimbăm și noi pe toți hoții ăștia care fură întruna de ani de zile. Ce să facem?”.
N-am apucat să aprofundăm prea mult discuția. Un Mercedes gri oprește pe mijlocul străzii și, de sub o șapcă neagră plecată dintr-o ceafă solidă, ne trezim la rândul nostru din nou chestionați:
„Cine sunteți? Am înțeles că fotografiați școala!”, ne-a întrebat tânărul cu privire de polițist pe cale să deslușească un mister criminal.
Îl asigurăm și pe el că este total legal să fotografiezi clădirea unei școli aflate în reabilitare, fără a surprinde fețele elevilor, iar chestionarul a continuat:
– „Îi întrebați pe oameni de ce au votat cum au votat. De unde știți cum a votat Grădiștea?”
– Păi e pe site-ul AEP.
– „Păi și la București nu e tot pe site?”
– Ba da.
– „Păi și eu pot să vă întreb, de ce s-a votat Lasconi la București?”
– Probabil din aceleași motive.
– „Dar ce faceți aici?”
– Un reportaj.
– „Bine, faceți!”
Acesta a fost interogatoriul care a durat suficient de mult cât singurul alegător a lui Georgescu găsit până atunci să dispară, ca prin minune, de lângă noi.
Toate drumurile duc la Poștă
Peste drum de primăria comunei se află o clădire istorică, care pare lăsată de autorități să se prăbușească. Deasupra ușii, colorată de timp și de rugină, scrie „Poșta Română” pe un semn de culoare roșie atât de vechi încât pare că a deveni parte din imobil.
La intrare, rezemată de peretele bătrân o bicicletă aștepta pe cineva. Poștărița Grădiștei, cu gluga trasă pe cap și mănușile pe mâini, se pregătea să plece de la serviciu.
„Eu am votat cu PNL-ul, că na, era aici, primarul nostru e de la PNL. Când am plecat la secția de votare m-am dus cu nepoțica mea de mână și erau acolo la mine în cartier… Eu am cununat unul și îmi zice «Nașă, pe cine votezi? Să-l votezi pe Georgescu!» Habar n-aveam cine e ăsta, dacă vreți să mă credeți…”, ne-a transmis printr-o rafală de sinceritate care s-a oprit subit.
Înăuntru, pereții de pe holurile poștei sunt mâzgăliți cu un fel de „graffiti rural” cu pastă de pix, iar undeva ascuns într-un birou dezordonat îl găsim pe Nicolae Voicu, dirigintele oficiului poștal, șef și al doilea subaltern în același timp.
Cum era trecut de ora prânzului, într-o oarecare zi de miercuri mohorâtă, pe diriginte l-am găsit puțin „vesel”. Nu ne-a fost clar dacă anticipase vizita noastră într-un imobil parcă uitat de lume în care oaspeții pe nepusă masă sunt motiv de sărbătoare la orice oră din zi sau din noapte.
Pe cap are o șapcă de proletar de uzină, furată parcă de la personajele din „Peaky Blinders”, iar în rest haine groase care să păcălească teracota rece.
În poștă lucrează de când se știe, iar „demnitatea locală” de diriginte al instituției e în familia sa de aproape un secol, timp în care s-a transmis ca într-o dinastie, din tată în fiu, aflăm la scurt timp.
Nae, așa cum îl cunosc sătenii, este și unul dintre politicienii locali din Grădiștea. De mai bine de 20 de ani este consilier local, spune el. În urmă cu câteva luni a fost reales pe listele Partidului Național Liberal (PNL).
Deși este unul dintre cei mai conectați oameni din comună, îi lipsește conexiunea cu rețelele sociale. În timp ce se uita la telefonul mobil cu butoane de pe biroul din fața lui ne-a spus că a aflat de la cei mai tineri din comună despre campania de pe TikTok a lui Călin Georgescu.
„Nu prea am auzit vorbindu-se de el. După alegeri a venit cineva la mine și i-am zis: Arată cum v-a păcălit Georgescu de l-ați votat. M-a mirat și pe mine tineretul ăsta. Eu l-am urmărit din 2011, când voia Băsescu să-l pună prim-ministru. Mi-a plăcut atunci, nu zic că nu mi-a plăcut, dar ăștia tinerii ce dracu politică să știe. Tinerii ăștia, că și noi, când am fost ca ei, l-am ales pe Iliescu”, ne-a spus Nae Voicu cu o urmă de indignare în glas.
La alegerile parlamentare de duminica viitoare ne-a spus că-și va respecta carnetul de membru de partid și o să-și voteze colegii pe linie de partid de la centru. „Măcar noi să votăm cu ei”, a spus consilierul local Voicu râzând amar.
Ne-a mai spus că nu e mulțumit de candidații care au intrat în turul 2, dar consideră că Georgescu „e mai cultivat” decât Lasconi.
„La turul doi nu mai merg dacă mă supăr”, a tranșat poștașul transgenerațional.
Finalul discuției de jumătate de oră s-a transformat într-o adevărată lecție de istorie. Așa am mai aflat că lucrează într-o clădire veche de peste 130 de ani, care înainte de venirea comunismului aparținea unui boier local.
Ne-a povestit despre cum de 10 ani cere Poștei Române să-i dea bani să pună la punct clădirea care stă să cadă pe el. De fiecare dată a primit același răspuns pe care mulți dintre grădiștenii cărora le lasă pensia îl au în minte la final de lună: „fonduri insuficiente”.
Primarul liberal cu prieteni în PSD
Peste drum de Poșta din Grădiștea se află primăria comunei, care are și ea o clădire istorică „vechea primărie” cum îi spun locuitorii, devenită între timp depozit. În spatele ei răsare o clădire impunătoare, ridicată „pe fonduri” probabil, în care funcționarii din primărie lucrează.
Acolo l-am găsit și pe edilul liberal Toma Mihail, care la început a refuzat să vorbească cu noi: „Eu nu dau interviuri”, ne-a spus grăbit imediat ce ne-am prezentat.
Nu ne-am mișcat de pe loc și, după mai multe insistențe, ne-am întins la o discuție de peste o oră. Deși este cea mai influentă și conectată persoană din comună ne-a spus că nu a auzit, înainte de scrutin, că cetățenii pe care-i păstorește au de gând să voteze cu un personaj cu viziuni extremiste.
Ne-a spus și că a respectat toate regulile în campania electorală pentru turul I. A împărțit pliante pe stradă, a pus afișe legal, dar nu a mobilizat locuitorii în vreun fel pentru că alegerile prezidențiale le consideră „la libera lor alegere”.
„Nu ne-am implicat și nici nu ne implicăm atât de mult când sunt parlamentare, prezidențiale, europarlamentare pentru că e la libera lor alegere”, a mai spus liberalul Toma Mihail.
Deși partidul din care face parte a declarat „susținere necondiționată” pentru Elena Lasconi, în plan local pare că mesajul nu a ajuns ca un ordin de la centru, ci mai degrabă sub forma unei cereri opționale.
„Noi ne-am cam grăbit cu declarațiile: susținem necondiționat Lasconi. Păi de ce susținem necondiționat? USR-ul susținea necondiționat dacă era Ciucă? În turul 2, dacă ne întrebați pe noi, nici nu știi ce să faci. Clar trebuie să ne păstrăm linia europeană și toate chestiile astea, dar nu te atrage cu nimic să te duci la votare”, ne-a spus primarul ușor deranjat de directiva lui Bolojan de la centru.
Pe Călin Georgescu îl consideră un personaj politic periculos, dar despre care spune că-l „duce capul”. Votul pentru candidatul „meteorit” a venit pentru că românii, și locuitorii din Grădiștea, ar fi sătui de actuala clasă politică, mai punctează paradoxal primarul Toma.
„Dacă mă întrebați pe mine e un om foarte, foarte periculos, dar nu ai putea fi periculos dacă nu te duce capul”.
Matematica paralelă din „comuna lui Călin Georgescu”
Spre finalul discuției am aflat că primarul PNL din Grădiștea nu are doar prieteni în partidul din care face parte, ci și în PSD, cu care colegii lui de la centru au guvernat, până de curând, împreună.
Prietenii primari din PSD i-au confirmat că Marcel Ciolacu, candidatul social-democrat, a pierdut pe mâna lui alegerile prezidențiale după ce, în ziua alegerilor, s-ar fi dat ordin pe unitate de la liderii naționali să „mute” câteva voturi din fiecare secție candidatului AUR, George Simion.
„PSD-ul a pierdut pe mâna lor. Ce s-a discutat s-a întâmplat. Eu am colegi, prieteni primari PSD, cărora li s-a impus. De fapt, nu li s-a impus, au discutat în ședință și au stabilit să dea 10-20 de voturi pe secția de votare lui Simion. Sunt 20.000 de secții de votare, iar 10 voturi pe secție înseamnă 200.000 de voturi. Ciolacu a pierdut pe mâna lui”, ne-a explicat primarul PNL din Grădiștea.
După „neinterviul” cu omul-cheie din comună am ieșit pe ușă și, de pe parchetul nou din clădirea dichisită a primăriei, am călcat direct în noroiul de pe marginea drumului pentru a urca în mașină.
Înainte de a pleca spre București ne-am uitat înapoi spre poșta care stă să cadă. Apoi ne-am dat seama că am strâns și am plecat cu mai multe întrebări decât cele cu care am pășit prima dată, dar și o certitudine ca bătută-n piatră de la poștașul Nae: „Tinerii ăștia, că și noi când eram ca ei l-am votat pe Iliescu…”.
Editor: Cătălin Doscaș
