Femicidul 51. „Indiferența hrănește violența” au strigat, din nou, peste 100 de voci în fața Guvernului, după ce politicienii și forțele de ordine au eșuat încă o dată să audă țipetele de ajutor ale victimelor violenței de gen.
De data aceasta, au ieșit în stradă la doar trei zile după ce Mihaela, o tânără de 25 de ani, a fost ucisă în plină stradă, cu 15 lovituri de cuțit, în timp ce își ținea copilul de doar doi ani în brațe.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Protestul organizat de Centrul FILIA,sub mesajul „Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin” a atras atenția asupra acestui număr: 51.
Crima din Teleorman nu este un caz izolat. Este femicidul cu număru 51 din acest an. Și totuși, statul român nu recunoaște crima bazată pe ură împotriva femeilor. Adoptarea proiectului de lege pentru prevenirea femicidelor și violențelor care îl preced a fost una dintre principalele revendicări ale protestatarilor.
Criminalul Mihaelei este chiar soțul ei, de care se despărțise. Este agresorul împotriva căruia avea ordin de protecție și pe care, anterior, îl reclamase la poliție în repetate rânduri. Inclusiv pentru viol. Și totuși, autoritățile nu au reușit să o protejeze.
Am stat de vorbă cu oamenii din fața Guvernului României care au strigat marți seară, în ploaie, „Sute de femei sunt moarte, asta nu este dreptate”, în încercarea lor de a-și face auzită furia și durerea.
Ei spun că nu mai vor ca societatea să rămână indiferentă în fața violenței împotriva femeilor și au cerut autorităților să oprească tăcerea, nepăsarea și lipsa de protecție care ucide.
Femicidul 51. „Nu vreau să rămânem doar un număr”
„Sunt aici pentru că sunt femeie. Pentru că am văzut cât de greu este să fii femeie în România, în anul 2025. Când ar trebui ca lucrurile să fie mai ușoare, pare că dăm tot înapoi.
Nu vreau să rămânem doar un număr, nu-mi doresc ca acesta să crească, dar nici să uităm fiecare femeie, nu doar cele 51 care au murit în acest an, ci fiecare femeie care a fost ucisă de mâna tatălui, a partenerului, a oricărui om. (…)
Mă simt foarte bine alături de toate femeile care sunt aici și îmi dau încredere că putem, împreună, să reducem numărul și să ne amintim toate femeile care ne-au ajutat să fim aici astăzi.
Toată lumea este vinovată, într-o oarecare măsură, pentru situația în care ne aflăm. Și toată lumea este responsabilă să remedieze și să repare ce s-a stricat.
Sunt femeie albă, nu sunt supusă acelorași pericole ca femeile care aparțin altor minorități etnice sau religioase.
Dar în același timp, știu că de cele mai multe ori, sunt femeia din cameră. Opinia mea este percepută drept opinia femeii din cameră, nu are aceeași greutate ca a unui coleg bărbat. Și asta am simțit toată viața mea, că opinia mea este cu câțiva decibeli mai puțin decât a bărbatului din cameră.”
– Teodora, 25 de ani
„Am venit astăzi la protest în urma celui de-al 51-lea femicid, un alt femicid care putea fi prevenit de autorități. Este clar în acest moment că eșecul statului de a ne proteja, pe femeile și fetele din România, este unul criminal.
Avem nevoie de legi mai bune, avem nevoie ca legile care sunt în vigoare să fie implementate. Avem nevoie ca cei care lucrează cu victimele să fie formați. Avem nevoie de educație.
Avem nevoie ca femeile și fetele să se simtă în siguranță peste tot: acasă, pe stradă, la școală, în universități, oriunde.
Ca femeie în România este destul de dificil. Trăiești cu multă frică, anxietate, cu foarte multe stereotipuri, discriminare, cu lipsă de acces la tot felul de servicii, inclusiv pentru victimele violenței domestice sau sexuale. Dar luptăm în fiecare zi pentru un viitor în care fetele noastre vor fi libere și se vor simți în siguranță”.
– Andrada, 27 de ani
„Am venit ca să fiu alături de fiica mea, care este și voluntară la Centrul FILIA. Mi se pare minunat că acești tineri își rup din timpul lor să atragă atenția unui Guvern care s-a ascuns în spatele acestor copaci, cu politicieni care nu văd și nu aud. Sper totuși ca la un moment dat să se facă ceva.
Aș vrea să se ia măsuri pe măsura faptelor, chiar mi-aș dori să fie și pedeapsă pe viață, atunci poate agresorii se vor speria și se vor gândi de două ori înainte să acționeze”.
– Ștefania, 57 de ani
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
„Nici măcar pe timp de zi nu mă simt în siguranță”
„Este revoltător, este frustrant, este enervant, pentru că de fiecare dată vedem aceeași constantă, incompetența statului de a ne ajuta, a ne fi alături și a-și face treaba pentru ca aceste femicide să nu se mai întâmple.
Ar trebui să se lucreze și la nivel de mentalitate. Această violență este tratată foarte lejer, mai ales în interiorul statului. Ar trebui să se învețe despre violența domestică în școli și, mai apoi, desigur, abuzatorii ar trebui să fie împiedicați din a mai recidiva.
Când sunt singură pe stradă, de obicei nu merg fără să vorbesc cu cineva la telefon sau fără să știe cineva întotdeauna unde sunt. Trebuie să le trimit mereu prietenilor un share-location, nici măcar pe timp de zi nu ma simt în siguranță”.
– Ștefania, 28 de ani
„Sunt foarte indignat de violența de gen. Sunt persoană queer și neurodivergentă, deci cunosc violența domestică, chiar dacă nu pe cea de gen, simt o obligație să vin aici în solidaritate și simt că e singurul mod în care se poate ajunge undeva, la awareness, la atragerea atenției asupra acestei probleme.
Femicidul trebuie legiferat drept crimă separată. În general trebuie să adoptăm legi mai similare cu modelul hate crime care există în occident. Trebuie instituite programe remediale și preventive.
Ar trebui să vină mult mai mulți oameni la proteste. Trebuie să ne unim în spatele acestei cauze”.
– Mario, 22 de ani
„Sunt aici pentru că m-a lovit așa, în moalele capului, căci eu petreceam de ziua mea și am citit că Mihaela, de 25 ani, a fost ucisă de un individ de 42 ani, care era soțul ei.
Și care, în septembrie, a răpit-o și a violat-o, iar când tatăl Mihaelei a sunat la 112, polițiștii au considerat de cuviință să-l amendeze, nu să-l aresteze, că doar erau încă soți, în acte.
Mi-aș dori ca acești polițiști să facă pușcărie, să răspundă pentru crima din 8 noiembrie 2025, conform legii”.
– Mihaela, 46 de ani
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
51 de femicide în 2025, dintre care șase în București și Ilfov
Şase femicide au avut loc în Bucureşti şi Ilfov, de la începutul anului, potrivit paginii de Instagram stop.femicidelor, care monitorizează cazurile de femicid din România şi diaspora, precum şi tentativele de femicid mediatizate.
La începutul anului, Ciosu Marina, o femeie de 35 ani din județul Bacău, a fost ucisă și îngropată în curtea unui depozit din Bragadiru.
O lună mai târziu, Anastasia Kovalyk, o tânără ucraineancă refugiată în Capitală, a fost ucisă în propria locuință. Femeia avea 28 ani și preda lecții de dans în Capitală. Mama sa a fost cea care a găsit-o decedată și a alertat autoritățile.
La finalul lunii mai, Teodora Marcu, o femeie de 23 ani, gravidă, a fost împușcată mortal pe stradă, sub privirile propriei fiice. Crima a avut loc în cartierul rezidențial Cosmopolis. Criminalul său, care o abuza încă de mică, s-a sinucis cu aceeași armă.
La mijlocul lunii august, Ivancea Floarea, o femeie de 76 ani, a fost dezbrăcată și ucisă în propria locuință din Mogoșoaia, în care locuia cu chirie. Trupul neînsuflețit al victimei a fost găsit de nepoata sa. Fiul proprietarilor, în vârstă de 25 ani, şi-a recunoscut vinovăția.
La mijlocul lui octombrie, Alexandrina Stroe, o femeie de 58 ani, a fost găsită îngropată într-o pădure de la marginea Capitalei. Criminalul său este un bărbat de 20 ani, implicat într-o relaţie abuzivă cu fiica adoptivă a victimei, în vârstă de doar 14 ani.
