O piesă pusă în scenă la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB), „Proorocul Ilie”, a devenit motiv de conflict pe reţelele sociale şi nu numai – contestatarii ei spun că ridiculizează credinţa şi simbolurile creştine, în vreme ce o parte din public şi din oamenii de cultură o susţin, pe motiv că actul artistic nu are nimic blasfemiator.
Ultima punere în scenă a piesei a fost pe 22 martie. Bucăţi din ea au apărut pe Facebook şi TikTok, însoţite de texte care condamnă modalitatea prin care regizorul a ales să îşi expună mesajul.
Odată cu valul de reacţii negative, şi Biserica Ortodoxă Română (BOR) a transmis un mesaj prin care dezaprobă modalitatea în care regizorul a ales să pună în scenă subiectul sensibil.
Orice manifestare culturală este benefică și educativă în măsura în care respectă, fără a deforma, simțul sacrului. Folosirea simbolurilor religioase în mod inadecvat, fără a prețui înțelesul lor liturgic și moștenirea lor spirituală pentru istoria și cultura universală, nu poate reprezenta o valorificare creștină a acestora.
Respectarea simbolurilor creștine constituie un act deopotrivă spiritual și cultural important și necesar într-o lume tot mai secularizată și înclinată spre o interpretare lipsită de discernământ a vieții spirituale.
Prin urmare, luăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în timpul interpretării piesei de teatru „Proorocul Ilie” și sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să continue să respecte dimensiunea sacră a acestora, fără a prejudicia în vreun fel valoarea lor spirituală.
biroul de presă al patriarhiei române
Odată cu aceste reacţii virulente, Teatrul Naţional a transmis un comunicat de presă prin care încearcă să explice că scopul piesei nu a fost „să aducă vreo ofensă credinţei creştine sau oricărei alte convingeri religioase”.
Dimpotrivă, montarea este o reflecție asupra credinței, asupra fragilității convingerilor umane și asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care încurajează toleranța, dialogul și o înțelegere mai profundă a complexității spiritului uman.
teatrul naţional i.l. caragiale bucureşti
În plus, menționăm că unele imagini apărute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentând fragmente izolate într-un mod care distorsionează mesajul artistic al montării. Spectacolul nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința, ci, dimpotrivă, invită la o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate, asupra modului în care credința poate fi influențată sau deturnată.
Postarea de pe Facebook cu comunicatul despre această piesă de la TNB a strâns peste 900 de comentarii, care arată cât de polarizată este societatea pe acest subiect.
Oameni buni, AȚI ÎNNEBUNIT?!!!!!
Vă scrie un teatrolog,Camelia Birzan mă numesc. Unde ați adus teatrul nostru?!
Cum de a putut să treacă de directorul artistic, de directorul general al acestei instituții o asemenea “pata” pe “obrazul artistic al acestui loc încărcat de istorie.
Ca nu mai avem Actori onorabili asta știu, că mai” beneficiem “de serviciile artistice” ale unor regizori, puțini la număr și asta știu, dar, chiar să nu mai aveți pic de umanitate în voi?!!!! Regizorul acestei inepții artistice ar trebui dat afară IMEDIAT!
Cum îndrăzniți să expuneți privirilor atâtor creștini, în Postul Mare al Paștilor mizeria asta?!!!! Ați merita toți dați afară, cu memorii la Ministerul Culturii.
Ce – ați făcut din PRIMA SCENĂ A ȚĂRII!????
camelia birzan
Majoritatea celor care critică spectacolul NU L-AU VĂZUT! Asta mi se pare cu adevărat revoltător! Spectacolul se referă fix la incapacitatea proștilor de a înțelege adevărata credință, devenind fanatici ai unor șarlatani pe care îi cred “mântuitori” de “neam, țară, glie, popor”. Deci rușine să le fie celor care își dau cu părerea despre ceva ce n-au văzut și n-au înțeles.
gabriela hurezean
SINOPSISUL PIESEI
Inspirat de povestea reală a predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 – ’40, pentru că „oglindește, ca un glob de cristal, toate utopiile secolului al XX-lea: creștinism, naționalism, socialism…”dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek reface în „Proorocul Ilie” apocalipsa umanității. Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul, scris în 1991, stârnește multe controverse, autorul fiind criticat pentru discreditarea valorilor creștin-ortodoxe, pentru limbajul dur și inadecvat. În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie.
CITEŞTE ŞI: Animalele de companie vor putea intra în Primăria Capitalei. Care sunt regulile
