Sunt elev de liceu, iar bursa mea de olimplic este în pericol să dispară, după ce Ministerul Educației spune că „nu mai sunt fonduri”. Este o înfrângere momentan detașată din care rămânem cu o singură idee: Guvernul nu a reușit să-și mai spele din „păcatele” pe care le-a comis împotriva educației nici de data asta.
Am muncit din greu pentru rezultatul concursului la care am fost, trebuie să recunosc, împreună cu unul dintre colegii mei de clasă. Am petrecut ore în șir în fața mesei de lucru unde proiectul pe care urma să îl înscriem în concurs prindea încet dar sigur contur. Am încercat zeci de experimente până când ne-am hotărât la unul, și totuși pentru ce? Pentru o astfel de umilință?
Crezul nostru a câștigat, până la urmă, pentru că noi am plecat la drum pentru a avea o reușită de care să ne bucurăm în parcursul nostru educațional. Într-un cuvânt a fost o reușită care ne-a unit. Dar, bursa?
CITEȘTE ȘI: OPINIE | România educată: lecția la care ne chinuim să trecem clasa
Egalitatea burselor într-un sistem prăbușit
E lesne de înțeles că în sistemul educațional românesc nu poate fi vorba încă de burse echilibrate și cu atât mai mult, egale. E greu să ajungi la idealul unei astfel de utopii într-un sistem în care bunul simț nu prea mai câștigă. Burse pentru medii de cinci? Nu prea pare a fi un merit! Însă de cele mai multe ori devine meritul sistemului!
Dezastruos devine, pe lângă burse, și curriculumul, care sufocă elevii cu informații uneori excesive și care nu stabilește de cele mai multe ori o conexiune reală cu cerințele de pe piața muncii. Planuri cadru publicate? Consultare? Arătați-ne câți elevi au fost consultați în realitate. Informațiile s-ar putea să ne șocheze.
După cum spuneam și în trecut „România Educată” promitea o reformare a conținuturilor școlare, dar ce să vezi, manualele continuă să fie pline de greșeli, iar orele interactive rămân mai degrabă excepția în multe școli, nu regula. Vrem o reformă? Vrem o schimbare? Salariile nesimțit de mari de ce nu le tăiem? România Educată 2.0 vine să ne salveze de aparatul de stat monstruos?
Hai să suferim măcar aici egal, dacă tot nu avem bani! Cei cu medii foarte mici să nu mai ia burse, iar cei din fruntea țării să renunțe la salarii ce depășesc prin unele locuri 15.000 de lei. Facem așa sau e bine doar când tăiem elevilor?
Ministrul David ne propunea o variantă pe care el o considera „corectă”, dar cum poate fi corectă o sumă a cărui an reper este 2023. De ce să nu ne întoarcem chiar în 2021, sau 2019, când multe dintre burse erau plătite în reprize. După ce o lună primeai banii, alte trei le „duceai dorul”.
Avem nevoie de mai mulți bani pentru burse sociale, pentru că în continuare sunt mulți copii care nu au acces la educație. Cei mai mulți își doresc, însă nu le este posibil să-și îndeplinească visul. Nu au bani dar vor să învețe. Pe ei trebuie să îi ajutăm.
De asemenea, elevii din București au obținut noi rezultate extraordinare și s-au întors cu 7 medalii de la Olimpiada Asiatică de Fizică 2025. Două medalii sunt de aur, două de argint și trei de bronz. Cu ei ce facem? Îi uităm? Dar pe cele patru eleve care au venit acasă cu patru medalii europene de la Priștina? Pe ele, nu le recompensăm cumva?
Protestul care ne-a unit
Nu am fost eu la cine știe ce protest până acum. Nici dumică nu pot spune că am fost exagerat de mulți în marșul către Palatul Victoria. Însă sentimentul de unitate ne-a făcut pe toți puternici! Ne-am strigat nemulțumirile, ofurile și dorințele pentru un sistem care nu ține cu noi.
Am plecat în marș aseară, către Palatul Victoriei și pot spune că pe drumul către Guvern ceata de elevi care își striga supărările a adunat privirile tuturor trecătorilor. A fost un sentiment frumos. Toată lumea avea un singur scop, comun.
Am strigat cu atâta „poftă” la primul meu protest încât nici setea și nici răgușeala de după scandări pare că nu m-a afectat. Am strigat pentru ce contează. Am strigat cu nădejdea că, deși eu mai am un singur an de liceu, educația celor ce urmează să-mi ia locul din banca școlii nu va fi afectată de astfel de „reforme”. Pentru că dacă un judecător poate avea un salariu din cinci cifre atunci și noi ne merităm o bursă care pentru cei mai mulți nu depășește 500 de lei pe lună.
Am strigat pentru că în țară, rămân zeci de mii de voci ale elevilor neauzite, și pentru că nu vă vom uita, pe voi decidenții de azi, iar voi ar trebui să știți asta.
În final, deznodământul acestei situații dezastruoase într-un sistem educațional care te sprijină doar de formă este vizibilă de la depărtare. Banii noștri cel mai probabil se vor diminua, însă împreună rămânem puternici. Mai ales că mulți dintre noi abia am împlinit 18 ani și avem, mai nou, și drept de vot.
„Elevi, studenți, toți suntem prezenți!”
CITEȘTE ȘI: OPINIE | Elevii pandemiei și „nostalgia” anticipată a ultimului an de liceu
