Alegerile din Bucureşti au eclipsat europarlamentarele şi localele din restul ţării. Pe de-o parte normal, pe de altă parte… dezechilibrat. Lupta la baionetă pentru Primăria Capitalei, rezultatele surprinzătoare, procesul post-electoral în zodia haosului şi suspiciunile de fraudă au captat interesul publicului şi jurnaliştilor deopotrivă (asta în ciuda unor alte subiecte care ar fi meritat expunere mediatică, precum ascensiunea candidatului independent de la Ploieşti sau prezenţa record la nivel de ţară).
Revenind la Bucureşti, rezultatele pot fi analizate în fel şi chip – partidele, de altfel, pentru a nu îşi asuma un eşec sau semi-eşec au căutat acea faţetă care să le scoată ca fiind câştigătoare într-un fel sau altul. Sociologul Barbu Mateescu a răspuns la o serie de întrebări în care a explicat ce s-a întâmplat cu principalele formaţiuni politice şi cu cei mai notorii candidaţi (şi cu ce consecinţe), în tot tumultul electoral al ultimelor săptămâni, dar mai ales al ultimelor zile.
Reporter: Atât Gabriela Firea, cât şi Sebastian Burduja au luat un scor sub cel politic al partidelor din care fac parte. De ce şi cu ce consecinţe pentru ei?
Barbu Mateescu: Piedone (pentru Firea) și Nicușor Dan (pentru Burduja) au fost candidați puternici și carismatici. La Firea și Burduja nu a contat că au intrat târziu în cursă – au avut campanii neperformante. De altfel, nici nu prea doreau să candideze. Iar publicul a penalizat lipsa de poftă. Burduja a fost afectat mai mult din cauza votului util pentru Nicușor Dan.
R: – Vedem situaţia de la sectoarele 1 şi 2 care, la momentul redactării acestei întrebări, nu este tranşată. Nu putem să nu ne gândim că primarii USR ar fi rămas în funcţie, dacă nu ar fi pierdut voturi în favoarea candidaţilor fără şanse REPER. Am fi văzut un scenariu diferit dacă REPER ar fi fost primit în ADU? Ar fi putut fi primit sau este doar o utopie?
B.M.: REPER există pentru că între Dacian Cioloș și biroul național al USR a existat o incompatibilitate majoră. USR n-ar fi avut cum să-l accepte pe Dacian Cioloș: l-au votat președinte, ca după aceea el să demisioneze și să formeze un partid nou, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată din 1989 încoace în politica românească. Dar aș pune problema altfel: dacă ești candidat la primărie și nu reușești să convingi votanții REPER să te susțină contra PSD+PNL, problema nu e la sigle. Acei votanți REPER știau foarte bine ce fac, votul lor a fost o pedepsire asumată a USR și candidatului său la sector.
R: Cum putem cataloga scorul USR la nivel de Bucureşti? Un eşec, un semi-eşec, o victorie? Depinde pe ce lider politic întrebăm, se pare. Dacă lăsăm deoparte victoria lui Nicuşor Dan, care oricum este independent, cu ce rămâne USR?
B.M.: Nu sunt multe localități în România în care USR a ocupat locul 1. Faptul că împotriva unei alianțe PSD+PNL doi primari în funcție se pare că au pierdut pe muchie e mare lucru. În continuare, aproximativ 20% din voturile USR/ADU vin din capitală (deși în capitală s-au înregistrat doar 8% din totalul voturilor exprimate).
R: Ce se va întâmpla cu alianţa PSD-PNL? Ce reverberaţii vor fi la nivel de parlamentare şi prezidenţiale? Dar în privinţa coaliţiei de guvernare? Poate fi scorul de la Bucureşti un barometru pentru viitor? Sau, dimpotrivă, nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă la nivel de ţară?
B.M.: Există presiuni puternice de la baza partidelor ca ele să aibă candidaturi separate la prezidențiale. Oricum, totul se decide chiar zilele astea, deci nu e corect să mă aventurez în supoziții. Coaliția oricum e blocată, e practic irelevantă acum. Pot practic să pariez că Bucureștiul va fi la toate alegerile diferit de țară, ca de obicei.
R: Vedem un impact mic al partidelor antisistem în Bucureşti. Au făcut multă vâlvă, dar şi din sondaje, şi din rezultatele parţiale, acum pare că a fost mult zgomot pentru nimic. Ce reiese din scorurile lor mici?
B.M.: AUR și SOS România nu urmau să performeze în București, cum de altfel nu urmau să performeze în niciun oraș mare. Spațiul lor principal de acțiune au fost orașele medii și cele mici, practic ruralizate, unde frustrările sunt mult mai puternice decât la București.
R: Poate fi PUSL o formaţiune politică demnă de luat în serios? Există, în afara fiefurilor deja consacrate? Vedem, totuşi, că a făcut pragul pentru CGMB…
B.M.: Nu mi-e clar cum citesc decidenții PUSL acest scrutin. Probabil că vor încerca să folosească capitalul lui Piedone și în restul anului.
R: Exista un scenariu realist în care tronurile primarilor de la 3 şi 4 să fie clătinate? Dacă da, ce planete ar fi trebuit să se alinieze? Din nou, vedem impactul candidaturii independentei Ana Ciceală şi al candidaţilor REPER (chiar dacă într-un mod nedecisiv).
B.M.: Cu răbdare, tutun și multă energie orice primar poate să cadă. Mihai Polițeanu a câștigat la Ploiești din postura de independent.
R: De obicei, partidele aflate la guvernare trec printr-o eroziune. S-a simţit ea în votul politic de la locale? Şi dacă nu, cum aşa?
B.M.: Erodarea s-a simțit la PNL, care a pierdut voturi și procente și unde a câștigat, și unde a pierdut, și unde deținea primăria și unde era în opoziție. De exemplu, față de localele precedente, scorul politic (la CJ-uri) al PNL s-a redus cu 7%. La PSD, erodarea se resimte în alt fel, și anume intenția de vot pentru Ciolacu la prezidențiale, care niciodată nu trece de 25%. Desigur, e posibil ca situația sa să se fi schimbat după locale din acest punct de vedere.
