Suntem în plină Săptămână Mare a alegerilor – duminică vom merge la urne şi vom afla dacă oamenii vor dori moaşte electorale sau o icoană nouă la care să se închine… până la prima dezamăgire. Candidaţii se roagă de electorat să le ofere un loc în Edenul edilitar, deşi au păcătuit ori prin lăcomie, ori prin lene dublată de incompetenţă.
Avem toate ingredientele unui fiasco de proporţii biblice, o campanie electorală care n-a prea fost campanie. A fost circ, a fost teatru, a fost non-combat… dar nu campanie. Programele electorale au fost încropite şi prezentate mult prea puţin, dezbaterile au fost luate în derâdere, iar alegerile într-un singur tur sunt ca un topor la rădăcina democraţiei.
Zic şi Legea Divină şi cea lumească să nu furi. Oho, dar s-a furat cât se poate. S-a furat în sondaje, cu gândul că se mai schimbă deciziile votanţilor, când văd că a crescut câte unul ca Făt Frumos. S-a furat banul public, pentru pomeni electorale cu zorzoane, dar fără real beneficiu pentru comunitate. Şi, nu în ultimul rând, oamenii par să-și mai fure încă o dată căciula, seduşi electoral de câte un grangur cocoţat în funcţii, care le vorbeşte mieros despre dezvoltare, dar pus, hrăpăreţ, pe căpătuiala propriei sale familii.
Mai zice Decalogul să nu ucizi. În luna de campanie a fost ucis bunul simţ. Cu promisiuni halucinante, cu clipuri ridicole, cu conflicte uşor de demontat, dar puse pe tapet pentru a puncta în faţa credulilor.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. Păi, calomnia, denigrarea, defăimarea au fost sport naţional între politicieni. Acuze gogonate scornite din străfundurile minţii unor strategi de campanie au fost ori lăsate să curgă pe social media, pornite de la conturi false, ori rostogolite în presa care ia bani cu sacoşa de la partide. Nu că s-ar considera politicienii între ei „aproape”.
Au reuşit unii candidaţi să facă minuni (sau să le promită) mai ceva ca-n Cartea Sfântă. Pe ultima sută de metri, am auzit despre proiecte megalomane, menite să facă buzz în social media ori să mai atragă câte un nehotărât naiv. De fapt, au reuşit doar să provoace râs. Cei mai abili dintre politicieni şi-au păstrat în tolbă câte o inaugurare mult aşteptată şi au trâmbiţat-o ca încununare a unui „mandat plin de succes”. Juriul format din câteva sute de mii de oameni va decide dacă a fost aşa, la urne.
La urne unde joacă tare, cel puţin la Capitală, Sfânta Treime din sondaje. Fiecare dintre ei însoţit de un alai de heruvimi şi serafimi, însă fără nimic sfânt, într-o bătălie care a coborât nivelul până-n tina şi colbul păcătoşilor.
Şi-uite aşa urcă politicienii Golgota flancaţi de votanţi, însă niciunul nu va obţine izbăvirea, pentru că – nu-i aşa – până la urmă politica e ceva eminamente lumesc, iar ei se dedau la prea multe compromisuri incompatibile cu neprihănirea.
Iar după ziua de duminică, când o să se vadă cu sacii în căruţă, multora o să le învie pofta de ciolan şi o să uite de toate cele lumeşti promise norodului, acum şi până peste patru ani, amin!
