„Pașaport pentru închisoare”(I) | Mii de români, deportați pe Otopeni cu avioane „fantomă”, după ce au fost încarcerați în centre pentru migranți în Marea Britanie

• După intrarea în vigoare a Brexit (2021), toleranța autorităților din Marea Britanie față de migranții care vin din Uniunea Europeană a scăzut treptat, până la punctul în care 2024 a devenit anul în care cei mai mulți cetățeni UE au fost închiși în centre de detenție pentru imigranți.
• Românii apar cel mai des pe lista celor reținuți când pășesc pe pâmânt britanic. 1.466 au fost încarcerați în 2023 iar în 2024 numărul a crescut cu 32%, până la 1.938.
• Guvernul de la Londra nu oferă date cu privire la motivul pentru care o persoană poate fi închisă în cele șapte centre de detenție pentru migranți care funcționează în Regatul Unit. În teorie, poate fi din cauza expirării vizei, a lipsei unui permis de muncă, a comiterii unei infracțiuni sau a iminentei expulzări din țară pe criterii opace.
• Periodic, sute de români sunt trimiși acasă cu zboruri speciale, organizate de Home Office (Ministerul de Interne Britanic), care aterizează pe Aeroportul din Otopeni. În luna martie, Buletin de București a identificat un „charter” cu migranți expulzați în România.
• Anterior, tot de pe Otopeni jurnaliștii BdB au plecat la Londra, unde au vorbit cu și despre românii care doar din cauza unor documente lipsă au ajuns în centre de detenție de unde, arată studiile, mulți dintre cei încarcerați pleacă cu traume.
• Guvernul României, prin consulul general de la Londra, își exprimă optimismul că numărul de cazuri va scădea, pentru că verificarea actelor a devenit tot mai riguroasă încă de la plecarea din țară.
• Comunitatea de români din Marea Britanie a ajuns de 1,2 milioane de persoane înregistrate oficial, una dintre cele mai mari din diaspora românească.

---

O investigație transfrontalieră realizată de Florin Râșteiu, Răzvan Chiruță (Buletin de București), Coral García Dorado, Carmen Martínez Vidal (Maldita.es) și Alí El Majjaoui (jurnalist freelance)

---

29 martie 2025. O cursă specială cu deportați români din Marea Britanie aterizează pe Aeroportul Otopeni cu o întârziere de peste o oră. Rudele celor care trebuie să vină din Londra ne spun că e normal: „Până îi verifică, până fac toate procedurile, durează”.

Toți cei care coboară din avionul închiriat de Home Office, ministerul de Interne britanic, sunt bărbați tineri. La fața locului, descoperim că o parte dintre ei au fost declarați infractori: unul a vândut ilegal macete, altul droguri, „pentru că am vrut să văd cum este viața de dealer”. Dar cu același avion au fost trimiși acasă și românii care ar fi ajuns fără acte în regulă pe teritoriul Marii Britanii și au fost închiși în centrele de detenție pentru imigranți.

Ionuț* are 23 de ani. A locuit cu mama lui într-un orășel din sudul Angliei încă de când era minor. Părinții săi, aflați de-o parte și de alta a continentului, au divoțat între timp.

A fost închis timp de un an, pentru că a vândut arme albe pe Instagram. Tatăl, zidar în București, dă vina pe anturajul din periferia orașului unde a crescut băiatul său („tăiați în mijlocul străzii, așa funcționează toată treaba”) și acuză că serviciile sociale britanice nu și-ar fi făcut treaba.

„Poate maică-sa nu a fost în stare să îl educe. Să vină un psiholog, un asistent social, să-l ajute să se adapteze, să îl îndrume. Nu a existat așa ceva”, a justificat părintele.

Când iese pe ușa de la Sosiri, Ionuț își aruncă bagajul pe jos și sare în brațele tatălui său. Acesta îi spune că doi reporteri de la Buletin de București ar dori să discute cu el. Băiatul refuză un interviu. Pare că nu vrea decât să se bucure de libertatea dobândită odată cu expulzarea în România.

“F*#k Home Office!”, ne spune, cu fața spre cameră, într-o descărcare de moment împotriva celor care l-au ținut închis timp de un an.

Cu avionul și feribotul spre Marea Britanie. În drum spre pușcărie

5 martie 2025. Alexandru Costea* este un zidar din sudul României care a ajuns la Londra în 2022, după Brexit. Am discutat cu el în timpul unei pauze de masă. L-am găsit când renova o casă într-un cartier din Nordul Londrei, împreună cu alți colegi români și din Republica Moldova.

Înainte de a veni în capitala Marii Britanii, a locuit în alte orașe europene și a muncit doar în sectorul construcțiilor. În 2022, a solicitat statutul de rezident temporar în Regatul Unit, un permis de ședere care, de fapt, era disponibil numai pentru cei care au sosit acolo înainte de 31 decembrie 2020.

Totuși, explică Alexandru*, în primul său an în Marea Britanie a călătorit fără probleme. A plecat chiar și în vacanță în afara Regatului Unit și a revenit la fel de ușor.

Apoi, ceva s-a schimbat.

„În 2023, am fost în România pentru câteva zile.” La întoarcere, a ajuns pe Luton, un aeroport secundar, cum e Băneasa de Otopeni, aflat la o jumătate de oră cu autobuzul de Londra. „La punctul de control, mi-au spus că nu am voie să rămân în țară.“

A doua zi, a fost trimis înapoi în România.

Două zile mai târziu, mai face o încercare. Rezervă un zbor către Irlanda, cu speranța că atunci când va ajunge cu feribotul în Marea Britanie va fi tratat cu indulgență.

Este o rută pe care o folosesc mulți migranți, deoarece cetățenii Irlandei și Regatului Unit au drept de liberă circulație între cele două țări. Voia să se întoarcă la soția și copiii săi, aflați în Marea Britanie, și să-și rezolve problemele legate de imigrare pentru a putea munci în continuare.

Dar a fost oprit din nou, după ce a coborât din feribot.

„M-au întrebat de ce mă întorceam dacă deja mă trimiseseră înapoi în România. Le-am explicat că lucram în Regatul Unit de aproximativ un an”, că aștepta să i se rezolve statutul de imigrant și „că îmi plăteam taxele și aveam familia acolo”.

Dar explicațiile lui nu au contat.

Alexandru Costea este unul dintre cei 1.466 de români care au ajuns în 2023 într-un centru de detenție pentru imigranți din Regatul Unit. În 2024, numărul lor a crescut la 1.938.

Mulți au povești similare și au ajuns să împărtășească aceleași traume.

Românii nu sunt singurii cetățeni UE închiși în centrele de detenție din Marea Britanie. Dar sunt cei mai mulți

De la intrarea efectivă în vigoare a Brexitului, la 1 ianuarie 2021, după perioada de tranziție, 2024 a fost anul în care cei mai mulți cetățeni ai Uniunii Europene au fost reținuți în centre de detenție pentru imigranți în Regatul Unit.

65,7% dintre cetățenii din cele 27 de state membre reținuți în 2024 au fost români, polonezi și lituanieni. În clasamentul detenției mai apar cetățeni din Spania, Bulgaria, Portugalia, Italia și chiar Suedia.

În plus, cetățenii din statele membre ale Uniunii Europene reprezintă 53,5% dintre persoanele respinse la frontieră. Adică nu li se permite intrarea în țară când ajung la destinație și sunt deportați în țara de origine. Asta în cazul în care nu sunt încarcerați.

Acesta este efectul final și palpabil al Brexitului și al sfârșitului liberei circulații între Uniunea Europeană și Marea Britanie.

De exemplu, în 2010, doar 22 de cetățeni spanioli au fost „internați” într-un centru de detenție pentru imigranți din Regatul Unit. În 2024, numărul acestora a ajuns la 117. Spaniolii reprezintă una dintre cele șase naționalități din statele membre ale UE care au înregistrat cel mai mare număr de deținuți de când Ministerul de Interne britanic a început să publice date în 2010 și aproape de jumătatea clasamentului în topul cu cele mai multe detenții în 2024.

• Emigranții sunt persoanele care emigrează în străinătate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. În termeni juridici, emigrație înseamnă acțiunea prin care o persoană care a avut anterior reședința obișnuită pe teritoriul unei țări, în cazul nostru România, încetează să mai aibă reședința obișnuită pe teritoriul acesteia pentru o perioadă care este sau se aștepta să fie de cel puțin 12 luni. Reședința obișnuită reprezintă locul în care o persoană își petrece în mod obișnuit perioada zilnică de odihnă, fară a ține seama de absențele temporare pentru recreere, vacanțe, vizite la prieteni și rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaje religioase.
• Emigranții definitivi sunt persoanele care emigrează în străinătate și care renunță la domiciliul curent, în cazul nostru din România, și își stabilesc domiciliul pe teritoriul altui stat. Este vorba despre adresa la care aceasta declară că are locuința principală, trecută în actul de identitate (CI/CI provizorie, BI), așa cum este luată în evidența organelor administrative ale statului român.

Deși Home Office publică periodic date privind „deținuții” din aceste centre de imigrare, nu specifică motivele pentru care persoanele au fost reținute.

Printre cei puși în spatele zidurilor se numără, laolaltă, persoanele ale căror vize au expirat, precum și cele arestate în urma unor razii, dacă nu au dreptul de a munci în țară, sau cele care au comis o infracțiune și urmează să fie deportate.

Reprezentații Centrului de Statistică privind Migrația al Ministerului de Interne britanic au explicat într-un răspuns către Maldita.es, publicația parteneră a Buletin de București în cadrul investigației transfrontaliere, că atunci când o persoană este reținută în vederea deportării, privarea de libertate poate continua în mod legal numai atât timp cât există o posibilitate reală ca persoana respectivă să fie deportată într-un termen rezonabil.

Deși nu există date concrete cu privire la motivele pentru care sunt reținuți migranții, experții britanici din domeniu nu au îndoieli:

Este direct legat de Brexit, deoarece cetățenii Uniunii Europene și-au pierdut dreptul la liberă circulație. Prin urmare, pentru a veni în Regatul Unit, au nevoie de vize valabile, la fel ca cetățenii din restul lumii.

Dintr-o dată, din cauza Brexitului, avem această populație suplimentară supusă controalelor de imigrare.

Peter William Walsh, cercetător la Observatorul Migrației de la Universitatea din Oxford

Andrew Jordan, consilier în materie de imigrare la Settled, o organizație care ajută europenii să se stabilească în Regatul Unit și să își păstreze drepturile, împărtășește aceeași opinie.

„Nu există nicio îndoială că Brexitul este principalul motiv pentru situația actuală, deoarece Ministerul de Interne tratează acum cetățenii UE în mod diferit.”

Înainte de 2021, anul când a intrat efectiv în vigoare Brexitul, cetățenii din țările Uniunii Europene erau plasați în centre de detenție pentru imigranți în Marea Britanie doar „pentru că erau infractori, nu aveau drept de ședere în conformitate cu Directiva privind libera circulație (normele care existau când Marea Britanie era membră a Uniunii Europene), reprezentau o amenințare la adresa ordinii publice, siguranței sau sănătății și, în unele cazuri controversate, pentru infracțiuni minore“, a explicat Christopher Desira, directorul și fondatorul firmei de avocatură Seraphus, specializată în imigrație și drepturile omului.

În prezent, există șapte centre de detenție pentru imigranți în Regatul Unit. În viitorul apropiat, ar putea crește la nouă, deoarece guvernul laburist al lui Keir Starmer intenționează să continue inițiativa cabinetului conservator anterior și să redeschidă încă două: Haslar, lângă orașul portuar Southampton, și Campsfield, lângă aeroportul Oxford, închise în 2015 și, respectiv, 2018.

În plus, Marea Britanie este singura țară din Europa fără limită de timp pentru detenția imigranților. Acest lucru înseamnă că dacă o persoană este reținută deoarece viza sa de muncă sau de student a expirat, de exemplu, știe când intră într-unul dintre aceste centre, dar nu știe când va ieși.

Nesiguranța cetățenilor UE care locuiesc în Marea Britanie de decenii

Pe 28 septembrie 2023, Sandra* a aterizat pe Aeroportul din Edinburgh împreună cu partenerul său, după ce au petrecut câteva zile în Spania, țara lor de origine.

Din 2022, ea locuia și lucra în capitala Scoției, datorită cererii pe care a făcut-o pentru reîntregirea familiei.

Aceasta a fost o măsură prevăzută în Acordul de retragere dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană post-Brexit, care a permis rudelor directe ale persoanelor care locuiau deja în Marea Britanie înainte de 31 decembrie 2020 să opteze pentru aceleași drepturi (locuință, drept de muncă sau asistență medicală).

La momentul respectiv, Sandra* aștepta doar ca cererea sa să fie procesată și avea drepturi depline să locuiască și să lucreze în Marea Britanie. Dar, pe aeroport, viața i-a fost dată peste cap când a ajuns la controlul pașapoartelor.

„M-au luat deoparte, m-au percheziționat, mi-au atribuit un interpret spaniol, mi-au luat amprentele, mi-au făcut o fotografie din față și din profil și m-au urcat într-o dubă a poliției, pentru a mă duce la o clădire din apropierea aeroportului“, ne-a explicat Sandra sub protecția anonimatului.

Deși a fost lasată să doarmă acasă în acea noapte, la capătul unor proceduri care se aplică infractorilor de drept comun, reprezentații Home Office i-au confiscat documentele, inclusiv pașaportul și cartea de identitate.

La schimb i-au înmânat o hârtie în care se specifica că este programată pentru un zbor special către Madrid la ora 12:00, pe 1 octombrie, adică trei zile mai târziu.

I s-a acordat ceea ce se numește „cauțiune pentru imigranți”, o alternativă mai puțin restrictivă la detenție, care le oferă persoanelor vizate o mai mare libertate, în timp ce guvernul britanic păstrează un anumit control asupra mișcărilor sale.

Astfel, Sandra a avut șansa să devină un „caz fericit”.

O statistică ciudată

Anul cu cel mai mare număr de rețineri ale unor cetățeni din UE a fost 2017, în ciuda faptului că Regatul Unit nu părăsise încă Uniunea Europeană de facto și, prin urmare, exista libertate de circulație.

A fost, de asemenea, anul cu cel mai mare număr de arestări între toți cetățenii UE, cu 505 arestări mai multe decât în 2024, și anul cu cel mai mare număr de arestări de când au început înregistrările pentru cetățeni din țări precum Polonia (1.267) și Lituania (674).

„Din păcate, nu cunoaștem cauza acestor fluctuații. Datele în sine nu ne spun. Așadar, pot să afirm doar că nu dăm seama de ce s-a întâmplat acest lucru“.

Peter William Walsh, cercetător la Observatorul Migrației de la Universitatea din Oxford

Potrivit ziarului britanic The Guardian, în 2017, motivele ar fi putut fi „noile directive emise în mai 2016, care permiteau echipelor de control al imigrației să expulzeze cetățenii UE doar pe motiv că dormeau în stradă”.

Jurnaliștii au mai prezentat și un model de scrisoare pe care Ministerul de Interne britanic susține că a trimis-o „din greșeală” către 100 de cetățeni UE, informându-i că trebuie să părăsească țara sau că vor fi expulzați, precum și o statistică ce arata creșterea numărului de arestări din rândul cetățenilor UE.

În 2020, ONG-ul pentru drepturile omului Detention Action și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această creștere chiar înainte ca Brexit-ul să intre în vigoare.

„Cetățenii europeni sunt deja reținuți în număr tot mai mare”, comunicau public, în urmă cu cinci ani, reprezentații Detention Action.

Din cauza deciziei de a ieși din UE, „mii de oameni care aveau dreptul să se afle în Marea Britanie și care locuiau și lucrau aici de zeci de ani au fost brusc obligați să rămână în țară ilegal. Acest lucru a dus la reținerea și deportarea lor“, au adăugat ei.

Imposibilitatea de a cunoaște motivele detenției imigranților: guvernul britanic nu furnizează date

De ce cetățenii din țările est-europene au șansele cele mai mari de a intra în centrele de imigrare odată ajunși pe teritoriul Marii Britanii? – este o întrebare care nu are un răspuns oficial.

Datele publicate de Ministerul de Interne britanic nu indică motivul, nici procentul celor care au comis o infracțiune sau dacă, cetățeni români spre exempu, au fost pur și simplu reținuți pentru că au viză expirată sau pentru că nu au permis de muncă.

Pentru Peter Walsh, aceasta este „o lacună majoră”.

„Un posibil motiv este că migranții sunt mai susceptibili să fi fost condamnați. Din statisticile privind deținuții de naționalități străine, se poate observa că trei naționalități sunt cele mai reprezentate: albanezii, românii și polonezii. Deci, acesta este un motiv: sunt mai susceptibili să fi fost condamnați, reținuți și deportați pentru că sunt infractori străini.

Pot exista și alte motive. Unul ar putea fi faptul că sunt mai susceptibili să încalce condițiile vizei sau să depășească durata de ședere permisă de viză”, a arătat cercetătorul de la Universitatea Oxford.

Conform ultimului raport al Home Office, din data de 5 aprilie 2024, se aflau încarcerați în penitenciarele și centrele de detenție din Anglia și Țara Galilor 752 de cetățeni români, dintre care 418 condamnați definitiv, a transmis Minsterul Afacerilor Externe din România reporterilor Buletin de București și Maldita.

De altfel, în 2021, 85 de cetățeni spanioli au fost închiși într-un centru de detenție pentru imigranți, potrivit datelor Ministerului de Interne britanic. În acel an, a fost mediatizat în presa de la Madrid și în cea internațională cazul unei tinere din Valencia care a petrecut câteva zile închisă, într-unul dintre aceste centre.

După cum au explicat reprezentații Ministerul Afacerilor Externe spaniol pentru El País, în urma acestei arestări, în mai 2021, s-au mai înregistrat alte nouă cazuri similare pe parcursul acelui an, primul după Brexit.

Concret, reținerile au avut loc în mijlocul perioadei de grație acordată cetățenilor UE pentru a solicita statutul de imigrant pre-stabilit sau stabilit, care s-a încheiat la 30 iunie 2021.

Cu toate acestea, același minister, în răspunsul dat Buletin de București și Maldita, a negat că ar avea date privind detenția imigranților spanioli în aceste centre: „Nu există nicio obligație din partea persoanei reținute sau a statului care a efectuat arestarea de a furniza informații despre cauza detenției”, ni s-a transmis în urma solicitării oficiale.

Prin urmare, în timp ce statisticile guvernului britanic indică faptul că 117 spanioli au intrat într-un centru de imigrare în 2024 și că la sfârșitul anului erau 8 deținuți în aceste centre, bazele de date ale ministerului spaniol arată că doar în decembrie 2024 mai erau 55 de spanioli „închiși sau reținuți” în Regatul Unit pentru că au comis o infracțiune, de la jaf, la viol sau crimă.

Datele publicate de Ministerul de Interne britanic nu includ persoanele care, la fel ca Sandra, au fost reținute în centrele de detenție ale poliției, în camerele de detenție pe termen scurt din porturi și aeroporturi, inclusiv cele din Manston, și persoanele reținute atât în temeiul legislației privind imigrația, cât și al legislației penale.

Românii, în topul cetățenilor UE cel mai frecvent respinși la frontieră

Numărul migranților care sosesc în Regatul Unit și sunt trimiși înapoi în țările de origine este mult mai mare decât numărul celor reținuți.

Peter Walsh consideră că acest lucru se datorează probabil faptului că mulți dintre acești oameni „nu și-au dat seama că libera circulație nu mai este valabilă pentru ei“.

Peste 12.000 de cetățeni ai UE au fost refuzați la intrare în 2024, reprezentând mai mult de jumătate din numărul total de persoane (23.009) refuzate la intrare la sosirea într-un port sau aeroport.

Românii au fost cetățenii UE cel mai des respinși din 2012, potrivit Ministerului de Interne britanic.

Un studiu al Universității Oxford bazat pe interviuri cu cetățeni români și polonezi care s-au întors acasă după ce au fost respinși a ajuns la concluzia că respingerea era adesea arbitrară, bazată pe concluziile persoanale ale ofițerului de frontieră: „O româncă repatriată ne-a spus că i s-a refuzat intrarea deoarece reprezentantul Border Force (autoritatea responsabilă de frontierele din Marea Britanie) a presupus că a venit să lucreze în Marea Britanie, deoarece nu avea bilet de întoarcere.

O altă româncă repatriată a declarat că Ministerul de Interne i-a refuzat intrarea deoarece a considerat că avea prea multe haine în bagaje”, arată cercetătorii în raport.

„Scopul și durata vizitei”

Începând cu data de 1 ianuarie 2021, data introducerii sistemului de vize în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și până în luna iunie 2023, cetățenilor români le-au fost acordate 5.001 vize de muncă (solicitanți principali), la care se adaugă 319 vize acordate rudelor solicitanților de vize de muncă, se mai arată într-un răspuns primit de reporterii Buletin de București de la Ministerul de Afaceri Externe din România.

Orice cetățean al UE poate intra în Regatul Unit și poate rămâne ca turist timp de șase luni, iar până în aprilie 2025 nu era necesar să utilizeze permisul electronic de călătorie (un document pe care guvernul britanic îl solicită tuturor călătorilor fără viză).

Cu toate acestea, mulți dintre ei sunt respinși la controlul de frontieră. Acest lucru se întâmplă adesea când sună alarmele.

Îi întreabă pe oameni care este scopul vizitei lor în Regatul Unit. Și dacă nu sunt convinși că este vorba cu adevărat de turism, Ministerul de Interne îi consideră un grup cu risc ridicat și le refuză intrarea”.

Peter Walsh, cercetător la Universitatea Oxford.

„Pentru ce vii? Unde vei sta? Cât timp vei rămâne în țară?” sunt câteva dintre întrebările adresate Evei Martín, o tânără din Zaragoza care a sosit la Aeroportul Stansted din Londra pentru a lucra bonă la o familie britanică, în noiembrie 2024.

Ea i-a contactat prin AuPair World, un site web unde persoanele care doresc să lucreze în domeniu, în alte țări, pot intra în contact cu o familie sau invers.

„Aveam profil acolo și am trimis mesaje potențialelor familii. Am vorbit cu mai multe, iar cea cu care urma să merg era cea cu care urma să lucrez. Aveau nevoie de o fată care să rămână cel puțin până la Crăciun, până pe 22 decembrie, și apoi, în funcție de experiență și de alți factori, să prelungească până în vară. Mi-au spus că au avut recent alte bone și că nu au fost probleme.”

Cu toate acestea, când a ajuns în aeroport, controlul automat al pașapoartelor nu funcționa și a fost trimisă la un ghișeu cu un ofițer de poliție.

„M-au întrebat care era biletul meu de întoarcere și le-am explicat că familia mea urma să mi-l cumpere la sfârșitul lunii decembrie. Cred că asta a fost problema”, a declarat tânăra. Eva susține că a petrecut opt ore la secția de poliție a aeroportului.

Fiecare dintre deținuți a fost pus într-o cameră separată. Eva a fost într-una care avea o fereastră care dădea spre hol și o masă cu două scaune. I-au cerut să-și închidă telefonul mobil, i-au luat declarația, i-au luat amprentele și i-au făcut o fotografie.

„La ora opt, a venit polițistul și mi-a spus că mă vor trimite înapoi în Spania a doua zi, dar că până atunci pot rămâne cu familia mea. Îmi vor lua pașaportul pentru a se asigura că mă voi întoarce. A doua zi aveam un zbor la ora șase”.

Eva nu a mai apucat să cunoască personal familia la care ar fi trebuit să lucreze.

Când au fost întrebați despre posibilitatea de a pleca „în siguranță” din Spania în Regatul Unit, reprezentanții AuPair World au indicat că „singura modalitate de a obține documentele necesare de intrare și ședere ar fi să solicite o viză de student și să urmeze cursuri intensive de limbă sau să se înscrie la o universitate locală”.

Totuși, tot ei au admis că „acest lucru nu este pe deplin aplicabil”.

Ministerul de Interne britanic explică pe site-ul său web că „o persoană nu ar trebui angajată dacă se află în țară cu o viză de vizitator sau dacă vizitează Regatul Unit pentru o perioadă de șase luni sau mai puțin”, ca în cazul Evei.

Lipsa informațiilor, dezinformarea și sfârșitul liberei circulații: motivele pentru care mulți europeni sunt respinși la sosirea în Regatul Unit sau ajung în detenție

Din ignoranță, dezinformare sau pur și simplu pentru că vor să-și încerce norocul, mulți cetățeni ai UE ajung să fie reținuți în Regatul Unit sau returnați în țările de origine din cauza problemelor legate de statutul lor de imigranți.

Sylvia Ordás, președinta Coaliției Spaniolilor din Regatul Unit, o asociație care sprijină spaniolii care trăiesc în Marea Britanie, și voluntară la Settled, care trăiește în Marea Britanie de aproape 30 de ani, a văzut frecvent persoane care au solicitat statutul de rezident temporar în ultimii ani, după ce au sosit după termenul limită de 30 decembrie 2020.

„Între 2021 și 2023, au existat persoane care au venit aici, au depus cerere în sistemul de imigrare și au obținut un certificat care atesta acest lucru, valabil pe durata procesării cererii lor.

Între timp, au continuat să lucreze. Chiar dacă știau că nu era corect să procedeze astfel dacă au sosit în țară după data de 31 decembrie 2020 și că probabil vor fi respinși.”

Birocrația din Marea Britanie care l-a dus pe zidarul român în spatele zidurilor

Acesta este cazul lui Alexandru Costea, zidarul român care, așa cum am relatat, a ajuns într-un centru de detenție pentru imigranți. La sosirea în Irlanda de Nord, a petrecut din nou noaptea într-un cameră de reținere.

De data aceasta, a doua zi nu a mai fost trimis în România, ca înainte, ci a fost tranferat la centrul de detenție pe termen scurt din Manchester.

Acestea sunt centre pentru detenția pasagerilor internaționali pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce autoritățile de imigrare decid ce să facă cu ei. Deținuții pot fi reținuți acolo până la o săptămână, conform legii.

După aceea, pot fi deportați din Regatul Unit, eliberați sau transferați într-un centru de detenție pentru imigranți, unde sunt permise șederi mai lungi.

Asta s-a întâmplat și cu Alexandru. De la Manchester, l-au trimis la Colnbrook, un centru de detenție pentru imigranți în apropierea aeroportului Heathrow din Londra, unde a petrecut o săptămână înainte de a fi eliberat în cele din urmă .

Este centrul cu al patrulea cel mai mare număr de detenții de imigranți în 2024.

Andreea Dumitrache, directorul general al the3million, ONG-ul fondat în Regatul Unit după referendumul Brexit din 2016 pentru a proteja drepturile cetățenilor Uniunii Europene, a vorbit cu reporterii Buletin de București despre cazul lui Alexandru Costea.

„El nu se afla ilegal în Marea Britanie înainte de refuzul statutului de imigrant, pe care l-a primit la o săptămână după ce a părăsit centrul de detenție.

Iar odată ce cineva primește un refuz, poate depune și o contestație, care garantează, de asemenea, acele drepturi. Pare evident că aveau de gând să îl refuze, dar este la fel de adevărat că și contestația ar fi trebuit să fie depusă mai repede“, spune Andreea Dumitrache.

Din august 2023, nu mai este posibil ca o persoană să solicite statutul de imigrant, dar în același timp să locuiască și să se lucreze în Marea Britanie până se emite o decizie.

„Ministerul de Interne a implementat o nouă etapă: mai întâi analizează motivele pentru care o persoană solicită statutul de imigrant cu întârziere (deoarece termenul limită era 30 iunie 2021) și decid dacă sunt suficiente. În acest caz, clasifică cererea ca fiind valabilă,  iar persoana primește un certificat de cerere și drepturile asociate.

Andreea Dumitrache, directorul general al the3million.

Acest lucru complică situația persoanelor care locuiesc în Marea Britanie de mult timp și nu au realizat că trebuie să depună cererea, explică Andreea Dumitrache.

Directoarea the3million vorbește și despre dezinformarea și sfaturile proaste oferite multor imigranți, care îi pot conduce, ca în cazul lui Alexandru Costea, să ajungă într-unul dintre aceste centre.

„Persoane care nu erau calificate să ofere sfaturi în materie de imigrare au promovat ideea că aceste drepturi pot fi obținute și în timpul cât astfel de cereri sunt în curs de procesare, ca o modalitate pentru ca oamenii să vină în Regatul Unit.

Cei care au acceptat să facă acest lucru au riscat să fie în cele din urmă reținuți sau deportați din cauza sfaturilor proaste.”

Specialiștii în „de toate” de pe Facebook

Pentru Noelia Martínez, CEO al organizației pentru drepturile imigranților Citizens Rights Project, alegerea de a obține informații de pe grupurile de Facebook este, de asemenea, periculoasă. Ea a văzut cum utilizatorii pot ajunge să provoace confuzie cu recomandări privind modul de efectuare a anumitor proceduri de imigrare.

„Partenerul meu și cu mine am primit vestea că statutul nostru de rezident temporar va fi prelungit până în 2030. Mulți oameni ne spun că deși perioada de valabilitate este până în 2030, deoarece am fost plecați din țară mai mult de 6 luni, nu se mai aplică și pentru noi… (mai exact, am fost plecați timp de 4 ani)”, scrie un utilizator Facebook într-un grup privat cu peste 17.000 de membri.

Dar nu este așa, după cum explică Martínez, „dacă aveți statutul de rezident temporar și ați fost în afara Regatului Unit mai mult de doi ani consecutivi până la 21 mai 2024, statutul dvs. de rezident temporar se pierde.

Ce se poate întâmpla este ca la controlul pașapoartelor să se constate că ați fost absent timp de patru ani și nu vă vor lăsa să intrați în țară sau, dacă o vor face, s-ar putea să afle mai târziu.”

Un consulat cât o ambasadă

Consulul general al României la Londra, Robert D. Marin, subliniază mobilitatea ridicată a cetățenilor români ca explicație pentru prezența acestora în fruntea listei cetățenilor UE respinși la frontiera Marii Britanii sau reținuți.

Totuși, „sunt din ce în ce mai rare aceste cazuri, pentru că, sub o formă sau alta, se fac verificări și în punctul de îmbarcare, de către firmele care fac check-in”, a explicat diplomatul pentru Buletin de București și Maldita.es.

„Dar acolo unde există astfel de cazuri în care persoanele sunt refuzate în punctul de frontieră de pe aeroportul din Marea Britanie, sistemul este următorul: persoana este reținută administrativ în punctul de frontieră până la momentul la care un ofițer superior vine și realizează un interviu”, a declarat Robert D. Marin.

De asemenea consulul Robert D. Marin a explicat cum Consulatul României la Londra se implică în situațiile în care românii sunt reținuți la graniță.

„Noi putem să îi sfătuim să colaboreze, să furnizeze dovezi că au mai fost pe teritoriul Marii Britanii. Faptul că ne implicăm și discutăm cu Poliția de Frontieră înseamnă, bineînțeles, că se acordă mai multă atenție cazuisticii, dar până la urmă decizia este independentă și este luată de către Poliția de Frontieră.

Persoana are dreptul să sune, ne sună foarte mulți din punctele de frontieră, deși din ce în ce mai rar. Ne sună să ne spună că au fost reținuți și că ar urma să fie reîntorși pe teritoriul Marii Britanii și afirmă că au dreptul de ședere, consideră că au dreptul de ședere”, a mai Robert Marin.

De asemenea, Consulul general al României la Londra a declarat și că dacă o persoană nu are dreptul pe teritoriul Marii Britanii, companiile aviatice au această obligație să asigure returnarea fără niciun cost pentru persoana respectivă.

Aș spune că în 90 % din cazuri sunt returnați cu următorul zbor, pe cheltuiala liniei aeriene, pentru că linia aeriană nu ar fi trebuit să îmbarcheze acea persoană.

Dacă o persoană nu are dreptul pe teritoriul Marii Britanii, companiile aviatice au această obligație să asigure returnarea fără niciun cost pentru persoana respectivă sau pentru Home Office, pentru autoritățile britanice.

Robert D. Marin, Consulul general al României la Londra

De asemenea, românii reprezintă naționalitatea din UE cu cele mai multe cereri pentru statutul de imigrant în Regatul Unit. Sunt 1.834.561 de solicitări în curs de procesare, aproape de patru ori mai mult decât cetățenii spanioli, de exemplu.

Acest lucru nu înseamnă că atât de mulți români au solicitat statutul de imigrant, căci cifra menționată anterior se referă la numărul de cereri depuse.

De asemenea, nu trebuie considerat ca fiind numărul românilor care trăiesc în Regatul Unit, deoarece mulți dintre ei fie s-au întors în România, fie au solicitat statutul de acasă.

Informațiile și asistența juridică din partea ONG-urilor pot fi o salvare

Într-o cameră plină cu cutii de plastic transparent conținând haine care vor fi trimise deținuților de la Yarl’s Wood, suntem întâmpinați de Sam Price, directoarea generală a Beyond Detention.

Această organizație, situată în Bedford, la aproximativ 45 de minute cu trenul de Londra, organizează câte o sesiune de sprijin pentru imigranții din centru de trei ori pe săptămână. Vorbesc cu ei, îi ajută să completeze cererile de azil, îi ascultă, joacă cărți și le oferă cartele telefonice preplătite pentru a putea comunica cu familiile lor.

Telefoanele lor mobile au fost confiscate la intrarea în centru, iar în schimb primesc unul clasic, fără cameră video sau aplicații care să le permită să înregistreze sau să acceseze rețelele sociale. De asemenea, Beyond Detention oferă programe de sprijin și mentorat celor care părăsesc centrul.

„Obișnuiam să le oferim și haine”, adaugă Price, „motiv pentru care vedeți atât de multe cutii aici, dar apoi am aflat că era responsabilitatea Serco.”

Serco, împreună cu Mitie, sunt cele două companii private care administrează cele șapte centre de detenție pentru imigranți din Marea Britanie.

„Personalul Ministerului de Interne al Marii Britanii va intra într-un salon de manichiură, sau într-un restaurant, sau într-o spălătorie auto, de exemplu, și va opri pe cineva, iar acesta va fi trimis la un centru de imigrare, dar are doar hainele pe care le poartă la momentul respectiv”, a explicat ea de ce este nevoie de haine.

Pentru Sam Price, este o chestiune de „demnitate” ca deținuții să se poată schimba.

Un aspect care poate funcționa împotriva deținuților, potrivit directoarei Beyond Detention, este „consilierea juridică pe care o primesc în general persoanele din centrele de detenție pentru imigranți”, pe care ea o descrie ca fiind „de slabă calitate”, adesea observând „puține progrese în cazurile lor”.

„Am văzut acest lucru anul trecut cu Planul Rwanda”, un pact semnat în 2022 între guvernele britanic și ruandez, al cărui scop era externalizarea gestionării unor solicitanți de azil din Regatul Unit prin trimiterea lor în Rwanda pentru a procesa cererile de protecție internațională, fără a se putea întoarce în Regatul Unit. Acesta a fost în cele din urmă abrogat odată cu venirea la putere a Partidului Laburist, condus de Keir Starmer, în iulie 2024.

„Au existat oameni care avuseseră același avocat timp de doi ani, fără a face niciun progres în cazul lor de azil”, spune Sam Price.

„Agreement”-ul experților cu privire la „intoleranța” din Marea Britanie

Directoarea generală a Beyond Detention este de acord cu Andreea Dumitrache, CEO al the3Million.

Numele său, „cei 3 milioane”, se referă la numărul estimat de cetățeni europeni despre care se crede că locuiau în Regatul Unit la momentul Brexitului și din partea cărora exista așteptarea să aplice pentru Schema de Stabilire a Refugiaților din UE.

Ulterior, și-au dat seama că sunt mult mai mulți. Estimează în jur de 5 milioane. „Este o metaforă bună pentru modul în care a fost gestionat Brexitul în Regatul Unit și o reamintire a faptului că guvernul nu a monitorizat niciodată câți oameni se aflau în țară la momentul respectiv”, a precizat Sam Price.

„Cred că totul se reduce la a vedea cum persoanele care sunt deja cele mai marginalizate suferă cele mai mari consecințe și cum, în acele momente, posibilitatea de a accesa anumite privilegii, cum ar fi angajarea unui avocat, poate schimba destinul acelor persoane”, adăugă ea.

Alexandru Costea a putut beneficia cu dificultate de avantajele legale menționate de Price și Dumitrache. „Toți cei de la centru m-au sfătuit să angajez un avocat, deoarece unii oameni stăteau acolo cel puțin patru sau cinci luni”, a explicat românul pentru Buletin de București.

„Avocatul a contactat Ministerul de Interne al Marii Britanii, mi-a trimis documentele și m-au eliberat până când s-a luat o decizie oficială cu privire la cererea mea de rezidență. Mulți oameni nu își permit un avocat, este foarte scump”, spune el.

În perioada 2021-2022, pe lângă cele 12,7 milioane de lire sterline plătite drept despăgubiri pentru detenție abuzivă, guvernul britanic a plătit încă 25,1 milioane de lire sterline către peste 700 de victime ale „scandalului Windrush”, așa cum a dezvăluit The Guardian.

Acest scandal, care a dus la demisia ministrului britanic de interne Amber Rudd, în 2018, a apărut după ce a ieșit la iveală faptul că sute de cetățeni ai Commonwealth-ului, mulți dintre ei membri ai generației „Windrush”, au fost reținuți pe nedrept, deportați și li s-au negat drepturile legale.

Această generație este formată din cei care au sosit în Marea Britanie din țările Caraibe între 1948 și 1973. Mulți au lucrat în cadrul Serviciului Național de Sănătate (NHS), aflat la început de drum, și în alte sectoare care se confruntau cu o criză privind deficitul de forță de muncă britanică după cel de-al Doilea Război Mondial.

Din 2019, guvernul britanic oferă despăgubiri tuturor membrilor acestei generații sau descendenților lor care cred că au fost afectați de politica de imigrare a Marii Britanii. Până în martie 2025, au primit peste 109 milioane de lire sterline (aproape 120 de milioane de euro), conform datelor publicate pe site-ul lor web.

Deși Sandra, cetățeana spaniolă ale cărei documente i-au fost confiscate pe aeroport, nu ia în considerare depunerea unei cereri, deoarece așteaptă concluzie oficială privind statutul său de imigrare și se teme că acest pas i-ar putea afecta situația, Noelia Martinez, CEO al Citizens Rights Projects, susține că în cazul ei s-a comis o greșeală.

„Cererea ei a fost respinsă, dar ea a solicitat o revizuire în termenul de 28 de zile prevăzut de lege și, până când nu o resping, avea drepturi depline”.

Problema, explică Martinez, este că Ministerul de Interne nu a actualizat informațiile din sistem. Consideră că este „un caz de neglijență, deoarece au avut la dispoziție mai mult de o lună pentru a actualiza informațiile și nu au făcut-o”.

Există anumite activități în care Sandra, spre deosebire de partenerul ei sau de alte persoane cu statut de imigrare aprobat, nu se poate angaja.

De la arestarea sa pe aeroport și eliberarea în septembrie 2023, nu a părăsit țara. „Este o recomandare, pentru că dacă pleacă, s-ar putea să nu o lase să intre sau s-ar putea să o rețină din nou și să încerce să o deporteze”, a menționat CEO-ul Citizens Rights Project.

„Sunt doar lucruri mărunte. De exemplu, am o problemă dentară, corpul meu a respins un implant și am nevoie de tratament, dar costul pentru lucrare pe care mi-l dau aici este de peste 15.000 de lire sterline, nu mi-l permit, iar NHS îmi spune că trebuie să aștept șase luni.”

Un alt exemplu: „Acum și permisul meu de conducere spaniol a expirat, iar aici, din moment ce nu am statut de imigrare, nu pot obține unul”, a arătat Sandra.

Cazul ei, a explicat Andreea Dumitrache, este unul comun în Regatul Unit. „Autoritățile consideră că trebuie să stai în țara ta până când statutul tău de imigrare este rezolvat.

În practică, este foarte confuz pentru oameni, deoarece, de exemplu, imediat ce depui un apel, „te notifică despre drepturile tale, care includ dreptul de a lucra în Regatul Unit și toate celelalte drepturi ale tale”, a explicat reprezentanta the3milion.

Pe lângă Detention Action, și alte organizații precum the3million se tem, de asemenea, de o repetare a scandalului Windrush, dar care de această dată să implice cetățeni ai țărilor Uniunii Europene.

„Aceste evenimente declanșatoare pot apărea la mulți ani după schimbările de politici și legislație. Există încă un număr necunoscut (dar suspectat ca fiind mare) de persoane care nu și-au schimbat locul de muncă sau adresele de la Brexit, care nu au fost nevoite să își actualizeze permisele de conducere, care nu au călătorit, care nu au necesitat tratament spitalicesc sau beneficii sociale” și care este posibil să nu fi fost conștiente de procesul obligatoriu de solicitare a statutului de imigrare.

Epilog

În prezent, Sandra continuă să locuiască și să lucreze în Edinburgh, așteptând ca cererea sa să fie soluționată. Dacă solicitatea va fi respinsă, va trebui să găsească alte opțiuni pentru a rămâne în țară cu partenerul ei sau va fi nevoită să părăseacă Regatul Unit.

Alexandru a reușit, după un proces cu statul Britanic, să rămână alături de familie. Muncește în continuare în Regatul Unit și se gândește ca după cele întâmplate să emigreze în altă țară. În prezent, locuiește și lucrează în baza unei vize de familie oferită de autoritățile din Marea Britanie.

---

Numele fictive (marcate cu un asterix*) au fost folosite în acest text pentru a proteja identitatea persoanelor care au ales să discute cu reporterii Buletin de București și Maldita sub protecția anonimatului.