Protestele din Bucureşti din ultimele zile au strâns laolaltă tineri mânaţi de două sentimente: unul pozitiv, setea de libertate şi unul negativ: frica. Teama de spectrul dictaturii care pluteşte dinspre Est, teama că nu te mai poţi exprima liber, în discurs sau în atitudine, teama pentru că ai putea fi atacat pe stradă, aşa cum au fost ameninţaţi, de altfel, deja, activişti ori jurnalişti.
Buletin de Bucureşti a strâns de la protestele din această săptămână o serie de mărturii ale tinerilor dominaţi de speranţa că România nu se va abate de la drumul său proeuropean, dar în sufletul cărora s-a cuibărit, mai mult sau mai puţin, şi teama că cel mai negru coşmar al lor s-ar putea transforma în realitate.
„Diaspora, nu ne lăsa!”
Piața Universității părea, miercuri seara, un loc liniștit, aproape impersonal, cu un număr destul de mic de manifestanți, răsfirați în perimetrul unui țarc amenajat de jandarmi. Marea adunare încă nu se formase, dar liniștea părea la fel de tăioasă ca frigul zilei de 4 decembrie.
În acel moment, o voce puternică a străpuns tăcerea mulțimii inerte. Laurențiu, un tânăr de 19 ani, s-a remarcat printr-un strigăt și, cu plămânii lui de oțel, a ridicat glasul către camarazii săi, ca o chemare la luptă. Vocea lui adâncă, gravă și tonul apăsat și autoritar răsuna ca un jurământ care agita cercul de oameni care se formase de urgență în jurul lui.
Și-a început discursul amintind noutățile zilei, cu accent pe solidaritatea protestatarilor din diaspora.
„Deși există sentimente de neînțelegere pentru anumite voturi date din diaspora, dar faptul că ei totuși ies la proteste, ies la manifestări, în solidaritate cu noi, este extraordinar și de aceea vrem să strigăm și pentru cei care poate încă n-au înțeles mesajul”, strigă tânărul, așteptând ca mulțimea să se prindă de „mesajul”, la care face referire.
„Diaspora, nu ne lăsa!”, au început să strige toți în cor. Era mai mult decât o solicitare, era un apel la solidaritate, la o unitate a celor care încă se simțeau conectați de un ideal comun.
Laurențiu, care este student în primul an la Facultatea de Drept, nu vorbea doar despre o cauză politică, ci despre o misiune de a trezi conștiințele, de a întări legăturile fragile dintre oameni în fața unui pericol comun.
Se uita la tinerii din jurul lui și vorbea despre cei care se gândesc să plece din țară, despre prietenii și iubita lui care, pe măsură ce lumea pare că se învârte într-o spirală tot mai înfricoșătoare, se gândeau să abandoneze lupta.
„Motivul este unul real: acela al disperării”, a spus el, cu tristețe în voce. „Majoritatea oamenilor pe care i-am văzut să spună aceste lucruri nu le spun bazat pe niște considerente gândite mai rațional, acum este pur și simplu dintr-o disperare cauzată de faptul că facțiunile extremiste au ajuns atât în Parlament cât și la președinție”, a explicat tânărul
Studentul de 19 ani a descris cu o claritate apăsătoare că se teme „de ce propune domnul Georgescu. Pentru că el propune niște chestii care pur și simplu nu sunt sănătoase la cap. Nu sunt doar niște idei bizare, sunt niște lucruri împotriva constituției, împotriva democrației”.
Chiar dacă mulți din jurul lui se simțeau prinși între dorința de a lupta și nevoia de a se salva, Laurențiu nu avea îndoieli.
„Am ales Dreptul pentru că vreau să știu ce trebuie făcut. Vreau să înțeleg ce e greșit și să pot face ceva. În momentul în care ești informat, poți să vezi de unde încep să vină niște derapaje”.
Laurențiu, la fel ca ceilalți tineri din jurul lui, simțea că nu poate sta în casă sub amenințarea unui viitor nesigur.
„Am venit la protest pentru că pur și simplu nu puteam să stau acasă. Din prima zi când am auzit că este protest, am zis că n-are niciun rost, dar atât de tare tremuram pentru că aveam această voință pur și simplu de a veni, că n-am putut să rămână acasă. Tot ce striga în capul meu era de-mo-cra-ți-e, de-mo-cra-ți-e!”, a concluzionat tânărul.
Regretul întoarcerii
Marius, un alt tânăr protestatar, în vârstă de 30 de ani, care a crescut în Italia și s-a întors în țară acum trei ani, e ușor pesimist când vine vorba de schimbările recente.
Așezat în mulțimea de tineri care au ieșit la protest, cu o pancartă cu textul „Născut în democrație, mort în democrație”, Marius spune că, „dacă alegerile nu vor merge așa cum mă aștept, voi fi nevoit să mă întorc înapoi, în Italia”.
„Ai mei sunt îngrijorați deja și mi-au scris să mă întorc. Dar cât voi putea, voi ieși în stradă să lupt alături de tineri pentru un viitor mai bun”.
Deși nici Italia nu este perfectă și are derapajele sale în dreapta extremă, Marius consideră că acolo democrația nu este încă în pericol și că oamenii pot exprima liber opinii fără teama de represalii, în contrast cu ce vede el în viitorul României.
Cu Marius a venit la protest şi Seba, un alt tânăr care şi-a exprimat intenția de a pleca din țară.
„Nu vreau să trăiesc într-o țară condusă de un om care dă impresia că este nebun”, a spus Seba, referindu-se la unele dintre declarațiile lui Georgescu care îi provoacă „disconfort”, „mai ales când spune că a fost trimis de Dumnezeu pe pământ”.
În discuțiile sale cu prieteni și cunoscuți, tânărul a ajuns la concluzia că România nu mai este locul în care își poate construi un viitor.
Anna, o tânără de 23 de ani, are o viziune mai pragmatică despre viitorul ei și despre ceea ce înseamnă să rămâi într-o țară cu situații „încordate”.
„Este prima dată când mă gândesc serios să plec din țară din cauza situației politice. Și asta pentru că mă simt cuprinsă de frică. O frică intensă care mă urmărește de câteva săptămâni. Nu este genul de teamă provocată de incertitudine sau de necunoscut, este fix acel tip de frică care te paralizează, pentru că știi că ceea ce e mai rău se poate întâmpla”, a spus Anna, descriind sentimentul de care sunt cuprinşi mulţi dintre tinerii din România.
„Nu reușesc să înțeleg cum ura poate câștiga. Știm că de-a lungul întregii omenirii, ura nu a adus nimic bun. Și totuși, este posibil să o alegem din nou. Mi-e teamă pentru viitorul meu. Mi-e teamă pentru siguranță mea. Și probabil cu acest gând voi pleca din țară: poate că în altă parte nu o să-mi fie teamă”, a adăugat ea, preocupată de pasivitatea unor tineri care nu sunt siguri în privința viitorului țării.
Anna, la fel ca și Marius și Seba, nu își dorește să plece din România, dar se întreabă de multe ori dacă va avea de ales.
Bucureștiul a fost, pe 25 decembrie, epicentrul unui val de proteste „anti-fasciste”. Studenții care au protestat luni, în fața Teatrului Național București, în urma rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale, au dat startul unor manifestații pro-democrație și în alte orașe mari din țară, precum Iași, Timișoara, Brașov, Craiova și Ploiești, dar și în capitale europene precum Londra, Haga și Bruxelles. Sutele de tineri care s-au adunat în stradă în ultimele zile au fost o portavoce pentru nemulțumirea față de extremismul care le amenință viitorul, după cum afirmă.
În acest climat tensionat în care trăim de aproape două săptămâni, tinerii din România se află la o răscruce. Unii dintre ei, mai mult sau mai puțin realiști, dar cu siguranță dezamăgiți de faptul că, odată cu ascensiunea neo-legionarilor și-ar putea pierde unele drepturi și libertăți, iau în considerare să plece din România. În contrast, alții rămân ancorați în ideea că „România trebuie salvată” și că, în ciuda tuturor obstacolelor, vor continua să lupte pentru libertatea lor.
La aproape două săptămâni de la prima ieșire a lor în stradă și după o pauză de câteva zile în timpul alegerilor parlamentare, tinerii care s-au strâns miercuri în Piața Univesității, „la statui”, sunt din ce în ce mai puțini. Totuși, majoritatea încă sunt nervoși și frustrați de noua realitate în care se află. Odată cu ascensiunea candidatului pro-rus în turul doi și cu trei partide extremiste care au intrat în Parlamentul României, frica lor a căpătat o formă mai concretă, amplificată și de incidentele cu tentă fascisto-legionară din ultimele zile.
De exemplu, acum câteva zile, o întâlnire a unor oameni care nu vor să lase în urmă ideologiile din trecut a avut loc la Tâncăbești, cu scopul de a îl comemora pe „Căpitanul” Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu. Tot săptămâna aceasta, organizația pentru drepturile romilor „Roma for Democracy Romania” a primit amenințări cu moartea de la indivizi care se afișau cu echipament paramilitar, arme, simboluri legionare și simboluri ale trupelor naziste SS.
Comments are closed.