Pianistul Evgeny Konnov a impresionat publicul din București, anul trecut, cu interpretarea sa din finala secțiunii pentru pian a Concursului Enescu.
A cântat celebrul Concert nr. 1 al lui Ceaikovski, dar într-o manieră personală, plină de forță și entuziasm, care i-a determinat pe cei prezenți la Ateneul Român să-i ofere distincția de popularitate, respectiv Premiul publicului.
Juriul competiției a fost un pic mai puțin impresionat și i-a acordat doar locul al treilea în cadrul Concursului Enescu 2024.
Însă Evgeny Konnov, pianistul născut în Uzbekistan, care a făcut școala de muzică la Moscova, apoi în mai multe orașe din Europa Occidentală, a rămas în memoria spectatorilor.
Prin urmare, anul acesta, organizatorii Festivalului Enescu au decis să-l readucă la București. Va cânta pe 30 august, tot la Ateneul Român, alături de Camerata Regală, condusă de dirijoul Alex Amsel.
Interviul face parte din seria de interviuri dedicată de Buletin de București Festivalului Enescu 2025. Buletin de București este partener media al evenimentului.
Buletin de București: Ați primit Premiul publicului în finala Concursului Internațional „George Enescu” din 2024. Ați impresionat publicul, dar nu și juriul, care v-a acordat doar premiul al treilea. Cum explicați această diferență de percepție? Ce este mai important pentru dumneavoastră dintre cele două?
Evgeny Konnov: Rezultatul concursului era ceva ce prevăzusem cu puțin timp înainte de finală, într-un interviu. Atunci am spus că voi cânta în finală pentru public, ca și cum ar fi un concert, nu o competiție, acordându-mi multă libertate, făcând lucruri nebunești și cântând într-un mod, să zicem, neconvențional, pe care juriul l-ar fi putut percepe diferit.
Dintr-o anumită perspectivă, a cânta în concursuri nu mai înseamnă a-i mulțumi pe ceilalți pentru a obține un premiu sau recunoaștere, ci a trăi momentul și a exprima ceea ce simți cu adevărat.
Am fost foarte fericit că publicul a răspuns atât de călduros la ideile mele de atunci.
CITEȘTE ȘI: Pianistul Roman Lopatynskyi din Ucraina a câștigat finala secțiunii de pian a Concursului „George Enescu”
Pe 30 august, de data aceasta în cadrul Festivalului Enescu, reveniți pe scena bucureșteană cu același concert cu care ați câștigat admirația publicului în 2024, respectiv Concertul nr. 1 în si bemol minor pentru pian și orchestră op. 23 de Ceaikovski. De ce ați ales tocmai această lucrare?
Repertoriul pentru concert a fost o decizie comună, pe care am luat-o cu organizatorii Festivalului Internațional George Enescu, respectiv să revin cu concertul care a plăcut publicului acum un an.
CITEȘTE ȘI: Festivalul Enescu 2025. Concerte de excepție pe scena Ateneului Român
Ați început să cântați la pian la vârsta de 3 ani. Cum ați ales acest instrument, mai ales atât de devreme? Pianul este un instrument dificil pentru un copil, nu-i așa?
M-am născut într-un oraș mic din Uzbekistan, unde nu erau multe activități pentru copii. Cu toate acestea, am avut ocazia să cânt la pian, așa că a devenit un hobby.
Cine este Evgeny Konnov
Evgeny Konnov, născut în 1992 în orașul Chirchiq din Uzbekistan, și-a desăvârșit formarea artistică sub îndrumarea unor profesori de renume, precum G.F. Schenk, Evgenia Rubinova, Jan Gottlieb Jiracek von Arnim, Albert Mamriev și Christoph Hammer.
Din 1999 până în 2007, a studiat la renumita Școală de muzică Gnessin din Moscova, sub îndrumarea lui T. N. Sarkisian. Din 2008 până în 2012, a studiat la Academia Conservatorului Ceaikovski din Moscova, sub îndrumarea lui N. G. Syslova.
Din 2012 până în 2013, Evgheny Konnov a studiat la Robert Schumann Hochschule din Düsseldorf, sub îndrumarea prof. G.F. Schenk.
Din 2013 până în 2021 a studiat cu Evgenia Rubinova la Universitatea din Augsburg, Colegiul de Muzică Leopold Mozart, iar din 2017 până în 2021 cu prof. Albert Mamriev la Academia de Pian Neue Sterne din Hanovra.
În perioada 2019-2022, Evgheny Konnov a studiat cu prof. Jan Gottlieb Jiracek von Arnim la Universitatea de Muzică și Arte Performative din Viena. În perioada 2022-2024, a studiat instrumente istorice cu claviatură cu prof. Christoph Hammer la Universitatea din Augsburg, Colegiul de Muzică Leopold Mozart.
Este laureat al peste 30 de concursuri internaționale de pian, printre care Concursul Internațional de Muzică Maria Canals din Barcelona (Spania), Concursul Internațional de Pian UNISA din Pretoria (Africa de Sud) și Concursul Internațional George Enescu din București (România), unde a primit și premiul publicului în 2024.
A colaborat cu numeroase orchestre simfonice de renume, printre care Orchestra Simfonică din Madrid, Orchestra Simfonică din Tenerife, Orchestra Simfonică din Bilbao, City Orchestra of Granada, Augsburger Philharmoniker, Johannesburg Philharmonic Orchestra, KwaZulu-Natal Philharmonic Orchestra și Orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. De asemenea, a cântat alături de Orquestra Internacional Virtuosos de Madrid, Jove Orquestra Nacional de Catalunya, Orchestra Sinfonica Città di Grosseto, Orchestra „Antonio Vivaldi”, Fondazione Arena di Verona Orchestra, Ryazan Symphony Orchestra, Orchestra Sinfonica di Sanremo, Vienna City Orchestra, Philharmonic Orchestra Wernigerode, Orquestra Filarmonica Portuguesa și Orchestra Filarmonicii George Enescu.
Multe dintre înregistrările și interviurile sale au fost difuzate de importante posturi de radio și televiziune, printre care BBC Radio, Orfeus Radio, RTBF Auvio, TGR Lombardia, Rai 3, Seregno TV, Russia Culture, Radio România Muzical, TVR Cultural și altele.
Ați declarat că nu credeți în copiii minune, ci mai degrabă în muncă asiduă. Ați studiat 8-9 ore pe zi când erați copil, ceea ce poate fi obositor într-o anumită măsură. Ce v-a motivat să perseverați?
La Moscova, mediul m-a împins în mod natural să țin pasul cu colegii mei de clasă.
După ce m-am mutat în Europa, motivația mea s-a schimbat. Nu mai exersam doar pentru a fi cel mai bun, ci din respect și dragoste sinceră pentru muzică.
De ce ați părăsit Uzbekistanul?
M-am născut chiar în perioada prăbușirii Uniunii Sovietice, ceea ce a adus dificultăți în ceea ce privește condițiile de muncă și de viață în Uzbekistan. Familia mea a decis să lase totul în urmă și să se mute în Rusia.
Între 2008 și 2012, ați studiat la Conservatorul Ceaikovski din Moscova. Ce face ca școala rusă de pian și școala rusă de muzică clasică în general să fie atât de puternice?
Desigur, faptul că am exersat în aceleași săli în care au studiat Rahmaninov, Scriabin, Rostropovici, Richter și alții a fost o sursă de inspirație enormă. Educația în sine părea o Cupă Mondială de fotbal, exista un interes public foarte mare și o rivalitate intensă între studenți.
Ați frecventat și școli din Europa: Robert Schumann Hochschule in Düsseldorf, Universitatea din Augsburg, Academia de Pian Neue Sterne din Hanovra, apoi Viena și, în final, din nou Augsburg. De ce ați simțit nevoia să frecventați atât de multe școli? Este oarecum atipic pentru un muzician.
Cred că a fost o ocazie excelentă de a învăța de la diferiți muzicieni străluciți. Fiecare dintre profesorii mei are o individualitate incredibilă și un stil unic de a cânta și de a preda, pe care am vrut să le cunosc mai îndeaproape.
Ați câștigat peste 30 de concursuri. Un efort uriaș. Ce înseamnă pentru un muzician participarea la atât de multe concursuri?
Participarea la concursuri este o modalitate de a mă provoca și de a-mi măsura progresul. Fiecare concurs mă împinge să mă perfecționez, să rămân concentrat și să descopăr noi aspecte ale interpretării mele.
Dincolo de asta, este și o oportunitate de a întâlni alți muzicieni, de a schimba idei și de a câștiga experiență interpretând sub presiune.
Cine este compozitorul dumneavoastră preferat?
Nu voi fi prea filozofic în privința acestei întrebări, dar este greu să numesc un singur compozitor preferat. Se schimbă odată cu experiența de viață și cu ceea ce simți în acel moment.
Cred că în acest moment muzica lui Rahmaninov mă emoționează din nou, readucându-mi amintiri plăcute despre familie și prieteni.
Ați fost anul trecut în București, pentru Concursul Enescu. Cât de mult ați apucat să vedeți din capitala României?
M-am îndrăgostit de București, dar data trecută nu am apucat să vizitez multe locuri. Sper că de data aceasta voi avea mai mult timp și cu siguranță voi trece din nou pe la Caru’ cu Bere.
