Tragedia Teodorei Marcu, femeia gravidă ucisă în complexul rezidențial Cosmopolis, este „consecința a aproape zece ani de abuz care a luat multiple forme”, declară Andrada Cilibiu, activistă Centrul FILIA, pentru Buletin de București.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Aproape un deceniu de abuz: „Școala ar trebui să asigure un spațiu sigur”
Abuzul a început cu nouă ani în urmă, când victima avea doar 14 ani, iar agresorul ei 40. În ciuda diferenței de vârstă, relația dintre cei doi a fost etichetată, în spațiul public, mai degrabă ca o relație de amor și nu una bazată pe grooming.
Andrada Cilibiu atrage atenția că orice act sexual cu un minor sub 16 ani este considerat viol, dacă diferența de vârstă este mai mare de cinci ani, conform legislației în vigoare.
Niciun minor sub vârsta de 16 ani nu poate să-și dea consimțământul informat pentru relații romantice sau sexuale cu un adult.
Andrada Cilibiu, activistă la Centrul FILIA
Groomingul reprezintă o tehnică de atragere a victimelor, folosită de prădători. Termenul se referă la procesul prin care adulții formează o relație de atașament și încredere cu copii sau tineri, bazată pe manipulare și înșelăciune, cu scopul de a-și abuza sexual victimele.
Reprezentanta ONG-ului explică faptul că, din nefericire, copiii sunt descurajați să vorbească cu adulții din jurul lor, în lipsa unui spațiu sigur. De altfel, cei mici nu sunt învățați să recunoască groomingul și să vorbească despre abuz, având în vedere că subiectul este rareori abordat în spațiul public, educația sexuală lipsește din școli, iar statul român nu recunoaște acest fenomen.
„Este o infracțiune care are loc mai ales în relațiile cu copii, copii care sunt adesea descurajați să vorbească cu adulții din jurul lor, pentru că fie sunt supuși de ei la alte forme de abuz, fie nu au învățat să recunoască abuzuri.
În plus, copiii sunt, de fapt, cei mai vulnerabili în față acestor dinamici de putere absolut inegale cu adulții din viața lor. Aici, școala ar trebui să fie principalul pilon, mai ales atunci când vorbim de copii care provin din familii vulnerabile, disfuncționale, violente și așa mai departe.
Copiii ar trebui să aibă un refugiu în spațiul școlii, care să le vină în ajutor și să-i învețe aceste lucruri, dar din păcate, suntem departe.
Decidenții noștri încă consideră că educația sexuală o să-i învețe pe copii să facă sex, în loc să privească adevărul în față și să concluzioneze că educația sexuală, de fapt, îi va ajuta să se protejeze de abuz.
Andrada Cilibiu, activistă la Centrul FILIA
Tragedia Teodorei Marcu. Al 25-lea caz de femicid în ultimele cinci luni
Tragedia Teodorei Marcu reprezintă al 25-lea caz de femicid (crimă bazată pe ură împotriva femeilor) înregistrat în România în ultimele cinci luni, semnalează Centrul Filia. Un protest în Piața Victoriei va avea loc astăzi, 3 iunie, pentru a semnala lipsa unor măsuri eficiente de prevenție și protecție a victimelor violenței de gen.
„Din păcate, pentru că trăim într-o societate puternic patriarhală și care, în general, nu le crede pe femei atunci când vorbim despre abuzuri, femei care sunt descurajate să meargă să raporteze violența de gen sau agresiunile prin care trec, evident că și asta a cântărit în a o descuraja pe victimă să își găsească dreptatea în justiție, fiind un proces destul de greoi.
Avem nevoie ca femicidul să fie incriminat în legislația noastră. Practic, statul român nu recunoaște crima făcută pe bază de ură, doar pentru că victima este femeie, ceea ce reprezintă o mare problemă”, adaugă Andrada Cilibiu.
Tragedia Teodorei Marcu a culminat cu decesul victimei. Tânăra de 23 ani a fost împușcată cu patru gloanțe, chiar sub privirile fiicei ei, în vârstă de trei ani. Crima a avut loc pe stradă, în plină zi, în prezența mai multor martori, inclusiv copii. Ulterior, agresorul ei s-a sinucis.
Pe parcursul ultimilor ani, Teodora Marcu a depus mai multe plângeri pentru amenințare, fără ca acestea să prevină atacul.
Mai mult, victima știa că abuzatorul deține arme de foc și a solicitat judecătorilor să îl oblige pe bărbat să le predea poliției, însă cererea i-a fost respinsă pe motiv că „nu s-a probat faptul că acesta ar poseda arme sau că ar fi folosit astfel de mijloace”.
Măsuri pentru combaterea violenței împotriva femeilor
Nici groomingul, nici femicidul nu sunt recunoscute în legislație. În plus, nici măcar legislația actuală nu este pusă în practică, semnalează activista.
Printre măsurile solicitate de societatea civilă se numără: pregătirea specialiștilor în domeniul violenței (polițiști, asistenți sociali etc) pentru a avea o abordare care nu blamează victima, servicii de consiliere pentru agresori și educație sexuală în școli.
„O altă problemă este că avem multe legi bune care nu se pun în practică, de la brățările de monitorizare, pe care le avem de anul trecut peste tot în țară, dar nu monitorizăm agresorii pentru că nu toate victimele sunt informate în legătură cu acest mecanism, la legile care acoperă și alte tipuri de violență, cum ar fi violența psihologică, socială și așa mai departe.
Aceste forme de violență, care sunt mai puțin vizibile, nu sunt considerate violență. Femeile sunt mai degrabă descurajate să depună plângere sau autoritățile sugerează că ar trebui să se împace cu agresorii, în loc să le găsească mecanismul de protecție.
Serviciile pentru victime și agresori sunt puternic subfinanțate. De altfel, serviciile pentru agresori, ca să scădem rata de recidivă și să facem educație și cu cei care au comis acte de violență sunt aproape inexistente, ceea ce este o problemă foarte mare.
Evident, una dintre soluțiile mai structurale ar fi educația, educație sexuală și educație pentru egalitate de gen, unde copiii noștri ar trebui să învețe ce este consimțământul, semnele unei relații toxice, cum arată formele de violență, cum se protejează în fața ei și așa mai departe.”
Victimele violenței, sprijinite de societatea civilă
Chiar dacă este nevoie de multe schimbări pentru ca autoritățile să ofere sprijin real și protecție victimelor violenței de gen, acestea sunt încurajate să reclame abuzul și să apeleze la organizațiile neguvernamentale cu expertiză în domeniu, pentru a primi sprijin pe parcursul procesului.
„Nu putem să promitem niciunei persoane care se află într-o situație de violență că parcursul va fi ideal, nu va fi ușor, cel mai probabil vor fi foarte multe piedici, dar este important să știe că nu este singură, că nu este vina ei, că sunt o grămadă de organizații, oameni care pot ajuta în acest sens.
Pe lângă ei, mai sunt toate femeile care au trecut printr-o formă de violență de gen și care sunt gata să se solidarizeze, să-și împărteșească povestea și să construiască un spațiu cât mai sigur pentru femeile care au cum curajul să vorbească”, a transmis Andrada Cilibiu.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Comments are closed.