- Cetățenii reținuți în centrele de detenție pentru Imigranți din Marea Britanie suferă adesea de consecințe grave în ceea ce privește sănătatea lor mintală, din cauza duratei prelungite în care au un statut „incert”.
- Migranții din România reținuți în Regatul Unit, repatriați cu avioane private pe Aeroportul Otopeni, descriu experiența drept „tortură psihologică”.
- Specialiștii în sănătate mintală și experții juridici avertizează că incertitudinea privind perioada de reținere provoacă traume, anxietate și daune psihologice pe termen lung.
- Iar aici este vorba nu numai despre infractori, ci și despre români stabiliți acolo, cu familii și locuri de muncă, ce ajung în astfel de centre din cauza unor probleme birocratice.
- În ciuda recomandărilor specialiștilor și a presiunii politice în creștere pentru introducerea unei limite legale la maximum 28 de zile de detenție în Marea Britanie, datele arată că 35% dintre deținuții din 2023 au fost închiși pentru o perioadă mai lungă, fiind afectați în special migranții proveniți din Europa de Est, printre care și România.
- Românii apar cel mai des pe lista celor reținuți când pășesc pe pâmânt britanic. 1.466 au fost încarcerați în 2023 iar în 2024 numărul a crescut cu 32%, până la 1.938.
- Marea Britanie rămâne singura din Europa care nu are o durată maximă legală, clar stabilită, pentru detenția migranților.
- Deși organizațiile societății civile au testat cu succes alternative comunitare la detenție — cum ar fi cele coordonate de King’s Arms Project — susținătorii acestor măsuri spun că lipsește voința politică.
- Militanții consultați de jurnaliștii Buletin de București afirmă că redeschiderea unor centre compromise, precum Campsfield House și Haslar Immigration Removal Center, subminează ani de progrese și ignoră dovezile care arată că alternativele comunitare sunt mai ieftine, mai umane și mai eficiente.
O investigație trans-frontalieră realizată de Florin Râșteiu, Răzvan Chiruță (Buletin de București), Coral García Dorado, Carmen Martínez Vidal (Maldita.es) și Alí El Majjaoui (jurnalist freelance)
CITEȘTE EPISODUL 1: „Pașaport pentru închisoare”(I) | Mii de români, deportați pe Otopeni cu avioane „fantomă”, după ce au fost încarcerați în centre pentru migranți în Marea Britanie
„Familiștii”
„Totul a fost psihologic. În zilele noastre, pentru că trăim într-o democrație, nu mai folosesc tortura fizică, ci pe cea psihologică — ca să nu-ți mai dorești niciodată să te întorci în această țară”, ne-a povestit Alexandru Costea*, un fost deținut român în Centrul de Detenție pentru Imigranți Colnbrook, aflat la doar câțiva kilometri de Aeroportul Heathrow, cel mai mare din Regatul Unit.
Alexandru a discutat cu jurnaliștii Buletin de București la Londra, la începutul lunii martie 2025.
Alexandru Costea a explicat că din cauza interviurilor zilnice, a tentativelor și intențiilor repetate de a-l deporta înapoi în România, chiar dacă avea o familie stabilită în Marea Britanie și lucra deja acolo în construcții, a trăit „pe viu” presiunea psihologică din partea autorităților britanice. Asta deși a fost reținut doar o săptămână.
„Fiecare zi era plină de așa-zise ‘interviuri’, în care ofițerii îmi puneau mereu aceleași întrebări: De ce ești în Marea Britanie? Le spusesem deja totul și le oferisem toate documentele. Nu avea niciun sens. (…)
Nu, nu a fost ceva fizic, ci psihologic. Prin interviuri repetate și provocări. Știau că am familia aici. Continuau să-mi cumpere bilete de avion și să-mi spună că voi fi deportat.
Mi-au cumpărat 20 de bilete de avion. În fiecare zi încercau să mă trimită înapoi în România. Le explicam de fiecare dată — asta era tortura psihologică, mai ales știind că familia mea era aici…”
Alexandru Costea* s-a mutat în Marea Britanie după intrarea în vigoare a Brexitului. În 2023, s-a întors în România pentru câteva săptămâni, însă, când a încercat să reintre în Regatul Unit prin aeroportul Luton, a fost deportat.
Ne-a spus că din disperare a încercat să ajungă în Londra, la familie și la locul de muncă, prin Irlanda, pe cale maritimă, despre care a auzit că este mai permisivă. Totuși această a doua tentativă s-a încheiat cu reținerea sa în Centrul de Detenție pentru Imigranți Colnbrook, la un loc cu infranctori de drept comun.
El este doar unul dintre sutele de migranți care au părăsit centrele de detenție cu probleme de sănătate mintală, potrivit datelor obținute de Buletin de București și Maldita de la Ministerul de Interne Britanic (Home Office).
„Întunericul… vine spre fața mea și atunci încep să-mi pierd speranța” — așa a descris unul dintre foștii deținuți trauma detenției, într-un interviu pentru Journal of Occupational Science, publicat într-un raport despre experiențele și semnificația ocupării forței de muncă în rândul bărbaților reținuți în Centrele de Detenție pentru Imigranți din Regatul Unit.
„Efectele detenției sunt devastatoare. Și nu exagerez”, a confirmat Carolina Gottardo, directoarea executivă a Coaliției Internaționale pentru Detenție (IDC), într-o declarație pentru Maldita și Buletin de București.
Experta a adăugat că a fost profund marcată de afirmația unui fost deținut într-un centru pentru migranți — „Ceva ce mi-a rămas în minte și pe care o citez mereu, pentru că este extrem de puternică”.
„Am plecat din detenția pentru migranți, dar detenția pentru migranți nu a plecat niciodată din mine”, această frază spune totul, a explicat Carolina Gottardo.
Sănătatea mintală și „brațul lung” al reglementărilor
Totuși, nu doar migranții reținuți în aceste centre de detenție sunt afectați. Noile reguli introduse după Brexit au pus o presiune psihologică și asupra migranților care trăiesc și muncesc deja în Regatul Unit de zeci de ani.
Este și cazul lui Amparo*, o cetățeană spaniolă care s-a mutat în Marea Britanie în 1977. În timpul pandemiei de coronavirus, s-a întors în Spania pentru a-și îngriji mama bolnavă. Acolo a dezvoltat o afecțiune oculară și a solicitat tratament medical folosind Cardul European de Asigurări de Sănătate.
La scurt timp, i s-a cerut să dovedească faptul că este înregistrată în EU Settlement Scheme. Amparo nu și-a imaginat niciodată că ar avea nevoie de astfel de documente, având în vedere că locuia în Marea Britanie de peste 43 de ani, era căsătorită cu un cetățean britanic și își crescuse un copil acolo.
Reflectând asupra experienței sale, Amparo* a povestit că se simte ca o fantomă în ochii autorităților, în ciuda faptului că este integrată perfect în societatea britanică.
„Toată educația mea a fost acolo. Și sincer, simt că, dintr-odată, vor să mă alunge. Chiar dacă încerc să rămân calmă, am multă anxietate. Nu dorm bine. Asta îmi afectează identitatea — felul în care mă percep pe mine însămi. Mă simt ca o fantomă.
Ca și cum poate nici n-aș fi trăit acolo toată viața — ca și cum mi-aș fi imaginat totul. Și totuși există dovezile. Toate documentele. Dar se simte extrem de nedrept.”
Persoanele aflate în închisoare sunt mai expuse la afecțiuni mintale
Numeroase studii au arătat că persoanele aflate în închisoare se confruntă cu rate disproporționat de mari de boli mintale, boli infecțioase și probleme grave de sănătate fizică, comparativ cu populația generală.
O amplă analiză internațională, coordonată de cercetători de la Universitatea din Oxford, a confirmat că deținuții au rezultate semnificativ mai slabe la indicii privind sănătatea mintală față de restul populației. Studiul, bazat pe date din peste 50 de țări și peste două milioane de persoane încarcerate, mai scoate la iveală un tipar îngrijorător: dependența de substanțe în rândul celor aflați în detenție.
Rata depresiei în rândul deținuților este aproape dublă față de cea din afara sistemului, iar incidența tulburării de stres post-traumatic (PTSD) și a tulburărilor psihotice este de asemenea considerabil mai mare.
Studiul arată că aproape una din zece persoane încarcerate suferă de PTSD, iar aproximativ 4% ajung să se confrunte cu afecțiuni mintale grave, cum ar fi psihoza. Abuzul de substanțe este o altă problemă răspândită în detenție.
Datele obținute printr-o solicitare oficială făcută de reporterii Buletin de București și Maldita arată că între 2018 și 2023 au fost înregistrate sute de incidente de automutilare care au necesitat intervenții medicale în centrele de detenție pentru imigranți din Marea Britanie.
Numărul variază de la an la an și de la un centru la altul, însă unele facilități, precum Brook House și Harmondsworth, au raportat constant cifre ridicate. De exemplu, doar Brook House a înregistrat 127 de astfel de cazuri în 2018 și 113 în primele nouă luni ale anului 2023. Cel mai ridicat număr a fost raportat în 2020, cu 190 de cazuri de automutilare.
NOTĂ. De avut în vedere când citim datele de mai sus: Acestea reflectă incidentele, nu numărul de persoane implicate — ceea ce înseamnă că un singur deținut poate fi înregistrat de mai multe ori dacă a necesitat tratament medical în mai multe rânduri. Ministerul de Interne britanic (Home Office) clasifică aceste informații drept date de management provizorii, care nu au fost certificate ca statistici oficiale și pot fi supuse modificărilor ulterioare.
„Lumile dintre lumi”
De asemenea, Ministerul de Interne britanic a publicat date privind persoanele monitorizate în baza unor protocoale de evaluare a riscului, cum ar fi ACDT (Assessment Care in Detention and Teamwork) — un sistem folosit pentru identificarea și gestionarea deținuților aflați în pericol de automutilare sau sinucidere.
Datele indică un număr semnificativ de cazuri de-a lungul anilor: 678 de persoane au fost monitorizate în 2019, 522 în 2018, iar între ianuarie și septembrie 2023 fuseseră deja înregistrate 371 de cazuri.
Centre precum Colnbrook, Harmondsworth și Brook House apar frecvent în ambele seturi de date — un tipar recurent identificat în informațiile obținute de jurnaliștii de la Buletin de București și Maldita de la autoritățile britanice.
În plus, am solicitat date despre câte persoane au raportat probleme de sănătate mintală în timpul reținerii într-un centru de detenție pentru imigranți în ultimii zece ani.
Ca răspuns, autoritățile au furnizat cifre referitoare doar la persoanele care aveau un diagnostic confirmat de afecțiune mintală fie la momentul sosirii, fie în timpul detenției, până în noiembrie 2024.
Totuși, aceste cifre nu includ persoanele care au prezentat simptome fără un diagnostic formal și nu reflectă întregul spectru al tulburărilor de sănătate mintală.
Centre de Detenție sau închisori clasice?
Mai multe surse intervievate de jurnaliștii de la Buletin de București și Maldita susțin că Centrele de Detenție pentru Imigranți — unde ajung frecvent migranții care vin pentru a lucra în Regatul Unit fără documente legale — seamănă foarte mult cu închisorile tradiționale.
O inspecție realizată în 2022 la Centrul de Detenție Colnbrook, situat în apropierea Aeroportului Heathrow și administrat de Mitie Care and Custody, o structură adiacentă aflată sub coordonarea guvernului britanic responsabilă de nevoile rezidenților, a scos la iveală o serie de probleme sistemice, în ciuda unor îmbunătățiri de suprafață.
Raportul, întocmit de Inspectorul-șef al Închisorilor din Regatul Unit, a arătat că, deși majoritatea deținuților erau reținuți pentru mai puțin de o lună, mulți dintre ei au resimțit stres, depresie și lipsa unui sprijin clar, atât juridic cât și psihologic, pe durata detenției.
În sondajul realizat de inspectorat, 78% dintre deținuți au declarat că s-au simțit deprimați în timpul petrecut la Colnbrook — o cifră alarmantă, care subliniază impactul psihologic al detenției în condiții incerte și asemănătoare cu cele din închisori.
Situația a fost deosebit de gravă în rândul persoanelor vulnerabile. 33% dintre deținuți au spus că nu se simt în siguranță în centru, procent care a crescut semnificativ pentru cei cu dizabilități (63%) și pentru cei cu probleme de sănătate mintală (55%), ceea ce sugerează un sistem incapabil să protejeze populația cea mai expusă riscului.
Deși existau unele servicii de criză — cum ar fi resurse video terapeutice și chiar un câine de terapie — raportul a evidențiat absența totală a unui psiholog și un deficit de personal de 69% în echipa pentru sănătatea mintală, ceea ce a limitat grav capacitatea centrului de a oferi sprijin psihologic de bază.
În mai 2025, a apărut un raport al unei inspecții innopinate care a avut loc la începutul anului, realizat tot în centrul de detenție pentru migranți Colnbrook. Documentul dezvăluie realități îngrijorătoare despre sănătatea mintală a migranților reținuți.
Raportul subliniază că nivelul de nevoi pentru sănătatea mintale este foarte ridicat. Numărul de solicitări pentru sprijin psihologic a fost considerabil: doar în decembrie 2024, s-au înregistrat 279 de cereri, dintre care 84 erau urgente.
Cu toate acestea, echipa dedicată sănătății mintală a celor încarcerați a fost subdimensionată, ceea ce a dus la întârzieri semnificative în evaluare – în unele cazuri, urgențele nu erau tratate nici în 48 de ore, iar consultațiile de rutină puteau întârzia până la 9 zile.
În ultimele șase luni, au fost înregistrate 73 de acte de auto-vătămare, iar 35% dintre deținuți au declarat că au avut gânduri suicidare în timpul detenției. A existat chiar și un caz de deces prin suicid de la ultima inspecție din 2022.
Deși unele măsuri au fost luate în urma anchetei, inspectorii au remarcat că schimbările nu sunt consecvent aplicate – de exemplu, unii angajați nu aveau lanterne pentru verificările nocturne, deși fusese o recomandare expresă.
Alexandru Costea* a descris Centrul de Detenție Colnbrook ca fiind identic, în interior, cu o închisoare, adăugând că libertatea celor reținuți este sever restricționată printr-un program strict impus de administrație.
„Locul acela e ca o închisoare, nu un centru pentru migranți. Când am ajuns, am crezut că am intrat într-o altă lume. De cum am pus bagajul jos, ofițerul mi-a spus să merg în cameră, dar pur și simplu nu puteam să intru. Era o închisoare adevărată, ca în filmele americane — cu coridoare rotunde și celule. Încuiate.
La prânz, pe la 12.00–13.00, mâncam, apoi eram încuiați în celule timp de două ore, pentru curățenie. După aceea, ne lăsau să ieșim, dar la ora 21:00, toată lumea trebuia să se întoarcă în celule.”
Am discutat despre asemănările dintre Centrele de Detenție pentru Imigranți și închisorile tradiționale — precum și despre impactul pe care detenția îl poate avea raportat la sănătatea mintală a migranților — cu Fizza Qureshi, directoarea executivă a Migrants’ Rights Network, o organizație caritabilă din Marea Britanie ce sprijină migranții în lupta acestora pentru drepturi și justiție.
Qureshi a descris centrele ca fiind medii asemănătoare închisorilor, unde migranții sunt privați de spațiu personal, au acces limitat la vizitatori și, adesea, nu beneficiază de medicație sau terapie adecvată atunci când dezvoltă probleme de sănătate mintală în timpul detenției.
„În esență, este o închisoare pentru migranți, iar ei au acces limitat sau chiar deloc la vizite. Nu au prea multă intimitate, iar uneori nu au acces la tratamentul medicamentos sau la terapia de care ar avea nevoie pentru orice probleme de sănătate mintală.”
Bob Blackman, deputat conservator pentru circumscripția Harrow East din 2010, a comparat și el condițiile din centrele de detenție pentru imigranți cu cele din închisori. Deși nu a vizitat personal astfel de facilități, politicianul a descris condițiile ca fiind „îngrozitoare”.
„Nu cunosc situația direct, dar îmi imaginez că este destul de groaznică, pentru că, la urma urmei, aceste centre sunt practic închisori.
Sunt spații securizate pentru a împiedica persoanele care nu au dreptul să rămână în țară să fugă”, a explicat parlamentarul britanic.
Blackman a subliniat și impactul psihologic pe care lipsa informațiilor îl are asupra migranților reținuți, spunând că una dintre cele mai importante detalii ascunse de deținuți este durata exactă a șederii înainte de deportare.
„Fără îndoială, există efecte negative pentru sănătatea mintală. Aceste probleme apar în toate tipurile de facilități, pentru că, în cele din urmă, dacă te afli într-un astfel de centru, nu știi ce se va întâmpla cu tine. Nu știi când vei fi pus într-un avion spre țara ta natală. Incertitudinea generează o presiune psihică enormă.”
Publicația London World a publicat un articol în care susține că datele de la Recensământul din 2021 arată că în Harrow locuiau aproximativ 21.100 de persoane născute în România, reprezentând 8,1% din populația locală, o creștere semnificativă față de cele circa 4.800 înregistrate în 2011.
De asemenea, 7,5% dintre locuitorii din Harrow declarau româna ca limbă principală, făcând din aceasta a doua cea mai vorbită limbă după engleză în zonă, se arată într-un alt articol al publicației Britanice The Standard.
Sănătatea mintală și ușile închise care au rămas închise
Pentru a înțelege mai bine care sunt, în realitate, condițiile din interiorul unui centru de detenție pentru imigranți, am contactat oficial Ministerul de Interne (Home Office) al Marii Britanii, precum și mai multe centre specifice, și am solicitat o formă de acces în spiritul interesului public.
Primul demers a fost făcut către Brook House, un centru de detenție situat în apropierea Aeroportului Gatwick din Londra. Am trimis o solicitare oficială pentru o vizită, însă nu am primit niciun răspuns nici până la ora publicării articolului.
În luna februarie, am discutat cu doi reprezentanți ai Ministerului de Interne – instituția responsabilă de gestionarea centrelor pentru imigranți – și am cerut acces la Colnbrook Immigration Removal Centre, aflat lângă Aeroportul Heathrow, cel mai mare din Regatul Unit. De această dată cererea noastră a fost respinsă.
„Vă mulțumim pentru e-mail. Din păcate, nu putem facilita această vizită în acest moment. Centrele de detenție pentru imigranți sunt zone operaționale cu grad ridicat de securitate, așa că, de regulă, nu permitem accesul presei”, a transmis un reprezentant al ministerului la sfârșitul lunii februarie 2025.
În martie 2025, ne-am deplasat la Londra și am încercat să intrăm în centrul Colnbrook, însă și de această dată accesul ne-a fost refuzat. Am reușit, totuși, să fotografiem clădirea din exterior.
Centrul este păzit de personal de securitate și este înconjurat de ziduri înalte din cărămidă și garduri cu sârmă ghimpată – o structură ce seamănă mai degrabă, din exterior, cu un penitenciar de maximă siguranță.
Unu din trei migranți, reținut peste limita recomandată de experți de 28 de zile
Marea Britanie este singura țară din Europa fără limită legală de detenție pentru imigranți. Spre deosebire de restul Europei, unde perioadele de detenție sunt strict reglementate – Franța impune un maxim de 90 de zile, iar Directiva UE privind returnările stabilește o limită de 18 luni – Regatul Unit permite reținerea pe termen nedeterminat.
Potrivit Detention Action, această lacună legală permite reținerea pe termen nedefinit a persoanelor — adesea fără ca acestea să știe când vor fi eliberate — ceea ce provoacă daune psihologice semnificative.
Organizația avertizează că Legea privind Migrația Ilegală, aflată acum în vigoare, agravează situația. Conform Secțiunii 12 a legii, ministrul de Interne are autoritatea de a reține persoane pentru perioade considerate „rezonabil necesare”, ceea ce crește riscul unei detenții prelungite fără supraveghere.
Natura incertă a acestui sistem, susține Detention Action, amplifică suferința psihologică resimțită de deținuți și subminează angajamentul Regatului Unit față de drepturile omului.
În ciuda preocupărilor repetate exprimate de organizații pentru drepturile omului, parlamentari și inspectori independenți, Regatul Unit continuă să rețină un număr semnificativ de migranți pentru perioade îndelungate. De peste un deceniu, organizațiile pentru drepturile omului și comitetele parlamentare au cerut guvernului britanic să introducă o limită legală de 28 de zile pentru detenția imigranților.
Atât Comitetul pentru Afaceri Interne, cât și Comitetul Comun pentru Drepturile Omului au recomandat în mod oficial această limită de 28 de zile, în timp ce grupuri precum Detention Action, Liberty, Bail for Immigration Detainees (BID) și Amnesty International UK au militat constant pentru încetarea detenției pe termen nedeterminat.
Aceste voci au atras atenția asupra dovezilor tot mai numeroase că incertitudinea privind data eliberării poate provoca daune psihologice grave, în special pentru persoanele care au deja traume sau vulnerabilități.
Raportul Stephen Shaw din 2016, comandat de Ministerul de Interne, a confirmat aceste îngrijorări și a cerut guvernului să reducă utilizarea detenției și să extindă alternativele bazate pe comunitate.
Potrivit datelor publicate de Migration Observatory de la Universitatea Oxford, 35% dintre persoanele eliberate din detenția pentru imigranți în 2023 au fost reținute mai mult de 28 de zile – cu mult peste limita recomandată frecvent de organismele de specialitate.
Jurnaliștii de la Buletin de București și Maldita au discutat cu Carolina Gottardo, directoarea executivă a organizației International Detention Coalition (IDC), despre lipsa unei limite legale de timp pentru detenția imigranților în Regatul Unit.
Aceasta a subliniat că migranții reținuți în centrele de detenție părăsesc adesea aceste locuri traumatizați și cu probleme de sănătate mintală, din cauza incertitudinii legate de durata detenției.
„Imaginați-vă cât de nedreaptă este această situație: doar pentru că ai trecut o graniță, ești pus într-o poziție în care nu știi ce se va întâmpla cu tine și cât va dura. Imaginați-vă efectele asupra sănătății mintale. Experiența noastră arată că oamenii sunt profund traumatizați, iar efectele sunt devastatoare”, a declarat Gottardo.
Migration Observatory notează și că, deși detenția imigranților este de natură administrativă, în practică ea se desfășoară în condiții asemănătoare încarcerării tradiționale, cu efecte psihologice similare.
Chiar dacă ghidurile oficiale afirmă că detenția ar trebui folosită „cu moderație și pentru cea mai scurtă perioadă necesară”, în realitate, detenția pe termen lung rămâne o practică frecventă. Doar în 2023, aproximativ 3.800 de cetățeni din țări ale UE și din Spațiul Economic European au fost reținuți — reprezentând 21% din totalul deținuților. Mulți dintre aceștia, în special cei din Europa de Est, au fost reținuți peste limita recomandată de experți, de 28 de zile.
De asemenea, jurnaliștii au stat de vorbă cu Pierre Makhlouf, director juridic al organizației Bail for Immigration Detainees (BID), despre impactul lipsei unei limite legale asupra sănătății mintale a persoanelor reținute.
„Guvernul spune că încearcă să reducă efectele nocive ale detenției, cu toate că folosirea detenției este cea care provoacă daune. Dacă oamenii nu ar mai fi reținuți, nu s-ar mai răni singuri din cauza faptului că sunt deținuți.
În detenție, zilele se numără în sus, nu în jos, cum se întâmplă în cazul unei sentințe penale. Din acest motiv, se susține că o limită de timp ar reduce suferința psihologică a celor reținuți”, a explicat Makhlouf.
Întrebat ce soluții ar putea înlocui detenția pe termen nedeterminat, Christopher Desira, director și avocat al firmei de avocatură specializată în imigrație Seraphus, propune următoarele reforme:
- Limită de timp: Numeroase ONG-uri și comisii parlamentare au recomandat impunerea unei perioade maxime de detenție (de exemplu, 28 de zile).
- Alternative la detenție: Precum obligația de a se prezenta regulat la autorități, cazarea pe cauțiune sau soluții bazate pe integrarea în comunitate.
Christopher are peste 20 de ani de experiență în dreptul imigrației și azilului și este directorul și avocatul fondator al firmei Seraphus, precum și supervizor acreditat în cadrul Immigration and Asylum Accreditation Scheme.
Înainte de a înființa Seraphus, a condus departamentul de imigrație al unei mari firme de avocatură și a lucrat pentru mai multe organizații non-guvernamentale, printre care Bail for Immigration Detainees (BID), Joint Council for the Welfare of Immigrants (JCWI) și Freedom from Torture.
Deține un master în Drepturile Omului de la Birkbeck, University of London.
De-a lungul anilor, Ministerul de Interne al Regatului Unit a susținut că detenția pe termen nedeterminat este necesară pentru controlul imigrației, mai ales în cazul persoanelor care refuză să părăsească țara voluntar. Totuși, dovezile tot mai numeroase arată că acest sistem este atât dăunător, cât și costisitor.
Factura pentru cetățeanul britanic
În anul financiar 2023–2024, Home Office a plătit aproape 12 milioane de lire sterline în compensații pentru detenții ilegale, în 838 de cazuri distincte, arată același raport publicat anul trecut de Migration Observatory.
Reformele întârzie, și deși numărul celor reținuți a scăzut la jumătate din 2015 până în prezent, durata detenției a crescut. În iunie 2024, aproximativ 1.800 de persoane erau deținute în baza Legii privind Imigrația – un nivel similar cu perioada de dinaintea pandemiei, în ciuda unei scăderi generale a internărilor.
În acest context, conform jurnaliștilor de la The Guardian , guvernul britanic pregătește redeschiderea unor centre de detenție controversate, precum Campsfield House și Haslar IRC, în ciuda presiunii publice pentru reducerea utilizării acestor facilități.
Potrivit unui articol Sky News, decizia de redeschidere, anunțată inițial în 2022 sub guvernarea conservatoare, este menținută și de actualul guvern laburist. Ministrul de Interne, Yvette Cooper, a confirmat în august 2024 că planul va merge mai departe, ca parte a eforturilor de extindere a capacității de detenție și accelerare a deportărilor.
„Guantanamo”-urile din Regatul Unit
Coaliția „Keep Campsfield Closed” avertizează că redeschiderea unor centre cu istoric de abuzuri, condiții precare și opoziție publică riscă să adâncească un sistem deja criticat pentru încălcarea drepturilor fundamentale.
Campsfield House, deschis în 1993 și închis în 2018, a fost mult timp considerat controversat. La doar un an de la inaugurare, activiștii au lansat campania „Close Campsfield”, organizând proteste lunare timp de peste 20 de ani – peste 300 de demonstrații, potrivit Asociației Vizitatorilor Centrelor de Detenție pentru Imigranți (AVID).
Un documentar BBC a relatat despre revolte, evadări și condiții precare care au dus, în cele din urmă, la închiderea centrului. Totuși, în vara lui 2024, Ministerul de Interne a anunțat redeschiderea centrului, stârnind reacții virulente. O declarație publică semnată de rezidenți locali, activiști, universitari și foști deținuți denunță planul:
„Ne opunem redeschiderii centrelor Campsfield House și Haslar IRC. Această poziție reprezintă o voce colectivă… profund îngrijorată de răul pe care detenția pentru imigranți îl provoacă.”
Planurile de redeschidere a centrului Campsfield House au reaprins opoziția din partea activiștilor. O coaliție formată din rezidenți locali, organizații civice și foști deținuți a relansat campania Keep Campsfield Closed – o platformă organizată care se opune revenirii centrelor de detenție cu un istoric de condiții precare.
Prin intermediul site-ului keepcampsfieldclosed.uk, campania continuă să informeze publicul și să mobilizeze acțiunea comunității împotriva deciziei guvernului.
Centrul de Detenție pentru imigranți Haslar, aflat în apropiere de Gosport, are un istoric similar. În 2011, Inspectoratul închisorilor l-a catalogat drept „cea mai proastă unitate de cazare din sistemul de detenție pentru imigranți”. După mai multe rapoarte de abuz și tratament inuman, centrul a fost închis în 2015, dar guvernul a anunțat redeschiderea lui în 2022.
Aceste planuri vin în contradicție cu apelurile tot mai insistente din partea societății civile și a organismelor parlamentare de a limita detenția pentru imigranți și de a prioritiza alternativele comunitare.
Consiliul Europei și ONG-uri precum Amnesty International și Freedom from Torture au semnalat că centrele de detenție din Regatul Unit implică frecvent detenții pe durată nedeterminată, îngrijire medicală insuficientă și riscuri mari pentru sănătatea mintală – elemente considerate contrare standardelor europene de tratament uman.
Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) al Consiliului Europei a efectuat inspecții în aceste centre și a cerut îmbunătățiri pentru prevenirea detenției nedeterminate și protejarea bunăstării deținuților. CPT a atras atenția că lipsa unei limite legale de timp poate afecta grav sănătatea mintală, chiar dacă majoritatea deținuților sunt ținuți mai puțin de 28 de zile. Comitetul recomandă impunerea unei limite clare de detenție.
În plus, CPT a raportat că deținuții plasați în închisori nu beneficiază de servicii adecvate și se confruntă cu restricții care pot echivala cu tratament inuman—precum izolarea timp de până la 23 de ore pe zi.
În aceeași direcție, CPT și-a exprimat îngrijorarea profundă privind Legea privind Migrația Ilegală, considerând că aceasta slăbește garanțiile împotriva tratamentelor inumane sau degradante.
7 dintre cele 64 de recomandări, respinse oficial de către guvernul britanic
În ianuarie 2016, Stephen Shaw, fost Avocat al Poporului pentru Închisori și Probațiune, a publicat o revizuire independentă comandată de Ministerul de Interne al Regatului Unit, examinând bunăstarea persoanelor vulnerabile aflate în detenție pentru imigrare. Raportul a prezentat 64 de recomandări menite să reformeze practicile de detenție.
Shaw a cerut existența unei prezumții clare împotriva detenției pentru o serie de grupuri vulnerabile. Una dintre cele mai ferme recomandări a fost interzicerea absolută a detenției femeilor însărcinate.
El nu a cerut un termen legal specific pentru durata detenției, dar a subliniat necesitatea reducerii semnificative a acesteia. Fostul Avocat al Poporului pentru Închisori și Probațiune a mai recomandat ca detenția să fie utilizată doar ca ultimă soluție și pentru cea mai scurtă durată posibilă.
Stephen Shaw (n. 1953) este un fost Ombudsman pentru închisori și probațiune în Marea Britanie, activ între 1999 și 2010. A investigat plângerile deținuților și deceselor din închisori și centre de detenție imigratorie, conducând anchete importante, inclusiv în cazul medicului Harold Shipman. În 2015, a realizat o revizuire majoră a politicilor privind detenția imigranților vulnerabili, influențând reformele din sistemul de justiție penală.
Într-un răspuns la o cerere de acces la informații publice (Freedom of Information) transmis de Ministerul de Interne al Regatului Unit reporterilor Buletin de București și Maldita, oficialii au confirmat că șapte dintre cele 64 de recomandări făcute de Stephen Shaw în revizuirea sa de referință privind bunăstarea persoanelor vulnerabile aflate în detenție pentru imigrare au fost respinse formal de către guvern.
Raportul lui Shaw din 2016, comandat pentru a evalua utilizarea detenției pentru imigrare în Regatul Unit, a identificat deficiențe sistemice și a formulat un set amplu de propuneri de reformă menite să protejeze persoanele deținute – în special pe cele cu vulnerabilități legate de sănătatea mintală.
Deși Ministerul de Interne a declarat că 57 de recomandări au fost acceptate și implementate, acesta a refuzat să adopte alte șapte, inclusiv măsuri enumerate în recomandările 10, 22, 30, 39, 41, 42 și 51.
În răspunsul său oficial la cererea jurnaliștilor, Ministerul de Interne a subliniat că revizuirea lui Shaw a declanșat un „program de lucru cuprinzător și sistematic pentru a îmbunătăți și reforma detenția pentru imigrare.”
Autoritățile afirmă că, din 2016, prioritatea a fost asigurarea faptului că detenția este folosită doar pentru cea mai scurtă durată necesară și că persoanele deținute sunt sprijinite prin măsuri de protecție și procese de luare a deciziilor îmbunătățite.
Dincolo de implementarea parțială a recomandărilor lui Shaw, Ministerul de Interne a indicat și alte măsuri suplimentare introduse în ultimii ani:
- 2018: Ghidul privind Gestionarea Adulților cu Risc în Detenție a fost revizuit pentru a include un plan de îngrijire mai solid pentru deținuții vulnerabili.
- 2022: Cadrul „Assessment Care in Detention and Teamwork” (ACDT) a fost actualizat la versiunea 6, urmărind o abordare mai holistică a prevenirii sinuciderii.
- 2022: Au fost emise noi orientări pentru gestionarea deținuților cu afecțiuni medicale complexe, inclusiv a celor care necesită tratamente specializate, cum ar fi medicația pentru HIV.
- 2023: Au fost introduse noi sesiuni de formare și resurse suplimentare pentru a ajuta personalul non-clinic să identifice semnele de vulnerabilitate mintală la deținuți.
Răspunsul primit de la autoritățile britanice de Buletin de București și Maldita a evidențiat, de asemenea, că peste 45 de Ordine privind Serviciile de Detenție (Detention Services Orders – DSOs) au fost revizuite de la prima evaluare a lui Shaw, inclusiv cele care vizează procedurile operaționale, protecția persoanelor și protocoalele de sănătate mintală.
Deși Ministerul de Interne susține că detenția este utilizată în mod responsabil și sub supraveghere, organizațiile societății civile și organismele de supraveghere au cerut în mod repetat guvernului să adopte toate recomandările originale ale lui Shaw și să introducă un termen legal de 28 de zile pentru detenție.
Modelele europene privind detenția și sănătatea mintală
Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) definește alternativele la detenție (ATD – alternatives to detention) ca fiind „orice legislație, politică sau practică, formală sau informală, care are ca scop prevenirea detenției inutile a persoanelor din motive legate de statutul lor de migrație.”
Alternativele la detenție s-au dovedit a avea cel mai redus impact negativ asupra sănătății mintale a migranților. Metoda cea mai recomandată este plasarea persoanei într-o comunitate, sub „supravegherea” unui coordonator de caz. Migrantul este liber să se deplaseze oriunde dorește în interiorul țării până când statutul său este clarificat, cu condiția să revină în comunitatea în care a fost plasat.
Acest model este aplicat, de exemplu, în Spania, unde autoritățile au dezvoltat un program de primire care oferă migranților cazare și hrană, precum și activități de integrare culturală și cursuri de limba spaniolă.
Coordonatorii de caz nu sunt neapărat tutori, iar misiunea lor principală este de a oferi sprijin prin medierea relației dintre autoritățile de imigrare și participanții la program, ajutând persoanele să obțină un loc de muncă și sprijinindu-le în găsirea și menținerea unei locuințe.
Acest sistem de sprijin holistic permite persoanelor să se adapteze la noul mediu și le ajută să ia decizii importante cu privire la viitorul lor.
Alte alternative la detenție includ: eliberarea pe cauțiune (rămânerea în libertate în schimbul unei sume de bani depuse ca garanție), centre deschise sau semi-deschise, obligații de raportare și opțiuni de soluționare a cazului.
În raportul său din 2016 privind bunăstarea persoanelor vulnerabile aflate în detenție pentru imigrare, Stephen Shaw a mai subliniat necesitatea explorării și implementării alternativelor la detenție.
El a recomandat ca Ministerul de Interne „să manifeste mult mai multă energie în luarea în considerare a alternativelor.”
Shaw a evidențiat că programele de gestionare a cazurilor bazate în comunitate pot fi eficiente în asigurarea conformării la procedurile de imigrare, protejând în același timp demnitatea și bunăstarea persoanelor.
Coaliția Internațională pentru Detenție (International Detention Coalition – IDC) desfășoară o campanie pentru introducerea pe scară largă a alternativelor la detenție, care au efecte mult mai puțin negative asupra sănătății mintale și fizice a migranților.
„Există trei beneficii ale alternativelor la detenție și am reușit să le demonstrăm. Primul se referă la bunăstarea persoanei în cauză, la sănătatea și drepturile ei. Toată lumea este mai bine într-o comunitate decât în detenție”, a declarat Carolina Gottardo.
Celelalte două beneficii sunt: migranții respectă măsurile impuse de guverne chiar și atunci când rămân în libertate, într-o comunitate supravegheată. De asemenea, „gestionarea” unui migrant aflat în libertate este mai ieftină pentru guverne decât construirea și funcționarea centrelor de detenție.
„În Regatul Unit au existat două proiecte pilot pentru implementarea alternativelor la detenție. Ambele au avut rezultate foarte bune. Dar guvernul s-a schimbat, iar noul cabinet a decis să nu le continue, deși Ministerul de Interne realizase o evaluare a proiectelor și rezultatele au fost pozitive. A fost o decizie pur politică”, a declarat directoarea executivă a IDC.
Dulcea libertate din comunitate
Rețeaua Europeană pentru Alternative la Detenție (European Alternatives to Detention Network) este o asociere care are ca scop furnizarea de dovezi privind utilitatea introducerii alternativelor la detenție în nouă țări europene: Belgia, Bulgaria, Cipru, Regatul Unit, Italia, Spania, Grecia, Portugalia și Polonia.
„Toate rezultatele din Cipru, Polonia și Bulgaria sunt la fel: alternativele la detenție funcționează. Sunt eficiente din punct de vedere al costurilor, nu afectează rata de conformare și sunt mai bune pentru sănătatea migranților. Este adevărat că numărul persoanelor implicate în aceste proiecte a fost mic, dar rezultatele au fost extraordinare”, a spus Carolina Gottardo.
Directoarea executivă a Coaliției Internaționale pentru Detenție a declarat că organizația consideră alternativele la detenția migranților ca fiind alternative reale la plasarea lor în centre de detenție, spre deosebire de alte forme de control, cum ar fi confiscarea pașaportului sau supravegherea electronică.
„Organizația noastră susține ultima variantă: adică plasarea persoanelor în comunitate, libere, fără confiscarea pașaportului. Există un coordonator de caz care trăiește împreună cu ei în comunitate. În acest mod, scopul este de a asigura o viață cât mai normală, cu foarte puține sau chiar fără restricții de mișcare”, a spus Carolina Gottardo.
Reporterii de la Buletin de București și Maldita au vorbit, de asemenea, cu Sam Price, directoarea executivă a organizației Beyond Detention, despre alternativele la detenția tradițională pentru imigrare. Acesta a oferit detalii despre unul dintre proiectele pilot lansate în Regatul Unit – deși a funcționat doar pentru o perioadă limitată.
„A existat un proiect pilot, desfășurat de o organizație locală de aici, King’s Arms Project, care a reprezentat o alternativă la detenția pentru imigrare. Scopul era oferirea de consultanță juridică pentru a ajuta oamenii să-și rezolve situațiile de imigrare fără a fi închiși”, a declarat Sam Price.
King’s Arms Project (KAP), o organizație caritabilă din Bedford, a fost recunoscută pentru abordarea sa inovatoare privind alternativele la detenția în imigrație, prin intermediul proiectului pilot Refugee and Migrant Advice Service (RMAS). Această inițiativă, desfășurată între iunie 2020 și iunie 2022, a oferit sprijin holistic, bazat în comunitate, persoanelor fără statut legal de imigrare, reprezentând o alternativă umană la metodele tradiționale de detenție, potrivit unui raport publicat de Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) în 2023.
Programul a avut ca obiectiv împuternicirea persoanelor de a se implica activ în soluționarea cazurilor lor de imigrare, în timp ce locuiau în comunitate, și nu în centre de detenție.
Rețeaua Europeană pentru Alternative la Detenție (EATDN) a recunoscut, de asemenea, succesul proiectului pilot RMAS. Aceștia au observat că programul a demonstrat un nivel ridicat de implicare a participanților, o rată îmbunătățită de soluționare a cazurilor, rezultate mai bune privind sănătatea mintală și o rată foarte scăzută a celor care au fugit.
Aceste rezultate subliniază potențialul alternativelor la detenție bazate pe comunitate ca soluții eficiente, umane și rentabile.
Proiectul RMAS al King’s Arms Project reprezintă un exemplu convingător despre cum abordările alternative la detenția pentru imigrare pot aduce rezultate pozitive atât pentru indivizi, cât și pentru comunități.
Directoarea executivă a organizației Beyond Detention a afirmat, de asemenea, că guvernul britanic a arătat un interes redus pentru implementarea unor politici alternative detenției, considerând că reducerea numărului migranților care vin în țară este în concordanță cu așteptările publicului.
„Guvernul nu vrea să ne asculte când vorbim despre alternative la detenția pentru imigrare. Nu sunt cu adevărat interesați. Nu sunt interesați de alternative. Nu. Pentru că nu se aliniază cu ceea ce cred că vrea publicul britanic. Ei cred că publicul britanic vrea să fie ferm cu imigrația și să reducă numerele”, a declarat Sam Price, directorul executiv al Beyond Detention.
Directoarea executivă a Coaliției Internaționale pentru Detenție a declarat că organizația pe care o conduce definește alternativele la detenția pentru imigrare ca soluții autentice bazate pe comunitate – nu doar substituenți precum confiscarea pașaportului sau supravegherea electronică. Scopul, a explicat ea, este de a sprijini migranții fără a recurge la măsuri restrictive sau punitive.
„Credem că există alternative bazate pe forță și alternative bazate pe angajament. Organizația noastră susține pe cele din urmă. Adică, persoanele să fie plasate în comunitate, libere, fără confiscarea pașaportului. Există un coordonator de caz care trăiește cu ele în comunitate. În acest fel, obiectivul este să se atingă o viață cât mai normală, cu foarte puține sau fără restricții privind deplasarea”, a spus Carolina Gottardo.
Pe măsură ce țările încearcă să reducă dependența de detenția fizică pentru imigrare, unele guverne au apelat la instrumente tehnologice de aplicare — cum ar fi monitorizarea electronică și supravegherea digitală — ca așa-numite alternative. Totuși, grupurile pentru drepturile omului avertizează că aceste metode pot reproduce pur și simplu efectele nocive ale detenției în forme noi.
„Guvernele preferă alternative bazate pe forță. De exemplu, inclusiv în Regatul Unit, se folosește tehnologia modernă pentru urmărire și monitorizare electronică. Dar noi considerăm că aceasta este tot detenție, nu o alternativă. Este doar o altă formă de detenție, una digitală,” a spus directoarea executivă a Coaliției Internaționale pentru Detenție.
Detenția electronică este folosită pe scară largă în SUA și este acum implementată tot mai mult în Regatul Unit, Australia și Canada.
„Persoanele marcate în acest mod se simt stigmatizate. Am avut cazuri în care oamenii nu au vrut să iasă din casă, din rușine, simțindu-se tratați ca niște criminali. Așa că preferă să plece. Deci este o formă alternativă de detenție, nu o alternativă la detenție,” a adăugat ea.
Organizația realizează în prezent cercetări la nivel mondial asupra acestei situații, care există de cel mult cinci-șase ani, începând cu SUA. Ulterior, s-a răspândit în mai multe țări.
Numele fictive (marcate cu *) au fost folosite în acest text pentru a proteja identitatea persoanelor care au ales să discute cu reporterii Buletin de București și Maldita sub protecția anonimatului.
CITEȘTE EPISODUL 1: „Pașaport pentru închisoare”(I) | Mii de români, deportați pe Otopeni cu avioane „fantomă”, după ce au fost încarcerați în centre pentru migranți în Marea Britanie
Florin Râșteiu, 24 de ani, este jurnalist de investigație la Buletin de București din iunie 2020. A publicat articole care au scos la iveală fapte de corupție din Capitală. Analizează zilnic baze de date și transformă tabele pline de cifre în povești relevante. Pune reflectorul pe adevăr ori de câte ori are ocazia. A câștigat premiul I la categoria Presă Locală în 2025 și locul al II-lea la aceeași categorie în 2024 în cadrul Premiilor Superscrieri pentru jurnalism independent.
Răzvan Chiruță este redactor-șef adjunct al Buletin de București din iulie 2024.
A fost redactor-șef al publicației naționale online PRESShub, între 2022 și iunie 2024.
Anterior, a fost redactor-șef al Newsweek România, franciza Newsweek SUA, din 2018 până în 2021, și al cotidianului România liberă între 2015 și 2017. Începând cu 2004, a coordonat secția de corespondenți a Evenimentului Zilei, unul dintre cele mai importante cotidiene naționale din România, timp de șase luni.
Coral García Dorado este șefa departamentului de Investigații la Maldita.es, unde a lucrat ca verificator de fapte (fact-checker), în parteneriate internaționale, ca manager de proiect pentru investigații transfrontaliere și pentru proiectul European Fact-Checking Standards Network. Anterior, a fost implicată în diferite inițiative media axate pe populația hispanofonă din Regatul Unit.
Carmen Martínez Vidal este în prezent jurnalistă în secțiunea de investigații a Maldita.es, unde a lucrat ca verificator de fapte, analist de date și jurnalistă în cadrul investigațiilor transfrontaliere. Anterior, a lucrat în alte redacții spaniole, analizând date și realizând grafice pentru subiecte zilnice și rapoarte aprofundate.
Alí El Majjaoui este jurnalist și responsabil de comunicare, cu experiență în cadrul unor instituții media spaniole precum El Mundo, Radio Intereconomía și ESD2 News. Activitatea sa a inclus redactarea de știri financiare și politice, realizarea de interviuri și producerea de conținut atât pentru print, cât și pentru radio. De când a trecut în roluri de comunicare la Bruxelles, a sprijinit organizații axate pe Uniunea Europeană în crearea de conținut, relații cu mass-media și planificare strategică a comunicării.
Acest articol face parte dintr-o investigație internațională realizată de Maldita.es (Spania) și Buletin de București (România). Proiectul explorează, în trei articole, dificultățile întâmpinate de imigranții din Regatul Unit după Brexit, atât ale celor locuiau deja acolo, cât și ale celor care au sosit ulterior, în special cei din țările UE, cu un accent special pe spanioli și români.
Datorită colaborării cu diverse organizații și ONG-uri care sprijină imigranții și pe baza numeroaselor mărturii ale celor intervievați în cadrul acestei investigații, am realizat o radiografie a sistemului de imigrație din Regatul Unit după intrarea în vigoare a Brexit-ului.
Această investigație a fost susținută de Journalismfund Europe.
