Rockul românesc seamănă lexical mai mult cu manelele și muzica de biserică decât cu hip-hopul – toate trei au vocabular simplu, repetiții la început de vers și ton predominant pozitiv, arată newsletterului Știință și comunicare, care citează un studiu realizat de un cercetător din București, împreună cu unul din Sibiu.
Pop-ul, în schimb, repetă finalurile de vers, nu începuturile.
Cei doi, Erik-Robert Kovacs, de la Academia de Studii Economice, și Ștefan Baghiu, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, au analizat computerizat versurile a 14.000 de piese românești, în premieră pentru România.
Studiul „Clasificarea genurilor muzicale folosind caracteristici prozodice, stilistice, sintactice și bazate pe sentiment” mai arată că inteligența artificială poate identifica genurile muzicale exclusiv prin analiza textelor pieselor, fără să „audă” muzica.
Cercetarea oferă o perspectivă neobișnuită asupra modului în care limbajul artistic reflectă caracteristicile culturale ale diferitelor genuri muzicale populare.
CITEȘTE ȘI: Agenda Urbană cu Cosmin @ Buletin: Ce facem în weekend? Recomandări culturale pentru 16-21 ianuarie
Inteligența artificială, folosită pentru a analiza muzica din România
Cele aproximativ 14.000 de versuri de piese românești au preluate de pe platforme web publice care includ etichete de gen puse de utilizatori. Cercetătorii au aplicat tehnici de procesare a limbajului natural (NLP) pentru a extrage caracteristici prosodice, stilistice, sintactice și de sentiment pentru fiecare text.
Scopul a fost să determine dacă aceste trăsături pot diferenția în mod automat genuri precum folk, rock, pop, hip-hop sau manele.
Pentru analiza sentimentelor, cercetătorii au adaptat și îmbunătățit o librărie existentă de analiză a sentimentului pentru limba română (SentiLex), crescând acuratețea acesteia cu aproximativ 25% față de baseline-ul inițial.
Algoritmul folosește un model de regresie logistică, fiind antrenat pe un set de caracteristici extrase din versuri. Rezultatele indică faptul că anumite genuri pot fi recunoscute cu o acuratețe moderată doar pe baza textului:
- Genuri tradiționale și religioase au fost cele mai ușor de recunoscut, datorită pattern-urilor lingvistice distinctive.
- Pop și rock au prezentat provocări mai mari pentru clasificare din cauza caracterului lor mai hibrid și versurilor cu structuri mai variabile.
- Hip-hop s-a distins ca gen cu un vocabular complex, dar totodată dificil de clasificat fără informații suplimentare legate de ritm sau melodie.
Studiul rezultate sugerează că limbajul folosit în versuri – compoziția frazelor, densitatea lexicală, tiparele de repetiție și tonul emoțional – poartă amprenta culturală și stilistică a genurilor muzicale, iar un algoritm bine antrenat poate exploata aceste diferențe.
Autorii subliniază că muzica populară și comercială din România reflectă dinamici sociale complexe. De exemplu, genurile tradiționale – adesea asociate cu comunități rurale sau cu tradiții religioase – tind să utilizeze structuri de limbaj mai stabile și expresive distinct, ceea ce facilitează clasificarea automată. În contrast, genurile moderne, influențate de globalizare și hibridizare stilistică, prezintă texte mai variate și mai greu de categorisit strict pe baza limbajului.
Rockul românesc, mai aproape de manele decât de hip-hop
Una dintre observațiile surprinzătoare ale cercetării „Clasificarea genurilor muzicale folosind caracteristici prozodice, stilistice, sintactice și bazate pe sentiment” este că, din punct de vedere lingvistic, versurile din rockul românesc sunt mai apropiate de cele din manele decât de hip-hop.
Algoritmul a identificat similarități semnificative între cele două genuri în ceea ce privește vocabularul, structura frazelor și încărcătura emoțională a textelor.
În schimb, hip-hopul se distanțează clar, fiind caracterizat de densitate lexicală ridicată, construcții narative mai elaborate și un limbaj mult mai specific, greu de confundat cu alte stiluri. Practic, pentru inteligența artificială, rockul și manelele „sună” mai asemănător la nivel de text decât ar fi intuit publicul.
Autorii explică fenomenul prin faptul că, în România, atât rockul cât și manelele folosesc frecvent teme emoționale directe – dragoste, dezamăgire, conflict interpersonal – și un limbaj accesibil, în timp ce hip-hopul se apropie mai mult de discurs social, autobiografic și protestatar.
CITEȘTE ȘI: Alice și Marina Minoiu aduc în premieră în România o gală de balet dedicată geniului George Balanchine
