Candidații la președinția României se ascund sub eticheta „publicitate politică” pentru a umple Bucureștiul cu reclame, cu o lună înainte de începerea campaniei electorale. Klaus Iohannis, Dan Barna, Viorica Dăncilă și Theodor Paleologu au pornit cu stângul. Șefii de campanie au aprobat amplasarea de panouri cu încălcarea legii. 

„Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfășurării alegerilor și se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7,00.”

Legea 35/2008

Unde-i lege, e tocmeală. Toți candidații au furat startul. Oficial, campania electorală începe pe 12 octombrie, dar, sub un refugiu legislativ, ei au umplut deja orașele cu bannere și mash-uri. În 2016, Autoritatea Electorală permanentă stabilea că „în perioada preelectorală, partidele și candidații au voie să își facă publicitate politică, dar nu și publicitate electorală.” 

Mai mult, legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale republicată în Monitorul Oficial pe 23.06.2015 precizează că este considerat material de propaganda electorală cel care îndeplinește următoarele condiții:

a) se referă în mod direct la un candidat sau partid politic care participă la alegeri sau referendum, clar identificat;
• b) este utilizat în perioada campaniei electorale, stabilită potrivit legilor privitoare la organizarea alegerilor;
c) are obiectiv electoral și se adresează publicului larg;
• d) depășește limitele activității jurnalistice de informare a publicului.

Materialele de promovare care îi înfățișează pe candidații la alegerile prezidențiale și care sunt afișate la momentul actual în București îndeplinesc trei din cele patru condiții de mai sus. Prin urmare, diferența dintre publicitatea politică și cea electorală ține strict de perioada de desfășurare. O altă diferență este că publicitatea din perioada preelectorală nu este reglementată de lege.

„Campanie electorală – perioadă în care competitorii electorali desfăşoară activităţi de propagandă cu scopul de a-i determina pe alegători să îşi exprime voturile în favoarea lor.”

Legea 35/2008

Indiferent dacă este publicitate politică sau electorală (sau de oricare alt fel), există o lege privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate – Legea 185/2013. Majoritatea candidaților la Președinția României nu o respectă. Pe baza legii 185/2013 a fost întocmit regulamentul local pentru autorizarea, construirea și amplasarea mijloacelor de publicitate, aprobat de PMB în august 2018. Regulamentul stabilește locurile în care publicitatea este interzisă. 

”Pe clădirile aflate în stare avansată de deteriorare respectiv clădiri expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic, clădiri ce prezintă desprinderi de tencuială, clădiri cu elemente decorative lipsă, clădiri cu degradări ale învelitorii și/sau clădiri ieșite din uz”

Articolul 10 din Regulament. 
Calea Victoriei 137, bloc în proces de reabilitare

Pe Calea Victoriei, la 137, de pe o clădire aflată în reabilitare, Dan Barna de la USR îi îndeamnă pe trecători să fie “Fericiți în România!”

Bulevardul Nicolae Bălcescu 30, bloc încadrat la risc seismic grad I

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la numărul 30, Viorica Dăncilă tronează pe două fațade de bloc încadrat în clasa I de risc seismic

Pe Bulevardul Ion Câmpineanu, Klaus Iohannis împarte locul pe o schelă cu pânza de protecție montată pentru protejarea pietonilor. 

Specialiștii trag și ei semnale de alarmă legate de riscul mesh-urilor electorale. Alecs Vasiliu, arhitect la Latitudine53 by Manasc Isaac:

Cred că amplasarea pe clădiri expertizate în gradul 1 risc seismic e foarte problematică și nu doar din perspectiva regulamentului. 

Un mesh publicitar e ușor dar aduce cu sine încărcări structurale diferite din vânt – se comportă ca o velă și trage sau împinge ciudat structura. Pentru clădire nu cred că poate fi mai grav decât crăpături ale tencuielii dar în multe cazuri, grad 1 de risc seismic înseamnă legături structurale de țesere ale zidăriei, care la limită se pot desface ca un fermoar (e unlikely la vânt, probabil la cutremur). Problema e că, fixat în cărămidă poate se poate smulge – nu ai ancore chimice în B.A., nu ai suduri la elemente metalice ale clădirii.

În principiu, orice astfel de panou ar trebui autorizat în prealabil de primărie – autorizațiile de construcție sunt documente de interes public (și cred că le poți găsi chiar pe site-ul primăriei). Dacă nu apar, e mai simplu de dat jos – nu poate fi montat fără autorizație.”

Conform articolului 19, „în zona de publicitate restrânsă este interzisă amplasarea oricărei forme de publicitate pe fațadele clădirilor”. Regulamentul local menționează 98 de zone protejate în București. Strada simbol Calea Victoriei, localizată în zona 16, este împânzită de afișaje publicitare.

Calea Victoriei 206
Calea Victoriei nr. 122
Calea Victoriei 136 
Calea Victoriei 136 

Am luat legătura cu reprezentanții PSD, PNL, PMP și USR și i-am informat despre situația descrisă mai sus. Până la momentul publicării articolului nimeni nu ne-a contactat înapoi pentru a oferi o declarație. De asemenea, Serviciul Control Lucrări Edilitare şi Afişaj Stradal din cadrul Poliției Locale, responsabil de controlul privind respectarea normelor legale privind afișajul publicitar și afișajul electoral, nu a confirmat sau infirmat dacă au fost făcute controalele necesare, deși a luat la cunoștință cererea noastră.

Text și foto: Bianca Albu
Editor: Oana Despa