Andrew Tate sau Cobra Tate, cum îl cunosc mulț dintre urmăritorii lui, este unul dintre cele mai controversate personaje din mediul online. Tate s-a născut în Washington, Statele Unite, însă la scurt timp familia s-a mutat în Marea Britanie, iar în 2017 a început să aibă afaceri în România și o proprietate în Voluntari, lângă București. Andrew Tate a apărut pentru prima dată în spațiul public datorită carierei de kickboxer, sport în care a câștigat titlul de campion mondial de patru ori.
După ce s-a retras din Kickbox, Tate a participat la reality-show-ul Big Brother din Marea Britanie, dar după doar șase zile a fost dat afară pentru că pe rețelele sociale a apărut un video în care lovea cu cureaua o femeie. Andrew Tate a devenit popular în rândul tinerilor mai ales după ce a lansat proiectul „Hustlers University“, prin care fostul kickboxer promite celor care se abonează că, în schimbul unei sume mici de bani, vor învăța să devină bogați. Alături de fratele său, Andrew Tate a stârnit des controverse legate de postările sale pe rețele sociale. În mai multe videoclipuri postate pe Tik Tok, Tate „laudă“ România pentru că aici „nu există feministe. Nu există homosexualitate pe față“. El susține că acesta este unul dintre motivele pentru care el a ales să-și cumpere o casă în România.
Tate are acum accesul interzis pe Tik Tok, Instagram și Facebook, nu însă și pe Twitter. Andrew, împreună cu fratele lui, Tristan Tate, au început să aibă probleme cu legea în România în urmă cu câteva luni, când poliția a găsit în vila lor din Voluntari două fete care susțineau că au fost sechestrate. Dosarul a ajuns la procurorii DIICOT, iar acum se află în arest.
Buletin de București a stat de vorba cu Dan Rusu, doctor în criminologie și lector la Universitatea din Birmingham, unde predă din 2016. Înainte de a lucra în mediul universitar, Dan Rusu a absolvit masterul în Științe Psihologice la Universitatea din Glasgow.
Criminologul pune “fenomenul” fraților Tate pe seama curentelor sociologice autohtone în contextul unui val privind corectitudinea politică care emană din Vestul Europei.
Despre “masculinitatea” fraților Tate, comunitatea acestora care seamănă cu un adevărat cult, rețeta succesului în România și pârghiile ce pot fi folosite pentru a contracara răspândirea unor astfel de modele, în interviul de mai jos:
Cum se explică ascensiunea în mediul on-line și în presa de nișă a unor personaje precum frații Tate?
Tate propune revenirea unei masculinități primare, tradițional patriarhale în centrul discursului public. Este vorba despre o masculinitate care seamănă mai degrabă cu o caricatură prin stereotipul grosier performat de Tate, dar ce pentru mulți a trezit o melancolie a trecutului. Mai mult, revenirea stoicismului la care face apel Tate poate mobiliza o categorie de indivizi a căror reziliență tipic industrială nu-și găsește locul în societatea actuală. Se pare că trăim într-o criză a masculinității cel mai probabil emanată din situația precar economică a unor categorii de bărbați tineri ce au dificultăți în a-și construi o masculinitate sănătoasă. Chiar infracționalitatea violentă poate reprezenta un mod de a realiza o identitate masculină.
Mai mult, cred că ascensiunea lui poate fi explicată prin lehamitea creată de stânga politică dominantă din Vest care nu mai abordează problemele clasei muncitoare de astăzi (alienarea, precaritatea vieții economice, locurilor de muncă, familia tradițională). Prin votul de încredere dat lui Tate, unii tineri se revoltă împotriva corectitudinii politice ce domină Europa de Vest. Eu nu îi consider pe toți următori lui misogini sau extremiști, dar cred ca discursul fraților Tate poate radicaliza tinerii pe termen lung. După cum am mai spus și în alte apariții, Tate nu este decât o portavoce a ceva mult mai grav ce ține de structura societății în care trăim.
Considerați că TikTok, Twitter și Instagram au făcut ca cei doi frați să poată organiza o rețea de crimă organizată mai rapid și eficient? Ar fi reușit să ajungă în acest punct la fel de repede fără social media?
Întrebarea asumă că frații Tate au fost condamnați pentru trafic, ceea ce nu s-a întâmplat încă. Ei se bucură de prezumția de nevinovăție. În schimb, știm cum au fost folosite rețelele de socializare în trecut de grupuri infracționale organizate și teroriste. De bună seamă, aceste canale media pot fi folosite pentru a identifica persoane vulnerabile ce pot fi ulterior exploatate. Astfel, se poate specula nevoia de bani, atenție, dragoste, apreciere, sau chiar de supraviețuire în multe cazuri ale unor femei și bărbați. Mai mult, accesul este facilitat foarte simplu prin mesaj direct. De acolo, posibilul traficant poate începe să câștige încrederea victimei, ulterior folosind frauda, forța, sau coerciția ca mecanisme de presiune. Persoane precum Tate, care sunt considerate ca fiind de succes prin prisma bunurilor pe care le afișează în mod opulent pe internet pot da impresia că nu au nimic de ascuns.
Pot fi aceștia încadrați în tipologia unor grupări mafiote anume?
Mafia este în sine o tipologie de grup criminal organizat. Nu pare ca pot fi înscriși acolo datorită lipsei ierarhiei familiale ce caracterizează o astfel de structură.
De ce este viața de noapte a Capitalei un mediul propice pentru astfel de personaje? De ce nu au proliferat la Budapesta, Sofia sau Chișinău?
Frații Tate au locuit o perioadă destul de lungă în Luton, Anglia. Acest oraș are o populație semnificativă de români. Este posibil ca acolo să fi închegat ceva relații cu țara noastră. Viața de noapte a Bucureștiului este a unei societăți în care statutul personal și succesul sunt determinate în mare parte de tipologia și nivelul consumului de bunuri. Aici mă refer la mașinile pe care le conduci, restaurantele la care mergi, s.a.m.d. Tate este expresia consumerismului neo-liberal fără opreliști. Am scris și la mine pe Facebook – după dezindustrializarea anilor ’90, românii nu își mai construiesc identități de succes prin ceea ce produc, ci mai degrabă prin ce consumă. Este o societate a consumului, iar psihologic acest consum are rolul de a umple un gol ce stă la baza structurii noastre. Foarte mulți bărbați, și foarte multe femei ar face orice pentru a-și hrăni “narcisismul orientat către consum”, cum ar spune Cristpher Lasch. Cred că sunt mulți ce proliferează și la Budapesta, Sofia, și Chișinău.
Plecând de la cazul Caracal și ramificațiile către traficanții de carne vie autohtoni, frații Tate au găsit un teren fertil în București pentru astfel de “afaceri”?
Cazul Caracal ne-a arătat o față a statului român inert, cu o birocrație criminală ce de multe ori privește cu dispreț viața cetățenilor. Într-un astfel de sistem, proliferarea infracționalității nu ar trebui să ne surprindă.
Profesia celor doi frați a contribuit în vreun fel la comportamentul agresiv și viziunea acestora despre „masculinitate“?
Nu aș vrea să punem în spatele unui sport perfect respectabil potențiala infracționalitate a fraților Tate. Nu cred ca are legătură. La nivel personal, în schimb, putem analiza ceva puncte comune. Sporturile de contact sunt violente și stimulează o încărcătură semnificativă de adrenalină. După retragearea din sport, o astfel de adrenalină poate fi stimulată prin infracționalitate. Mai mult, violența poate ascunde rușinea și umilința fraților din trecut (în cazul unor traume) și construiesc un statut social (mai ales unde nu există alte moduri). Lipsa de vulnerabilitate proiectată permanent în discursul lor trădează un clivaj ce are cel mai probabil o traumă mai veche unde aceștia s-au simțit mici și lipsiți de control.
Hustler’s University este o afacere pusă la cale de frații Tate în urma căreia cei care se abonau primeau sfaturi, cotra-cost, despre cum să câștige un venit pasiv cu ajutorul industriilor online. Sunt de urmat în vreo anumită măsură astfel de sfaturi?
Nu am cumpărat cursul și nici nu am avut șansa să mă înscriu la Hustler University. În general nu cred în soluții rapide la probleme serioase.
Teoriile conspiraționale despre Climate Change, atentatele din Statele Unite, promovate în mediul on-line de Andrew Tate, au reprezentat o dorință a acestuia de schimbare a publicului țintă?
Cred ca frații Tate ar spune orice pentru a atrage atenția.
Cât de importantă este comunitatea pe care au creat-o frații Tate în jurul lor pentru atractivitatea discursurilor/ideilor lor în continuare? Cât de importantă este pentru cei ce fac deja parte din ea?
Comunitatea lui Tate seamănă cu un adevărat cult. Mulți tineri îl venerează, văzându-l aproape ca pe un erou revoluționar, deși în realitate el nu spune nimic interesant sau nou. În general astfel de grupuri conferă un sentiment de apartenență membrilor, o identitate socială, cât și fantezia unui scop măreț comun. Aceasta comunitate este de fapt motivul pentru care vorbim despre Tate întrucât ea îi conferă o oarece relevanță.
La judecarea contestației de la Curtea de Apel București, Andrew Tate a apărut în fața instanței cu Coranul în mână. Ce semnificație are acest gest?
Prin folosirea Coranului, Tate încearcă să construiască o imagine pioasă, a unui individ cu profunzime și cu valori morale. Este posibil să reprezinte o tactică de negociere a unei identități pozitive sau etice pentru publicul ce îl urmărește pentru a combate o potențială stigmă/etichetă, dar și pentru autorități. Se consideră că o astfel de imagine poate influența verdictul justiției.
Frații Tate pot fi catalogați drept „șmecheri adevărați” sau „simpli cocalari”?
Eticheta de cocalar este aplicată de regulă unor anumite categorii sociale, construite mediatic ca fiind inferioare, ce se angajează într-un mod vulgar, irațional, chiar patologic de consum. De exemplu, atunci când te îmbraci, fără gust, din cap până-n picioare într-un anumit brand (vizibilitatea brandului este importantă). Deși unii au resurse economice pentru a cumpăra astfel de produse, cocalarii sunt denunțați pentru lipsa lor de capital cultural trădat prin estetica consumului. Dacă mergem pe principiile de mai sus, enunțate în criminologia culturală, frații Tate pot fi considerați adevărați „cocalari celebri”. În schimb, cocalarii sunt o subcultură marginalizată, demonizata și discriminată de societatea convențională, ori frații Tate nu par a fi marginalizați deloc. Avem de-a face cu o răsturnare a valorilor la scară mai mare.
Ce trebuie să facă un tânăr/tânără și ce nu trebuie să facă ca să ajungă un astfel de model? Dar părinții acestora?
Suntem ființe ce trăiesc cu și prin povești. Acestea sunt folosite pentru a interpreta viața, cultura, normele sociale și valorile din jurul nostru. Pentru homo narrans, povestea structurează și face înțeleasă experiența personală, ba chiar ghidează următoarea mișcare. Ne reprezentăm ca actori în propriul nostru scenariu și ne comportăm ca atare. Deși suntem autorii propriilor noastre povești, nu avem la dispoziție decât uneltele conferite de discursul/limbajul din jurul nostru. Astfel, pentru a ajuta tinerii, vă rog sa le dați uneltele necesare sau resursele narative să-și construiască povești/identități bazate pe virtuți și valori precum onestitatea, adevărul, întrajutorarea, munca, și perseverența.
Au contribuit Florin Râșteriu și Adina Capilnean.
FOTO COVER: Inquam Photos / Octav Ganea
CITEȘTE ȘI
