Odată ajunsă în pădurea Snagov, sentimente contradictorii m-au izbit pe neașteptate. Dacă pe de-o parte mă bucuram de liniștea pădurii, de brebeneii ce răsăriseră timid la poalele copacilor, sticlele de băutură și plasticele, aruncate fără nicio rușine chiar în apa cândva limpede a lacului, mă revoltau cumplit.
Am putut explora o mică parte a paradisului prădat din apropierea Capitalei, cu ajutorul unui tur ghidat organizat de Fundația Snagov, pentru a admira florile de primăvară, inclusiv ultimii ghiocei ai pădurii.
Gardul din inima pădurii Snagov
Am părăsit Capitala în jurul orei 10:00, iar după un drum de aproximativ o oră și jumătate cu mașina, am ajuns în Snagov. La poarta „Căsuței cu Stuf”, m-am întâlnit cu restul participanților, două cupluri și o fetiță de câțiva anișori.
Am făcut cunoștință cu Constantin Turmac, președintele fundației și totodată, ghidul nostru echipat cu pungi, o lopățică de plantat și o găleată. Foarte pe scurt, ne-a explicat planul de atac și ne-a condus la prima destinație: Pădurea Fundu Sacului.
Ne-am oprit cu mașinile la o răscruce de drumuri, pregătiți de explorat. Mare mi-a fost mirarea să găsesc un gard chiar în inima pădurii.
Era mâna lui Remus Truică, unul dintre principalii vinovați pentru retrocedarea frauduloasă a 47 hectare din pădurea Fundu Sacului, condamnat definitiv în dosarul de corupție cunoscut drept „ Ferma Băneasa”, explică ghidul, cu o indignare profundă în voce.
La câțiva metri distanță, găsim și primele deșeuri. Doi saci negri de gunoi, lăsați de izbeliște. Cu lopățica amintită anterior, ghidul a descoperit, sub ei, râme, un miriapod și o ghindă încolțită pe care a oferit-o celei mai tinere participante.
Ne-a încurajat să luăm ghinde încolțite, să le plantăm într-un pahar, ca mai apoi, să le transplantăm la următorul drum prin pădure: „Faceți o faptă bună”, spune el, cu zâmbetul pe buze.
Așa se face că, am plecat acasă cu niște licheni galbeni și cu o ghindă norocoasă. În șir indian, am continuat plimbarea pe poteca îngustă a pădurii, urmându-i exemplul ghidului și mai adunând câte un ambalaj rătăcit.
Copacul prăbușit și lacul confiscat din pădurea Snagov
Următoarea oprire: copacul prăbușit, un stejar gigantic, devenit fundalul ideal pentru fotografiile de familie.
Este inexplicabil de liniștitor să fii înconjurat de arbori mai bătrâni decât tine cu zeci, chiar sute de ani – mai ales pentru bucureștenii obișnuiți cu betonul parcă fără de margini al orașului, cum este cazul meu. Te simți mic și liber, de parcă stresul și grijile tale nici nu mai contează în imaginea de ansamblu.
După câteva poze furate-n grabă, ne-am îndreptat către lacul Snagov, invadat de „Nelumbo Nucifera” și deșeuri. Nu seamănă cu nuferii vânduți printre mașini în București, căci rămăseseră doar fructele.
Spre nefericirea mea, nu am reușit să scap întru totul de betoanele Capitalei, din cauza unei intervenții ilegale asupra malului, probabil efectuate pentru a crește prețul terenului, după cum susține președintele fundației.
De altfel, acesta a povestit cum lacul Snagov, cândva refugiu al nomenclaturii în timpul verilor toride, a devenit „cuibușor de nebunii” pentru diverse vedete sau personaje conectate politic la cel mai înalt nivel.
„Ei vor liniște. La un moment dat, mergeam cu vaporașul pe lac și am văzut trei indivizi, toți cu arest la domiciliu, cu șalupele pe Lacul Snagov.
(…) Și atunci nu-i mai bine să nu fie turism la Snagov? Am făcut și noi vreo 40 sesizări penale, ne-au găurit barca cu bormașina, ne-au spart geamul la mașină, ne-au speriat niște voluntari”.
În căutare de tritoni
După un scurt popas la malul lacului, ne retragem la mașini pentru a explora o altă parte a pădurii. Ajungem într-o zonă plină de viorele, în apropierea căii ferate.
Aici ne întâlnim cu o familie din Ghermănești, căreia îi plăcuse atât de tare turul de săptămâna trecută încât decisese să revină mai pregătită.
Atât cei doi băieți, cât și părinții purtau cizme de cauciuc, fiind gata pentru ultimul stop al turului: una dintre bălțile permanente ale Pădurii Snagov.
Dacă de ochii nepricepuți acestea pot fi percepute ca focare de infecție din cauza culorii verzulii a apei, biologii sunt de altă părere, explică ghidul. Adăpostesc diverse specii de insecte, broaște și tritoni, fiind esențiale pentru conservarea biodiversității zonei.
Pe balta vizitată de noi se simţea amprenta omului, fiind aproape de marginea pădurii și implicit de carosabil. Probabil din acest motiv, nu am întâlnit niciun triton, însă am văzut, într-un final, o broscuță camuflată.
Turismul îngropat de viu în pădurea Snagov
În ciuda patrimonului natural impresionant al Snagovului, capacitatea turistică a scăzut considerabil, povestește Constantin Turmac, președintele Fundației Snagov.
„Snagovul are o veche tradiție de destinație eco-turistică, având o capacitate turistică maximă de circa 34.000 persoane/ zi de weekend, înregistrată de exemplu la începutul anilor 80’.
Oficial, s-a deschis ca destinație turistică începând cu 25 iunie 1993, după inaugurarea de către fostul primar al Bucureștiului, Dem Dobrescu, a parcului Plajei Snagov și a unei rețele de îmbarcațiuni, restaurant și alte lucruri de acest gen. Se venea la Snagov cu trenulețul de vacanță, erau mijloace de transport speciale pentru weekend. După ’89, cumva, infrastructura de turism a fost intenționat uitată, vedem că zona a crescut imobiliar foarte mult, au fost preluate vilele vechi.”
Fundația se luptă pentru inventarierea, conservarea și promovarea patrimoniului, organizând diverse activități, de la tururi ghidate și ateliere de biodiversitate până la campanii de colectare a deșeurilor din pădure și acțiuni de reconstrucție ecologică.
Cu toate acestea, printre cei care își doresc cu disperare pustiirea Snagovului se numără chiar autoritățile care ar trebui să-l protejeze.
Printre cele mai dureroase dovezi în acest sens se numără reducerea suprafeței Rezervației Naturale Snagov, înființate în 1952, de la 1147,7 hectare la doar 110 hectare, încadrarea unor terenuri din pădure în categoria „curți construcții” în Planul Urbanistic General (PUG) din 2005 pentru a deveni suprafețe construibile, eliberarea autorizațiilor de construire, retrocedările frauduloase, precum și schimbarea localității din stațiune de interes național în stațiune de interes local, explică Constantin Turmac.
În ciuda intereselor obscure care par să învăluie Snagovul, a gardurilor si proprietăților private care apar peste noapte, pădurile sale rămân o oază de liniște ce merită explorate măcar o dată în viață. Și asta cât mai repede cu putință.
CITEȘTE ȘI: REPORTAJ | Poluare și sudoare. Cu ce am rămas după trei ore de strâns gunoaie de pe malul Dâmboviței
Comments are closed.