În toamnă, am adoptat o căţeluşă de la adăpostul ASPA din Bragadiru. La sugestia soţiei, i-am pus numele Joy, pentru că sloganul lor este „Adoptă bucurie!”. Şi asta am făcut, am adoptat o zvârlugă care atunci avea cam două luni – bucuroasă ea că a scăpat de cuşcă, bucuroşi şi noi de ghemul de energie care ne-a luminat casa.
Lunile au trecut, zvârluga s-a făcut mare (bine, nu foarte mare, e un hot-dog păros cu picioare scurte) şi a venit vremea sterilizării. De-aici, e interesant pentru toată lumea care are un maidanez şi vrea să meargă să-l sterilizeze şi e curios să afle cum se-ntâmplă în cadrul campaniilor de sterilizare gratuită derulate de ASPA, despre care Buletin de București a tot scris.
Pasul unu. Am sunat la numărul de pe site-ul lor, m-au trecut pe o listă şi, la câteva zile, m-au sunat înapoi şi mi-au spus că au stabilit data unei noi campanii pe 9 martie. M-am programat la ora 11 şi am aşteptat ziua cu pricina. Între timp, am primit un SMS cu detaliile programării şi câteva sfaturi.
- Animalul nu trebuie sa manance nimic cu 12 ore inainte de prezentarea la clinica;
- Animalul nu trebuie sa bea nimic cu 5 ore inainte de prezentarea la clinica;
- Pentru sanatatea animalului, nu se recomanda sterilizarea femelelor in perioada de lactatie nervoasa, de alaptare sau in cea de calduri;
- Cainii cu detinator care nu sunt microcipati, vor fi microcipati si inregistrati in RECS gratuit;
- Pentru efectuarea operatiei de sterilizare, animalul trebuie sa fie clinic sanatos;
- Tratamentul postoperator este gratuit;
- La programare trebuie sa va prezentati cu actul dumneavoastra de identitate (domiciliul sau resedinta in Bucuresti) si carnetul de sanatate al cainelui (daca are).
In cadrul programului pot fi sterilizati/microcipati gratuit DOAR cainii de rasa comuna cu detinator.
Cu două zile înainte, am primit iar SMS-ul, în chip de reminder. Sâmbătă dimineaţă am mers la faţa locului. Pe 9 martie, sterilizările s-au făcut într-o clinică mobilă, instalată în curtea Administraţiei Şcolilor Sector 6. Apropo, sinistru loc. Este pe strada Răsadniţei, undeva în Giuleşti Sârbi, la capătul autobuzului 162. E genul de loc blocat în timp – am crezut iniţial că e ceva clădire dezafectată. Blocajul în timp e, de altfel, scrijelit în piatră, chiar la intrare.
În fine, noroc cu personalul de acolo şi toţi iubitorii de câini care au însufleţit locul. Şi, evident, cu patrupedele. Au fost câini mici curajoşi, câini mari fricoşi de nu se poate, schelălăieli, lătrături şi tânguieli de tot felul. Cel mai îndărătnic a fost un dulău cât un om cu care s-au chinuit patru inşi să îl bage într-o cuşcă, în aşteptarea operaţiei.
Pasul doi. Înarmaţi-vă cu răbdare. Aveam programarea la 11, am plecat cu câinele de acolo la 14:30. Aşteptaţi-vă să dureze chiar şi mai mult, aşa cum o tânără din echipă îi avertiza pe oameni. Sunt multe programări şi mai vin şi alţi oameni care întreabă dacă pot să vină cu maidanezul din faţa blocului, dacă-l prind. Oamenii de la Sache Vet, cei care au făcut sterilizările tura asta, au fost extrem de binevoitori, dar au muncit non-stop. Medicul veterinar era mai mereu cu bisturiul în mână, un nene făcea ture cu câinii anesteziaţi în clădire (şi duşi pe braţe până la duba-clinică) şi alţii făceau acte şi ordinea câinilor la castrat. M-am bucurat să o revăd acolo pe doamna Mara de la ASPA Bragadiru, chiar cea care ne-a dat-o pe Joy în septembrie – dădea şi ea o mână de ajutor la acte.
Evident, au fost şi nelipsiţii nerăbdători – o tanti care vocifera că ea e de la doişpe şi cât mai stă, un nene nervos că nu e preluat, deşi el a venit la programare… Oamenii literalmente au muncit încontinuu, mai mult nu aveau ce să facă. Eventual să se cloneze.
Pasul 3. Cât a stat la „reanimare :)”, noi am fugit la un petshop. Am luat mâncare specială pentru câinii sterilizaţi şi un guler d-ăla care îţi transformă câinele în veioză. Un veterinar ne-a spus că poate mânca şi boabe normale, cele slab calorice sunt doar pentru cazul în care ia mult în greutate după castrare. Nici gulerul nu e musai de pus – e pentru câinii care n-au stare şi se ling la operaţie. Rişti să te trezeşti că şi-a scos firele, ajungi iar la clinică şi, de data asta, nu mai e gratuit. Asta pe lângă chinul companionului.
Pasul 4. Aşteptaţi-vă la reacţii adverse cauzate de anestezic. Joy a vomitat de trei ori în noaptea de după operaţie, e apatică şi nu prea a mâncat.
Ăsta e doar un exemplu – poate să fie OK sau nu. Oricum ar fi, dacă aveţi probleme, sfaturi particularizate pentru fiecare căţel luaţi de la veterinar, nu de pe internet.
Şi da, sterilizaţi-vă câinele. Nu doar pentru că aşa spune legea şi că amenda-i mare. O doamnă îi spunea unei doctoriţe din echipă „să se mai gândească şi la sufletul animalului, ce atâta sterilizare”. Răspunsul a venit prompt şi i-a închis gura doamnei – doctoriţa a spus că s-a săturat să vadă câini striviţi pe şosea, pui aruncaţi pe câmp, câini cu parvoviroză şi care suferă pe străzi.
În plus, adăposturile gem de câini şi, în ciuda oamenilor care îşi dau silinţa să aibă grijă de ei, tot un chin e pentru bietele animale – cuştile alea neîncăpătoare sunt celule care unora le rămân casă până la ultima suflare.
