Ediția din acest an a Concursului Internațional George Enescu a înregistrat mai multe premiere. S-au înscris un număr record de concurenți: 667 de muzicieni cu vârste între 13 și 35 de ani, din peste 57 de țări. A fost mărită vârstă de participare, la 35 de ani.
A fost organizat un masterclass de interpretare dirijorală, instrumentală și aprofundare în studiul muzicii. Și, pentru prima dată la o competiție de acest nivel din lume, au existat și sesiuni de well-being pentru artiști.
Și Buletin de București a înregistrat o premieră, fiind pentru prima dată partener media al Concursului Internațional George Enescu. Din această perspectivă, am discutat cu Cristina Uruc, managerul Artexim, instituția care organizează atât concursul cât și Festivalul Internațional George Enescu, despre bilanțul ediției care s-a încheiat, dar și despre noutățile pentru marele eveniment de anul viitor.
Buletin de București: Care este bilanțul Concursul Internațional George Enescu, ediția 2024, din punctul de vedere al organizatorului, Artexim?
Cristina Uruc: Bilanțul este extrem de satisfăcător, pentru că, revenind la forma de organizare anterioară contextului pandemic, deci la cea din 2018, cu toate etapele la București, doar cu preselecția online, am avut o participare cu un nivel extrem de ridicat.
Anul acesta am avut un număr record de înscrieri, 667 de muzicieni, la toate secțiunile, respectiv violoncel, vioară, pian, compoziție, plus masterclass-ul de dirijat, interpretare instrumentală și aprofundare în studiu muzicii.
Datorită acestui bazin mare de selecție, nivelul concursului a fost, atât artistic cât și tehnic, foarte ridicat la fiecare secțiune.
Ne-a bucurat foarte mult să vedem sălile pline atât la concerte și recitaluri, cât și la finalele secțiunilor. Ne așteptam la finala de pian, pentru că este una dintre cele mai râvnite de publicul din București și nu numai, dar să vedem o sală plină la concertul de deschidere, care a avut un program extrem de modern și mai puțin regăsit în ceea ce înseamnă stagiunile obișnuite de concerte din București, a fost extraordinar.
Am deschis cu o simfonie în prima audiție mondială, scrisă de câștigătorul secțiunii de compoziție din 2022. O lucrare destul de lungă, de 40 de minute, dacă nu mă înșel, și o spun în calitate de compozitor, nu de manager.
Apoi Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră de Paul Constantinescu, iarăși o lucrare modernă, iar la final Poema Română, de George Enescu.
Lucrările au fost dirijate impecabil, și cred că și asta a adus în plus concertului, de către Delyana Lazarova, din Bulgaria. Reacția sălii a fost incredibilă, asta m-a impresionat cel mai tare.
Recitalurile s-au bucurat, de asemenea, de atenția publicului.
Finala de vioară iarăși a fost ceva incredibil, căci câștigătoarea locului doi a avut doar aproape 14 ani. Am urmărit-o în etapele preliminare și mi-am dorit să o văd în finală, mi-am dorit să o văd în fața unei orchestre, pentru că este o excepție, un copil să poată să evolueze în fața unei orcheste profesioniste cu asemenea curaj, talent, dedicare și consecvență.
Cred că a uimit atât publicul cunoscător cât și publicul meloman. A fost incredibilă prestația ei pe scenă și cu siguranță o vom vedea pe cele mai mari scene ale ale lumii.
Nu au fost discuții cu privire la premiile acordate. Nu au fost discuții despre cine merită, cine nu merită. Și asta ne-a bucurat foarte mult, pentru că asta înseamnă o jurizare transparentă și echilibrată.
Am încercat să reglăm jurizarea printr-o modalitate de vot propusă anul acesta. Juriile au avut un număr mare de membri, din școli diverse.
În plus, tot în premieră anul acesta, am adus în cadrul juriului, pentru semifinală și finală, manageri artistici cu cariere impresionate și confirmate, care au adus o altă viziune asupra jurizării și asupra evaluării unui muzician.
CITEȘTE ȘI: Violoncelistul Valentin Răduțiu: Este esențial ca muzica să fie într-o dezvoltare continuă
Da, nu am văzut discuții cu privire la felul cum s-a jurizat, ceea ce este rar, pentru că întotdeauna apar discuții.
Da, întotdeauna apar discuții. Și ceea ce am încercat noi prin regulamentele extrem de clare și stricte pe care le-am făcut și prin metoda mixtă de jurizare, adică am avut jurizare cu note și cu calificative, DA și NU, a fost tocmai de a asigura o obiectivitate cât mai mare.
DA a fost notat de la 6 la 10, NU a fost notat de la 1 la 5. De ce? Dacă foloseam doar DA și NU, Da-ul de 10 ar fi fost egal cu Da-ul de 6. Nu ai mai fi știut…
Deci a fost ceva de genul Da 6, Da 7, Da 8?
Da. Membrii jurului alegeau o notă de la 6 la 10 pentru DA și de la 1 la 5 pentru NU. Și atunci am avut o singură situație de egalitate, cred că la semifinala de vioară, care s-a rezolvat prin revotarea ultimelor locuri.
Dar, în rest, era foarte dificil să ajungi la o egalitate, având în vedere numărul de membri din juriu, metoda mixtă de jurizare și toate regulamentele pe care le-am urmat.
Au mai fost câteva premiere la ediția din acest an a Concursului Internațional Enescu. Una a privit faptul că vârsta de participare a fost ridicată la 35 de ani. Din câte am înțeles, doar acum, nu va rămâne așa și pe viitor.
Am făcut asta, cum a spus și Cristian Măcelaru, pentru că a existat acel gap între 2021-2022, când contextul pandemic, cât și cel geopolitic au redus numărul de înscrieri la Concursul Enescu.
Și a fost exact perioada de 3 ani în care cei care depășeau vârsta de 33 de ani, ce fusese înainte limita de înscriere, au pierdut posibilitatea de a se înscrie.
A fost o variantă pe care am ales-o pentru că și Federația Mondială a Concursurilor Internaționale sugerează că vârsta limită poate fi până la 35 de ani.
Asta a îngreunat, desigur, activitatea juriului, pentru că oricât de obiectiv ai fi, nu poți să nu iei în considerare un grad de maturitate al muzicianului. De asta spuneam că o fetiță de 13-14 ani în finală este excepțional, având în vedere că a fost flancată de câștigătoarea premiului întâi, care are 30 de ani, și de câștigătoarea premiului trei la dublu vârstei față de ea.
A doua premieră a fost masterclass-ul de interpretare dirijorală, instrumentală și aprofundare în studiul muzici. A fost o idee bună, a funcționat, va fi păstrat în următoarele ediții ale Concursului Enescu?
Da, va fi păstrat, pentru că este o oportunitate extraordinară atât pentru orchestra de tineret, cât și pentru participanții activi și pasivi la masterclass, ba chiar și pentru noi, pentru echipă, care am avut ocazia să asistăm la sesiuni de training care sunt ușor de urmărit și de înțeles până și de publicul larg.
Maestrul Cristian Măcelaru are o modalitate de a comunica inclusiv despre cum se scriu informațiile tehnice pentru dirijor în așa fel încât lumea să poată înțelege și să poată trăi odată cu dirijorul și cu interpretul experiența de formare muzicală.
Cu toții am trăit în acele momente emoțiile muzicienilor de pe scenă, fricile dirijorilor în fața orchestrei, pentru că este imposibil să nu simți o frică în momentul în care deschizi o partitură și te trezești în fața a 80 de oameni dintr-o orchestră care așteaptă totul de la tine.
La un simplu gest al tău, ei reacționează imediat și atunci ți-e frică să vezi cum gestul tău, dacă este necontrolat, poate să ducă către un rezultat greșit din punct de vedere artistic și muzical.
Important este exact ceea ce s-a întâmplat în săptămâna aceea, să ai un ghid care te privește din interiorul orchestrei, dar care nu reacționează la gesturile tale, ci pur și simplu le analizează și ți se explică.
Felul în care semnalează erorile, să le spunem așa, este foarte important, pentru că o semnalare a unei erori în timpul formării unui muzician tânăr poate să ducă la moartea în fașă a carierei acelui muzician, deoarece poate să producă extrem de multe frustrări.
În schimb, maestrul Cristian Măcelaru are un dar al comunicării, să nu demoralizeze. Atunci când ești în fața unei mulțimi și vine cineva pe care tu îl apreciezi extrem de mult și îți dă peste mână urât, te demoralizează complet.
Poate te gândești că dacă acel om pe care tu-l consideri zeu în domeniul în care vrei să pătrunzi și tu, pe care îl vezi ca model de urmat, nu știe cum să te îndrume și nu știe cum să vorbească în așa fel încât să te ajute să te dezvolți, nu să cazi, va avea urmări rele.
Aici ajungem la a treia premieră a ediției din acest an a Concursului Enescu, acele sesiuni de well-being. De unde a venit ideea, în condițiile în care acest concept poate fi perceput ca superficial?
Ideea a apărut pentru că suntem foarte atenți la nevoile muzicienilor în dezvoltare și nu numai. Noi, în echipă, fiind majoritatea muzicieni, ne-am dat seama că trebuie să existe un sprijin, un ghidaj clar și limpede și un echilibru.
Trăim într-o societate care se dezvoltă extrem de rapid. Uneori presiunea este foarte mare, cu atât mai mare pe un muzician tânăr care participă la un concurs, care are o responsabilitate de a demonstra că este cel mai bun dintre cei mai buni.
Eșecul poate fi trăit extrem de intens. Și pentru toate aceste lucruri există niște tehnici.
Deschiderea noastră, fiind primul concurs internațional din lume care a propus tipul acesta de sesiuni, a fost extrem de mare. Ne-am dorit să stimulăm interesul muzicienilor în a se îndrepta către ei înșiși, în a-și găsi echilibrul.
Evident, dacă și-au dorit, pentru că aceste sesiuni au fost opționale, pe bază de înscriere. S-au desfășurat întotdeauna la finalul primei etape, deci concurenții nu mai erau în concurs.
Majoritatea celor care au apelat la sesiune de well-being au fost dintre cei care nu au trecut mai departe în etapa a doua și ne așteptam la lucrul acesta, deși a fost deschis pentru toți concurenții, pentru că lumea asta competitivă întotdeauna te presează să studiezi cât se poate de mult pentru următoarea etapă.
Și cred că ceea ce Angelica Postu și Anca Maria Cristescu au făcut cu muzicenii care n-au trecut mai departe a fost să le deschidă un pic calea către o abordare mai personală a emoțiilor pe care trebuie să le gestioneze, prin tehnici de respirație.
Nu s-au făcut sesiuni de psihologie, să se analizeze artistic, tehnic sau altfel evoluția de pe scenă, ci pur și simplu s-a mers pe gestionarea emoțiilor după aflarea unui rezultat care nu este cel la care s-ar fi așteptat.
Bănuiesc că între timp s-a lămurit lumea despre cum a fost.
Nu știu dacă s-a lămurit lumea în totalitate, este și dificil. Atunci când faci un lucru pentru prima dată, atât la nivel național cât și internațional, este dificil să convingi oamenii că aceste sesiuni sunt absolut vitale pentru tot ceea ce înseamnă tânăr muzician.
Cu siguranță percepția a fost în marea majoritate pozitivă, pentru că întotdeauna avem grijă ca propunerile și noutățile pe care le aducem să aibă un argument solid la bază. Nu venim cu idei, cu propuneri și cu noutăți doar de dragul de a le face, ci avem u un context și o explicație pentru absolut tot.
Există, evident, și unele reacții ca și cum ar fi fost nu sesiuni de well-being, ci de wellness. Dar unii nu s-au uitat la background-ul oamenilor care fac asta, ce au mai făcut înainte, de ce au fost selectați.
Anca este flautistă, Angelica este pianistă. Cine mai bine decât doi interpreți care au studiat toată viața lor și au participat la concursuri și care s-au specializat și în zona aceasta de gestionare a emoțiilor prin exerciții fizice și mentale să poată susține mai bine viitoarea generație de muzicieni?
Nu am luat niște psihologi care nu știu ce înseamnă să cânți pe scenă.
Care au fost nemulțumirile pe care le-ați avut cu privre la ediția de anul acesta? Ce ar trebui făcut mai bine pentru ediția următoare?
Ce aș face mai bine pentru ediția următoare este mărirea numărului persoanelor care se ocupă de Concursul Internațional Enescu pe teren.
În primul rând, formarea lor în direcția profesionalizării în lucru în lumea spectacolului și a organizării de evenimente de nivel internațional. Cred că asta este cea mai mare bubă pe care nu numai noi, Artexim, ci și toate celelalte instituții de cultură și spectacole o au: resursa umană specializată în organizarea unor astfel de evenimente. De aici pornește totul.
Dacă ai o echipă care este formată la cel mai înalt nivel și majoritatea din echipă este acolo la nivelul pe care ni-l dorim cu toții, atunci lucrurile funcționează mult mai bine.
În rest, vorbim de provocări, situații care sunt inerente și care se rezolvă pe parcurs. Nu a existat nimic care să nu poată fi rezolvat imediat, cu resursele pe care pe unele festivaluri le au.
Am avut și voluntari de la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” și de la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”.
CITEȘTE ȘI: Violonista Maria Marica, câștigătoare a Concursului Enescu: „Nu am timp să spun altceva decât adevărul”
S-a terminat Concursul Enescu 2024, urmează Festivalul Enescu 2025. Ce puteți anunța acum?
Putem anunța în momentul acesta că Festivalul Internațional George Enescu va avea loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și va fi deschis în mod tradițional de maestrul Cristian Măcelaru, directorul artistic, și Filarmonica George Enescu.
Cred că am dezvăluit deja că solistul serii va fi Nemanja Radulović , câștigător al Concursul Internațional George Enescu și unul dintre cei mai urmăriți tineri violoniști la nivel mondial în momentul acesta.
Ce mai pot să spun este că vom avea o nouă serie de concerte, interdisciplinară, care va alătura muzica clasică noilor tehnologii.
Ne dorim foarte mult atragerea publicului tânăr și vom stimula asta prin programele pe care le vom prezenta și prin câteva proiecte pilot, pe care le vom anunța la timpul potrivit, care ies din sala de concert și merg în spații neconvenționale.
Vom avea cu siguranță aproape 4.000 de artiști la București, ceea ce înseamnă o desfășurare logistică extrem de de mare și, cum spuneam, o dorință de a încerca să găsim resursa umană care să poată să contribuie la construcția acestui program.
Ne pregătim în luna decembrie să dăm public programul Festivalului și să începem și vânzarea de abonamente pentru Sala Palatului și Ateneul Român.
Ceea ce iarăși pot să zic de acum este legat de vânzarea de bilete: nu va mai exista loteria, ci un contingent de abonamente pe care îl vom calcula în funcție de media de cereri pe care am avut-o pentru edițiile din 2023 și 2019.
Cu siguranță nu o să fie niciun fel de de problemă, așa că așteptăm cu interes să vedem reacția publicului atunci când vom prezenta primul program de festival 100% sub semnătura maestului Cristian Măcelaru.
CITEȘTE ȘI: Violonista Mihaela Martin: În continuare este foarte mult talent în România, însă nu este cultivat
Comments are closed.