Trafic intens, claxoane, gaze de eșapament și un aer greu încărcat. Asta ne-a întâmpinat pe malul Dâmboviței, acolo unde, timp de trei ore, aproape 100 de voluntari au încercat să facă locului dreptate cu ocazia Zilei Internaționale a Râurilor. Cei mai mulţi voluntari erau femei, așa cum a remarcat și unul dintre organizatorii acțiunii. Printre zgomotul continuu al mașinilor și mirosul greoi, ne-am echipat cu mănuși și saci menajeri, ne-am suflecat mânecile și am umplut cam tot atâția saci de gunoi câți oameni eram acolo.
Sticle de plastic, bucăți din pachete de țigări, chiștoace și multe, multe resturi ale unor artificii făceau râul să pară mai degrabă un coș de gunoi, decât un „coridor verde-albastru” care traversează Capitala.
Ecologizarea „aparatului de aer condiționat al orașului”
La ieșirea din stația de metrou Timpuri Noi, trecătorii privesc râul din mers, conștienți probabil de faptul că Dâmbovița nu e un punct de referință pentru București cum e Sena pentru Paris, de exemplu. În drum spre locul întâlnirii stabilit de organizatori, un biciclist grăbit evită numeroasele bălți de pe trotuar, lăsate de ploaia de noaptea trecută.
La ora 14:00 fix, am ajuns la Nod Makerspace, clădirea industrială transformată în hub creativ, aflată pe locul fostei industrii a bumbacului. Soarele de primăvară încălzea deloc timid betonul de pe Splaiul Unirii.
Organizatorii, Asociația Parcul Natural Văcărești și Nod Makerspace, care au primit sprijinul Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) pentru această acțiune, au început prin a ne explica planul pentru ziua respectivă.
Înainte de a ne împărți pe echipe, cei de la Nod Makerspace au făcut un anunț important: lansarea programului „Dâmbovița Apă Dulce 2025”, un proiect gândit împreună cu Asociația Ivan Patzaichin, care își propune să redea râul oamenilor. Adică să nu rămână doar un loc pe lângă care mergi cu 60 de kilometri pe oră, ci un coridor ecologic al comunității.
„Râul poate deveni coridorul ecologic care să contribuie la răcorirea orașului”, spun inițiatorii programului, în manifestul lor. Canoistul român Ivan Patzaichin numea Dâmbovița „aparatul de aer condiționat al orașului”, o idee ușor utopică în Bucureștiul anului 2025.
Prezent la această acțiune a fost și arhitectul Teodor Frolu de la Asociația Ivan Patzaichin. El a vrut să afle direct de la noi care credem că este cea mai mare problemă a râului.
Răspunsul oamenilor a fost previzibil: Dâmbovița e sufocată de trafic. Aflată la doar câțiva metri de asfalt, despărțită doar de un parapet rece de beton, apa curge printre benzile de circulație. Astăzi, râul nu e al oamenilor, e al mașinilor.
Cea mai mare problemă a Dâmboviței este încapsularea ei în traficul acesta atât de mare. Provocarea pe care o avem cu toții este să cerem ca acest trafic să se reducă. Și nu va fi simplu, pentru că toată lumea crede că, dacă ai mai multe drumuri, rezolvi problema circulației.
Arhitectul Teodor Frolu, Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23
Revelion pe Dâmbovița
După briefing, organizatorii ne-au împărțit în două echipe. Prima s-a îndreptat spre zona dintre Podul Mihai Bravu și Șoseaua Vitan-Bârzești, pe latura de Nord a Parcului Natural Văcărești. Cealaltă a primit zona dintre Timpuri Noi și Piața Unirii.
Eu am fost repartizat în prima echipă, aproape de Parcul Văcărești, chiar în dreptul complexului rezidențial Asmita Gardens, și am pornit spre locul unde urma să ne suflecăm mânecile și să dăm piept cu mizeria.
Când am ajuns, prima mișcare a fost să îmi pun mănușile și să iau un sac de gunoi. Deși știam la ce să mă aștept, realitatea tot a lovit: solul era presărat cu nepăsare: chiștoace, pachete de țigări mototolite și, mai ales, resturi de artificii. Semn că locuitorii din Asmita Gardens au avut un revelion pe cinste.
Teamwork pe „pajiștea experimentală”
Vântul adia ușor, dar, din când în când, o mașină mai mare trecea cu viteză pe lângă noi, iar curentul stârnit de ea mă izbea în frunte cu tot cu praful care o urma. Deși eram lângă un râu, nu se simțea ca un loc liniștit.
Deasupra, clădirile rezidențiale și turnurile de birouri din sticlă te fac să te simți privit constant.
Pe teren, fiecare avea câte ceva de făcut, dar era mai degrabă o coregrafie improvizată. Unii se aplecau să adune gunoaiele, alții, cu greble în mâini, strângeau uscăciunile de pe micile spații verzi nearanjate, făcând grămezi de frunze moarte și crengi.
Câțiva voluntari săpau mici gropi pentru puieți, în timp ce alții presărau semințe de flori sălbatice în anumite zone desemnate de organizatori.
Am făcut echipă cu un voluntar care trecea cu grebla printr-o mică „pajiște experimentală”, un mic colț de verdeață din fața complexului rezidențial. El grebla, eu strângeam uscăciunile și le îndesam în sac.
„Teamwork makes the dream work”, a glumit el pe un ton părintesc. Și totuși, o echipă de voluntari a reușit, într-adevăr, să ecologizeze aproape patru kilometri de-a lungul Dâmboviței în doar trei ore.
În tot acest timp, traficul nu s-a oprit deloc. Pe lângă noi, șuvoaie de mașini goneau spre Pasajul Nicolae Grigorescu.
Motoarele mașinilor huruiau constant, indiferente la efortul a aproximativ 100 de oameni. Din când în când, câte un șofer mai arunca o privire fugitivă, dar majoritatea ne ignorau complet.
Foarte puțini au simțit nevoia să intervină cum au știut: claxonând. Ca și cum ne-ar fi încurajat sau ca și cum nu era deja îndeajuns de multă poluare fonică în zonă.
Cu ce am rămas după trei ore de strâns gunoaie
La finalul celor trei ore, sacii de gunoi s-au adunat lângă stâlpii de iluminat de pe Splaiul Unirii. Peste 100 de saci strânși de tot atâția oameni.
Pe moment, satisfacția era reală, cu toate că malul nu arăta radical diferit față de cum l-am găsit. La finalul celor trei ore aveam cu toții mâinile și hainele prăfuite.
Obosiți, dar mulțumiți, participanții au fost așteptați cu gustări binemeritate, iar organizatorii au înmânat fiecărui voluntar o diplomă de participare pentru „implicarea în transformarea Dâmboviței într-un râu mai curat și mai verde”.
Când am plecat, am privit râul încă o dată. M-am gândit că, atunci când mă voi plimba pe malul Dâmboviței și voi vedea puieții plantați, voi ști că a meritat.
CITEȘTE ȘI: Proiectul de regenerare a râului Dâmbovița, din nou pe masa Consiliul General
