Departamentul de Stat al SUA a publicat, săptămâna aceasta, raportul privind drepturile omului în România, în 2021. În raport sunt menționați și doi dintre edilii de sector din București. Robert Negoiță e menționat în capitolul dedicat Corupției iar Daniel Băluță la Libertatea de Expresie. Raportul vorbește, la modul general, de o gravă corupție oficială înrădăcinată.

Legea prevede sancțiuni penale pentru corupția de către funcționari. Cu toate acestea, practicile corupte au rămas larg răspândite, în ciuda mai multor urmăriri penale a unor persoane importante. Au existat numeroase rapoarte de corupție guvernamentală în timpul anului, uneori cu impunitate. Corupția și utilizarea abuzivă a fondurilor publice au fost larg răspândite – Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România, în 2021.

La capitolul corupție, primul exemplu dat în raport este cel al primarului Robert Negoiță și face referire la o anchetă a jurnaliștilor de la Rise Project. Pe baza documentelor din masiva scurgere de informații Pandor Papers, jurnaliștii au descoperit că , 96,6 de milioane de euro au ajuns, prin subcontractări sau achiziții, de la Primăria sectorului 3 în firme românești conectate la suveica offshore pentru care sunt investigați frații Negoiță. Banii erau destinați anvelopărilor de blocuri și construirii de fântâni arteziene.

De exemplu, pe 13 octombrie, jurnaliștii de investigație de la Proiectul de Raportare a Crimei Organizate și a Corupției au publicat un raport în care susțineau că primarul în exercițiu al Secției 3 București, Robert Negoiță, a canalizat între 2012 și 2014, 83 de milioane de euro (95,5 milioane de dolari) din fonduri publice către o rețea de companii offshore legate de familia sa – Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România, în 2021.

Un alt exemplu de corupție la nivel înalt dat de departamentul de stat american este cel al lui Dan Șova, fost senator al Partidului Social Democrat și ministru al Transporturilor care a primit o pedeapsă de patru ani de închisoare pentru trafic de influență.

În timp ce mass-media independentă a fost activă și a exprimat o mare varietate de opinii fără restricții deschise, politicienii sau cei cu legături strânse cu politicieni și grupuri politice, fie dețineau, fie controlau indirect numeroase instituții de presă. Știrile și poziția editorială a acestor posturi au reflectat frecvent opiniile proprietarilor lor și au vizat criticile împotriva oponenților politici și a altor organizații media. Violență și hărțuire: Unii reporteri din întreaga țară au continuat să fie hărțuiți, dați în judecată sau amenințați de autoritățile pe care le-au investigat sau de împuterniciții lor – Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România, în 2021.

A doua mențiune a unui primar de sector este la capitolul dedicat libertății de expresie. Cazul Daniel Băluță – Libertatea este dat ca exemplu de hărțuire a presei. Edilul Sectorului 4 a depus cerere după cerere în instanță pentru a obliga publicația să nu mai menționeze numele său în articole. Mai mult, Băluță a depus la DIICOT o plângere în care i-a acuzat pe ziariștii de la Libertatea de organizarea de grup infracțional. În urma acestei plângeri doi jurnaliști de la Libertatea au fost audiați la DIICOT dar dosarul a fost clasat în cele din urmă. Băluță a pierdut și o mare parte din procesele intentate publicației.

De exemplu, pe tot parcursul anului primarul Sectorului 4 Bucuresti, Daniel Baluță, a depus peste 30 de dosare civile și plângeri administrative împotriva ziarul Libertatea și a cerut ziarului să nu mai menționeze numele lui în reportajele lor.
În perioada 20-21 mai, Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorismului a interogat conducerea și angajați de la Libertatea și Newsweek România ca răspuns la afirmațiile lui Băluță conform cărora reporterii au format un grup criminal organizat cu scopul să-l șantajeze. Ambele publicații au publicat investigații jurnalistice despre gestionarea greșită de către Băluță a licitațiilor și contractelor publice.
Organismele locale și internaționale de supraveghere a libertății presei, inclusiv Reporteri fără Frontiere au cerut autorităților să investigheze modul de gestionare a cazului de către direcție
și metodele intimidante de interogatoriu. În iunie, direcția a renunțat la o parte din acuzațiile împotriva reporterilor și a trimis dosarele rămase la DNA. Cazul a rămas pe rol din noiembrieÎn timp ce mass-media independentă a fost activă și a exprimat o mare varietate de opinii fără restricții deschise, politicienii sau cei cu legături strânse cu politicieni și grupuri politice, fie dețineau, fie controlau indirect numeroase instituții de presă. Știrile și poziția editorială a acestor posturi au reflectat frecvent opiniile proprietarilor lor și au vizat criticile împotriva oponenților politici și a altor organizații media. Violență și hărțuire: Unii reporteri din întreaga țară au continuat să fie hărțuiți, dați în judecată sau amenințați de autoritățile pe care le-au investigat sau de împuterniciții lor – Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România, în 2021.

La același capitol, al libertății presei sunt menționate în raport cazurile Emiliei Șercan, amenințată cu moartea pentru unul din articolele sale și al ziaristei Lucia Goracci din Italia și a echipei ei ținuți ostatici de senatoarea Diana Șoșoacă.

Rapoartele anuale de țară privind practicile în domeniul drepturilor omului, cunoscute și sub numele de Rapoartele privind drepturile omului, acoperă drepturile individuale, civile, politice și ale lucrătorilor recunoscute la nivel internațional, așa cum sunt prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte acorduri internaționale.

sursa foto cover colaj Facebook

(Visited 1,200 times, 1 visits today)