Pentru generația mea și mai cu seamă pentru mine însumi, elevul de liceu născut în anul când România abia intra în Uniunea Europeană, „aspectele” acestea precum votul și democrația sunt ceva la fel de firesc precum bacalaureatul pe care îl voi susține la anul. Atât doar că nu pot să votez.
Nu cunosc traiul în altfel de regim decât cel democratic, cu toate că în cadrul orelor de istorie de la liceu am intrat adesea și în alte epoci de tristă amintire. Nici nu aș vrea să pretind că sunt eu mai „cunoscător” decât părinții mei, care au terminat liceul acum mai bine de 30 de ani.
Cu toate acestea, mic fiind, sesizam că pentru părinții mei ziua votului a fost întotdeauna un lucru important.
Simțeam importanța chiar dacă la vârsta mea de atunci nu înțelegeam cum funcționează statul, ce e aia campanie electorală, care sunt mecanismele din spatele votului în sine sau care-i miza.
Ulterior, am înțeles că politica este complicată. Am mai aflat și că pentru candidați fiecare vot, oricât de neimportant ar părea, poate face diferența, fie că vorbim despre vreun marinar sau un „dottore” în plagiat.
Recent, am descoperit pe pielea mea și cum deciziile politice ale oamenilor pe care cetățenii îi aleg, mă pot afecta. Și aici mă refer la greva profesorilor din 2023.
Atunci gândeam această „răscoală” a profesorilor ca o vacanță prelungită de care m-am bucurat, însă când privesc în viitor constat că, dacă m-aș pune în locul lor, traiul de zi cu zi se complică.
CITEȘTE ȘI: Cum poate influența diaspora alegerea președintelui României. Calcule pentru Nicușor Dan și George Simion
Mă oftic că nu pot să votez! Dar de ce?
Mă oftic că nu pot să votez. M-am întrebat chiar la momentul anunțării calendarului: „Păi ce? N-ar fi putut să mai stea și ei o lună, dom`le?”. Adevărul este însă la mijloc.
Mă deranjează că nu pot să îmi exprim votul, pentru că simt că nu pot face o schimbare pentru mine. Mai mult, sunt de părere că nu poate fi vorba de schimbare când îi aud pe ceilalți că vor merge la vot în turul doi pentru a alege „răul cel mai mic”.
Cred asta pentru că schimbarea nu poate apărea printr-un astfel de vot. Pentru că oamenii ar trebui să aleagă după propriile rațiuni politice, nu să se lase seduși de promisiuni deșarte, de carismă ori impuls de moment.
De asemenea, mă neliniștește și faptul că aspecte legate de vot sau educație politică nu pot fi abordate în școli, deși pentru mulți dintre liceeni acest subiect este de interes. Educație civică 2.0? Nu mulți profesori au curajul să ne explice această temă, iar cei care îl au sunt adesea priviți cu scepticism.
Mă oftic că nu pot să votez, deși aș vrea, pentru că nimeni nu pune accent pe educație până în campania electorală. Ni s-a promis o Românie Educată. O reformă! Dar pe cât de grandioase au fost măsurile promise pe hârtie, pe atât de dezastruoase sunt în practică. Și pentru ce?
Ce-au făcut elevii și profesorii tăi, Românie, să merite un fonfleu politic mascat sub numele de „reformă a educației”?
CITEȘTE ȘI: OPINIE | România educată: lecția la care ne chinuim să trecem clasa
Nu are cum să nu te afecteze, elev fiind, atunci când în campania electorală nimeni nu te bagă în seamă. De ce oare nu au fost chemați și tineri în dezbateri electorale? De ce nu ne este permis să fim curioși? Noi nu putem să ne preocupăm de viitorul nostru?
Și dacă tot nu se preocupă nimeni de o adevărată reformă în educație, de ce și atunci când în campanie este abordat subiectul, noi elevii suntem tratați ca o masă de populație pasivă? Noi suntem cei aflați la firul ierbii. Consultați-vă și cu noi!
Răspunsul tuturor acestor întrebări e lesne de înțeles, însă de data asta nu m-am întrebat „Eu ce caut aici?” cum am văzut că s-a practicat prin dezbateri.
În final, vreau doar să știu că mi-aș putea decide singur viitorul, atât eu cât și prietenii mei, dar iată că încă nu pot. Mai am o lună până când împlinesc 18 ani și alți patru, respectiv cinci ani, în care alții vor decide pentru mine.
Comments are closed.