Într-una dintre diminețile pline de soare, dar friguroase, ale lunii octombrie, am asistat la o discuție între doi daci și doi romani, în sala de sport a unui liceu din București.
Armele lor, săbii, spade, o sică, câteva pumnale, erau așezate pe patru mese care formau împreună un pătrat. La fel coifurile, unele simple, altele frumos lucrate, și câteva zale. Două scuturi, unul roman și altul dac, stăteau cuminți pe podea, sprijinite în picioare. Cuțitele erau în teacă, la fel și săbiile.
Deși reprezentau tabere diferite, cei patru râdeau din când în când. Vorbeau cu pasiune despre vremurile de acum și mai ales de altă dată, când imperiul se întindea pe trei continente, iar Dacia era un teritoriu ce s-a lăsat greu cucerit.
Am remarcat că aveau emoții, căci urma să aibă loc o întâlnire mult mai importantă pentru ei decât cele redate pe columna lui Traian: cu tinerii cu deficiențe de vedere de la Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din Capitală, cărora le-au reconstituit până la detaliu o epocă importantă a istoriei universale și a teritoriului pe care se află azi România.
„Istoria pe nevăzute”, o călătorie în timp, din vârful degetelor
„Istoria pe nevăzute” este un proiect al Asociației Coolturale „Nouă ne pasă”, care și-a propus să compenseze o scăpare a muzeelor din România: nu sunt deloc pregătite pentru vizitatorii nevăzători sau cu deficiențe de vedere, căci cele mai multe exponate sunt „ascunse” pentru aceștia în spatele unor vitrine plate, fără mesaj.
Programul, finanțat de Fundația Orange, a fost compus anul acesta din 8 lecții de istorie la care au participat circa 150 de elevi de liceu. Aceștia au avut ocazia să exploreze antichitatea prin atingerea unor replici ale obiectelor de patrimoniu și prin interacțiunea cu personaje costumate în daci și romani.
Lecțiile s-au desfășurat la Buzău și aici, la București, în sala de sport unde am făcut și noi, împreună cu elevii liceului tehnologic special, călătoria în timp, în urmă cu 2000 de ani.
Cum spuneam, dimineața a fost friguroasă, deși soarele strălucea încă în toamna târzie. Dar asta nu a făcut decât să dea autenticitate momentului, așa cum a remarcat chiar unul dintre elevi, Iulian Vlas, când atingea armele și coifurile reci ale romanilor și dacilor.
„Oare cum trăiau în acea epocă a fierului și lemnului?”, s-a întrebat băiatul de clasa a XI-a, care a încercat să-și imagineze cum reușeau strămoșii noștri să confencționeze armele pe care el le simțea între degete.
Iulian a făcut parte din prima serie care s-a întâlnit cu cei patru bărbați îmbrăcați în daci și romani, cu armele, coifurile, scuturile și bijuteriile expuse pe cele patru mese. Colegii lui, din clasele a X-a și a XI-a, au fost la fel de emoționați, de reținuți la început, dar apoi tot mai curioși și deschiși.
„Scutul ăsta, pe care-l vedeți aici, apare la baza Columnei lui Traian. Exact la dimensiunea asta, cu modelul acesta”, le-a povestit unul dintre bărbați, costumat în dac.
„Am trei coifuri dacice și unul roman. Sunt descoperite în săpături arheologice pe teritoriul actual al României și au fost reconstituite”, a completat romanul.
„Puteți să le probați, să le puneți pe cap. Luați și scutul”, i-a îndemnat al doilea roman. Copiii au râs, la început s-au fâstâcit, apoi au prins curaj și au început să-și aranjeze coifurile pe cap, să prindă scuturile și să le pună pe mână.
„Ah, dar este greu. Cum se apărau cu ele?”, a întrebat o fată, ridicând cu greu scutul roman. „Erau grele, într-adevăr, dar erau antrenați”, i-a răspuns romanul, în timp ce o ajuta să-l pună mai bine pe antebraț.
Pe mese nu s-au aflat numai arme. Bărbații le-au prezentat copiilor o vază mică, frumos decorată, și mai multe obiecte „echivalente cu bibelourile din zilele noastre”.
Dar și o agendă rudimentară, care i-a intrigat pe elevi: două dreptunghiuri de lemn șlefuit, prinse între ele și umplute cu ceară roșie.
„Scriau pe ceară cu un stilet, tot felul de chestii, ca să nu uite, cam cum facem și noi astăzi. Apoi cu partea lată ștergeau ce au scris, până se consuma ceara”, le-a descris obiectul unul dintre cei doi tineri costumați în romani.
Ceea ce există în vitrinele muzeelor noi le-am adus acolo, pe masă, replici unu la unu
De doi ani se gândea Anita Sterea, președinta Asociației Coolturale „Nouă ne pasă”, cum să scoată istoria din vitrine și să o aducă în fața copiilor cu deficiențe de vedere, pentru ca și ei să înțeleagă ce este un scut sau o sică dincolo de câteva descrieri seci, dintr-un manual.
Ideea i-a apărut după ce a organizat și a participat la mai multe evenimente de reconstituire istorică.
„Mi-am dat seama că fix partea asta lipsește, de a atinge și de a interacționa cu niște obiecte pe care de cele mai multe ori le găsim în vitrine.
Mi-am dat seama că muzeele din România nu sunt atât de prietenoase cu publicul cu deficiențe de vedere și atunci am zis «De ce să nu încercăm?»”, ne-a dezvăluit Anita Sterea.
Sprijinită de Mihaela Stan, Senior Software Development Engineer în cadrul companiei Orange, a pus proiectul pe hârtie, i-a dat un titlul inspirat, „Istoria pe nevăzute”, și l-a înscris în programul „Susține un ONG”, al Fundației Orange.
A câștigat 10.000 de euro. „Fără sprijinul Fundației Orange acest proiect nu s-ar fi făcut”, a recunoscut Anita Sterea.
A mers prima dată la Buzău, unde i-au rămas în memorie un copil cu deficiențe de vedere din clasa a IV-a și un senior de 70 de ani.
„Să vezi o persoană nevăzătoare, de 70 de ani, că îți spune: «Eu n-am mai atins niciodată un scut și nu știam care este forma. Știam ce înseamnă, știam la ce se folosește, dar nu știam efectiv că asta ar fi forma» este impresionant.
Un copil de clasa a IV-a a cerut special să participe, deși programul nu li se adresează elevilor din școala primară, pentru că ne-a zis că marea lui pasiune este istoria și mai ales istoria antică.
Noi le-am adus acolo, pe masă, replici unu la unu și ei au putut efectiv să atingă istoria.
M-am bucurat că inclusiv profesorii cu deficiențe de vedere au fost interesați, și-au luat liber sau au venit la școală doar pentru a participa și ei”, ne-a mai povestit Anita Sterea.
Copilul de clasa a IV-a a rămas și în inima Mihaelei Stan.
„«Mi-ați îndeplinit visul, mi-ați îndeplinit visul». Repeta tuturor asta, era entuziast, a probat toate obiectele. M-a impresionat foarte mult”, și-a amintit angajata Orange.
Mihaela Stan știa de ideea Anitei de la alte evenimente de reconstituire istorică la care a participat. Așa că atunci când Fundația Orange a deschis înscrierile pentru programul „Susține un ONG”, i-a propus să participe.
„Când am auzit că putem să mergem direct către persoanele nevăzătoare, care au și mai mare afinitate pentru simțul tactil, am zis că trebuie să o susțin. Am crezut foarte mult în proiect și am obținut finanțarea”, ne-a povestit Mihaela Stan.
„De foarte multe ori le luăm mâinile, le punem pe o armură sau un coif și ei spun «A, așa arată un coif»”
În seria a doua, coifurile, scuturile și toate armele au fost pipăite de copiii din clasa a IX-a și a XII-a.
„Ce părere ai de zale, cum se simt? Hai să încercăm să le pui pe umeri”. „Sunt grele”. „Da, da”. „Făcea față la atacuri?”, „Da, da, la lupte corp la corp respingeau sabia sau pumnalul. Oricum, era mai bine decât fără protecție”.
Artefactele de pe cele patru mese sunt, într-adevăr, reproduceri identice după obiecte reale, care au existat în antichitate și care au fost descoperite pe teritoriul actual al României. Inclusiv o replică după una dintre celebrele brățări dacice care se găsesc la Muzeul de Istorie din București.
Cei patru lectori reproduc și ei felul cum se îmbrăcau dacii și romanii, primii mai rudimentar, folosind mai mult piei și blănuri, cei din urmă folosind mai multă „tehnologie”, cu apărători de metal și piei mai bine legate.
„Suntem pasionați de istorie, mergem des în muzee, mergem în situri arheologice, mergem și la spectacole de reconstituire istorică.
Așa am constatat și noi că există această deficiență a adaptării artefactelor și expozițiilor pentru persoanele nevăzătoare și nu numai.
Și cea mai la îndemână variantă pe care am găsit-o a fost aceasta de a lăsa persoanele nevăzătoare să interacționeze cu obiectele, cu replicile pe care ni le-am creat”, ne-a explicat Victor Marin, voluntar al Asociației Coolturale „Nouă ne pasă”, unul dintre cei patru lectori.
Și pentru Victor interacțiunea cu copiii este emoționantă, „cam ăsta ar fi cuvântul de bază”. În dimineața de octombrie de la liceul din București a venit îmbrăcat cu căciulă și mantie de tarabostes, nobilul dac.
„Copiii au cumva în minte conceptul de armură, de exemplu, știu că este ceva ce pui pe tine, din metal de cele mai multe ori, dar nu reușesc să contextualizeze respectivul concept.
De foarte multe ori le luăm mâinile, le punem pe o armură sau pe un coif și ei spun «A, așa arată un coif, pentru că pare ceva ca o șapcă sau o căciulă metalică și din ce am citit și ce ni s-a povestit înseamnă că ăsta este un coif».
Asta face proiectul, îi lasă să înțeleagă prin simțuri o informație pe care au dobândit-o teoretic, din cărți sau de la profesori”, ne-a detaliat Victor Marin.
Voluntarul Asociației Coolturale „Nouă ne pasă” a precizat că elevii cu deficiențe de vedere cer detalii foarte specifice.
„De exemplu, unul dintre ei a simțit un model de soare pe care îl am eu pe sică. Sunt foarte interesați de detalii. Îi atrag armele, mai ales pe băieți, dar și scuturile și armurile, evident.
Am primit multe întrebări care mi s-au părut emoționante, în special de la copii care au văzut la un moment dat. De exemplu, «Ce culoare au obiectele astea? », «Galben», i-am răspuns, că erau niște bijuterii”. «A, galben este culoarea mea preferată»”
„Am avut deschidere din prima secundă în care am văzut proiectul. Este o idee care face bine, în special pentru aceste piese de epocă, este extraordinară la ora de istorie și aduce plus lecțiilor de predare și activităților de zi cu zi.
Interactivitatea schimbă optica și elevii înțeleg mult mai ușor și mult mai bine, se transpun în acea perioadă, ceea ce contează extraordinar de mult. Astfel experiența rămâne imprimată în memoria emoțională”, a declarat și Nicoleta Ruba, directoarea Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta”.
La final, cei patru daci și romani ai Asociației Coolturale „Nouă ne pasă” le-au lăsat copiiilor mai multe cadouri: replici de kosoni, monedele dacice, pumnalul roman, tăblița cerată romană, un coif centurion cu creastă, vasul tip Krater și replica după o brățară din alamă.
Istoria pe nevăzute. Date pe care ar trebui să le știi
- În România, sunt 860.000 de persoane cu dizabilități vizuale, din care aproximativ 10.000 sunt nevăzători;
- De la 1 ianuarie 2025, toate instituţiile culturale din România, indiferent de subordonare, sunt obligate să aibă o producţie accesibilizată pe an, pentru minim 4 dizabilităţi simultan;
- Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost primul din ţară care a lansat, în 2009, o expoziţie permanentă pentru cei cu deficienţe de vedere, cu informaţii afişate în scriere Braille şi cu reproduceri ale artefactelor, pe care vizitatorii pot să pună mâna;
- În Cluj-Napoca mai sunt două muzee care au exponate şi pentru nevăzători: Muzeon şi Steampunk Transilvania, ambele cu administrare privată. (sursa: https://www.radiocluj.ro/2025/01/15/accesul-la-cultura-al-persoanelor-cu-dizabilitati-un-fenomen-de-nisa/);
- Muzeul Național de Artă al României organizează, la cerere, tururi pentru persoane cu deficienţe de vedere şi de auz, în Galeria de Artă Europeană;
- Grădina Zoologică București a lansat în noiembrie 2025 sistemul de accesibilizare STEP HEAR, un proiect destinat persoanelor cu deficiențe de vedere.
Susține un ONG – 100.000 de euro pentru 10 proiecte
Fundația Orange România este o organizație non-profit care se implică în viața comunității prin realizarea de proiecte menite să aducă schimbări pozitive în viața persoanelor dezavantajate.
Programul Susține un ONG este un fond înființat în urmă cu 13 ani, care oferă finanțare pentru proiecte de filantropie propuse de angajații Orange, ce sunt ulterior dezvoltate alături de organizații non-profit, pentru ca ei să învețe să coordoneze un proiect, să caute resurse alternative de finanțare pentru proiectele în care cred și să comunice despre rezultatele obținute. Iar la final, să își dezvolte capacitatea de identificare de soluții pentru probleme sociale elementare, să crească gradul de satisfacție personală.
În 2025, au obținut finanțare și sprijin prin programul „Susține un ONG” proiectele propuse de 10 organizații neguvernamentale din România, suma totală alocată fiind de 100.000 de euro.
Vezi aici detalii despre proiectul „Istoria pe nevăzute”.
Vezi aici detalii despre toate cele 10 proiecte câștigătoare.
În cei 13 ani de activitate, Fundația Orange a investit peste 7,8 milioane de euro în proiecte de educație digitală pentru persoane defavorizate și în proiecte de sănătate, educație, cultură în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere și/sau de auz, în scopul incluziunii lor sociale.
Principalele programe ale fundației sunt: „Orange Digital Center”, „Digitaliada”, „Susține un ONG”, „Lumea prin culoare și sunet”, „Solidarity FabLabs” și „Centrul Digital pentru Femei”.
