După ce au construit o mașină de curse de la zero, patru studenți și un cadru didactic de la Politehnica București s-au reunit în jurul unui nou proiect remarcat la nivel european: o aplicație care să-i antreneze pe bucureșteni să renunțe la mașină mai des, răsplătindu-i de fiecare dată când aleg o variantă de transport mai prietenoasă cu mediul. Ceva între Google Maps, Pokemon Go și nemuritorul „după faptă și răsplată”.

ERTICO ITS – Europa, un network care leagă peste 100 de companii din industria sistemelor de transport inteligent de pe continent, provoacă în fiecare an echipe de studenți să transforme modul în care poate fi folosit orașul în care locuiesc, cu scopul unei mobilități mai eficiente și mai „verzi”. Printr-un articol de cercetare, fiecare echipă trebuie să pună sub lupă o problemă de mobilitate din orașul ei și să-i creeze o soluție.

Cum Bucureștiul este al patrulea cel mai congestionat oraș din Europa, cu poluarea drept consecință inevitabilă, nu e greu de ghicit care e problema de la care a pornit echipa formată din Adrian Azoiței, Cristina Damian, Daniel Mănăsescu, Paul Cozma-Ivan, absolvenți ai Universității Politehnice din București, și Alexandru Văduva, cadru didactic la aceeași Universitate. Surprinzătoare este soluția cu care au câștigat – aplicația mobile MOTUM.

Alexandru, Cristina, Daniel, Paul și Adrian, în conversație pe Zoom cu Buletin de București

Să presupunem că-ți descarci acum MOTUM pe telefon.

Mai întâi trebuie să-ți faci un profil de utilizator, introducând date despre mașina personală (model, marcă, ani vechime) – acolo unde e cazul, și preferințe de transport (transportul în comun nu e o opțiune viabilă pentru toată lumea, spre exemplu pentru persoanele cu dizabilități; preferințele sunt un mod de a face MOTUM cât mai inclusive). Astfel, de fiecare dată când vrei să ajungi din A în B, vei primi câteva variante de transport,, calculate de algoritmi de Machine Learning și optimizate în funcție de durată, preț și amprenta de carbon.

Aici intervine elementul surpriză: fiecare variantă vine cu o răsplată, iar răsplata crește cu cât varianta aleasă îți reduce mai mult amprenta de carbon.

„Și dacă mergi cu autobuzul de obicei, de exemplu, și treci la bicicletă… deja punctăm. Punctăm orice scade amprenta de carbon”

Paul Cozma-Ivan

Răsplata vine sub forma unor in-app rewards, care pot fi apoi schimbate în beneficii fizice cum ar fi reduceri la bilete de transport public, parcare, magazine sau orice alte business-uri partenere MOTUM. Teoretic, dacă alegi să iei autobuzul spre serviciu într-o dimineață în locul mașinii, ai putea primi o cafea gratis.

Aplicația se folosește de datele deja existente în București despre trafic și mijloace de transport în comun și alternative.

„Efectiv, există date peste tot în jurul tău”

Adrian Azoiței

„Și asta în combinație cu altă explozie tehnologică și anume Inteligența Artificială deschide ușa către extraordinar de mult combinații de soluții. Iar orașele mari, cum e Bucureștiul, sunt mediile propice pentru dezvoltarea de soluții de mobilitate inteligentă”, spune Adrian Azoiței.

Adrian, Cristina, Daniel și Paul s-au cunoscut în timpul studiilor de licență de la Politehnica București și mai ales în timpul unei experiențe Erasmus în Olanda, și au fondat și un ONG împreună. Alexandru s-a alăturat celor patru prima dată în cadrul proiectului UPB Drive, o competiție în cadrul căreia studenții pasionați de motosport și inginerie construiesc o mașină de Formula 1. Și-au dat seama că lucrează bine împreună, așa că atunci când Daniel a primit anunțul despre European Mobility Challenge echipa s-a reunit în formula completă.

În cadrul MOTUM, Alexandru este profesorul coordonator, Adrian a dezvoltat arhitectura soluției, Cristina se ocupă de project management și marketing, Paul de vizual și user experience, iar Daniel de partea de research. Acestea sunt rolurile oficiale, dar sarcinile lor se întretaie deseori.

Alături de alte două echipe, una din Iași și alta din Bologna, echipa din București a fost selectață să prezinte conceptul MOTUM în iulie în finala European Mobility Challenge în fața unei comisii de experți. Și-a și câștigat.

Adrian Azoiței prezentând conceptul MOTUM în fața comisiei în cadrul European Mobility Challenge

Adrian, Alexandru, Cristina, Daniel și Paul urmează să reprezinte Europa la Global Innovation Competition, unde vor concura cu echipele câștigătoare din America și regiunea Asia-Pacific. MOTUM se află momentan în stadiul de concept, dar echipa plănuiește să lanseze o versiune pilot a aplicației, pe care să o poată prezenta potențialilor parteneri și sponsori.

Global Innovation Competition are loc în contextul unuia dintre cele mai importante evenimente din domeniul sistemelor de transport inteligent, care reunește zeci de mii de vizitatori din comunitatea guvernmanetală internațională și din mediul privat deopotrivă. Pe scurt, o rampă de lansare ideală.

Identitatea vizuală MOTUM, prezentată la European Mobility Challenge

Pentru MOTUM, adevărata finală va avea însă loc la București. Echipa a dat deja drumul unui chestionar online prin care vrea să înțeleagă mai bine nevoile și preferințele participanților la trafic din Capitală. Urmează discuțiile pentru a lega parteneriate cu administrația locală și mediul privat, iar în viitor echipa se gândește să extindă aplicația și în alte orașe.

Buletin de București a stat de vorbă cu Adrian, Alexandru, Cristina, Daniel și Paul despre traficul din Capitală, lecții de mobilitate primite de la orașele „de afară”, comfortul incontestabil al șofatului și cum poate un joc să-i facă concurență.

Buletin de București: Mi s-a părut ingenios modul în care ați observat că pentru a scoate pe cineva din mașină nu e îndeajuns să-i spui „e frumos să fii prietenos cu mediul”, ci trebuie să-i dai ceva atractiv în schimb. Cum ați ajuns la ideea asta?

Adrian Azoiței (AA): Știi, cred că primul pas a fost că și noi suntem majoritatea șoferi. Și deși ne place să mergem și cu bicicleta, folosim transportul în comun foarte mult pentru că suntem studenți, mașina personală rămâne mai confortabilă. Și atunci ne-am gândit prima dată ce ne-ar convinge pe noi să renunțăm sau să fim mult mai flexibili cu mobilitatea noastră.

Paul Cozma-Ivan (PCI): Am abordat și natura asta competitivă a oamenilor. Nouă ne place să vedem partea de joc. Ne-am gândit că asta ar motiva șoferul comod să fie un pic mai flexibil.

Alexandru Văduva (AV): Și să nu uităm că principala problemă e faptul că nu vezi problema. De asta încercăm să arătăm cum variază [n.r. amprenta de carbon]. Pentru că atunci când vorbești de carbon footprint, nu ai o imagine clară a ce reprezintă. Însă atunci când îi prezinți omului, în momentul în care ceva devine personal, poți să te gândești la o soluție.

BB: Ați mai întâlnit partea asta de joc și în alte aplicații care încurajeză comportamente pozitive?

AA: Cred că un exemplu foarte popular e Pokemon Go. Cumva, la nivelul lui cel mai mare de hype a scos oamenii din casă. Oamenii au ieșit din casă ca scop secundar: ieșeau să vâneze pokemoni, dar făceau mișcare. Cum ai spus și tu, a motivat un comportament pozitiv, util. Pentru noi, sistemul ăsta de gameification, de rewarding, scuze că vorbesc într-o combinație de română și engleză, e foarte exciting pentru că l-am văzut aplicat. Și merge. Atinge latura asta umană foarte fain. Și am găsit o conexiune între problema pe care am studiat-o și sistemul ăsta ca potențială soluție.

PCI: În schimb, pe partea de mobilitate nu există nimic de genul acesta. Pe asta am și pus accent în pitch-ul nostru la European Mobility Challenge, că Unique Value Porposition-ul nostru este fit [n.r. caracteristicile produsului și beneficiile pe care le livrează sunt unice pe piață și se potrivesc cu nevoile consumatorului], prin partea de gameification și parte de mobilitate.

BB: Ați putea identifca câte o problemă mică, punctuală, ceva care vă zgârie pe creier de fiecare dată când încercați să folosiți altceva decât mașina în București? Și poate să oferiți o soluție pentru ea?

Cristina Damian: În București nu cred că e o noutate că hărțuirea stradală e în floare. Și cel puțin persoanele de sex feminin sunt foarte afectate de asta. Cred că pe mine asta mă zgârie pe creier. Din ce știu, sunt legi care penalizează acest tip de comportament. Deci ceea ce aș face, și mi-aș dori să se întâmple, e să fie bine mai aplicate. Și să fie luate în serios mărturiile celor care declară că au fost hărțuite pe stradă, în autobuz, pe bicicletă. Asta nu înseamnă, să știi, că nu se întâmplă și în alte părți. Am trăit patru luni în America și acolo pot să zic că e și mai grav.

AA: Cred că aglomerația de la orele de vârf.

AV: Asta voiam să zic și eu.

AA: Știm cu toții metrou Victoriei, Unirii, STB-ul în anumite zone. Dacă am reuși cumva să motivăm lumea să fie puțin, puțin mai flexibilă și să fie load-ul ăsta mai distribuit, să nu mai fie un porcent atât de mare care să meragă doar cu metroul sau doar cu STB-ul… Dacă ar fi puțin mai distributită cererea pentru fiecare metodă de transport public, zic că ar fi măcar un pic mai mică problema aglomerării la orele de vârf.

PCI: În București nu ai ceritudinea că dacă iei autobuzul la ora asta ajungi la ora aia. E o chestie care mi-a plăcut în Olanda. Trenul pleca fix la ora afișată. Există acum asta într-o oarecare măsură și în București, dar cel puțin când mergeam eu cu autobuzul nu era așa. Dar cred că asta e legat și de ce spunea Adi, dacă reușim cumva să împărțim utilizatorii pe mai multe metode de transport, atunci s-ar putea ca și autobuzele să ajungă la timp pentru că au mai mult spațiu pe unde să meargă.

BB: Ce ați învățat voi comparând modul în care folosiți transportul public în București cu modul în care folosiți transportul public în alte orașe în care ați locuit?

PCI: Ce ne mai leagă pe noi e și că am avut o experiență Erasmus în Olanda, acolo ne-am cunoscut cel mai bine. Acolo am abordat stilul ăsta de viață cu bicicleta. Ne-a plăcut, cred că am încercat să-l abordăm și în București după ce ne-am întors, dar ne-am dat seama că este absolut imposibil. Ajungeai mai repede, dar nu era deloc sigur.

Eu am stat în Milano anul trecut, unde am observat ceea ce ne-au spus și profesorii: „noi am renunțat la mașini și folosim acest serviciu de ride-sharing; nu Uber, ci pur și simplu mergem cu telefonul, scanăm mașina, luăm mașina.” Mașina [n.r. personală] nu mai este un obiect de mare nevoie, nu mai e ca și casa.

Un avantaj al Bucureștiul e prețul scăzut al transportului în comun, în comparație cu ce-i afară. În Olanda noi mergeam cu bicicleta chiar dacă drumul era un pic mai lung pentru că transportul public chiar este scump. Și la Milano la fel. Preferam să merg pe jos sau cu bicicleta decât să iau transportul în comun.

AA: Exact ce spunea și Paul, în Olanda e cultura asta cu origini foarte vechi de a merge cu bicicleta. Cumva la ei lucrurile astea au mers împreună: au construit infrastructură pentru biciclete pentru că lumea mergea foarte mult cu bicicleta. Și invers.

Dar folosesc și ei în continuare în Olanda mașina personală. Au și metodele astea alternative, au scutere de închiriat și biciclete de la compania națională de trenuri.

Și aici [n.r. în Olanda] sunt probleme de trafic, chit că folosesc și metode alternative. Pentru noi MOTUM a pornit de la București, dar poate fi aplicat în orice zonă urbană. Și trăind în Olanda, văd cum ar putea fi util MOTUM și aici.

Foto: captură de ecran Zoom; captură de ecran European Mobility Challenge; Pexels

(Visited 160 times, 1 visits today)